Urban Heroes | 14.1.2010
Refugiat din civilizatie: Succesul nu inseamna totul
Acum nu demult, Bradut Florescu putea fi considerat drept un promotor al societatii de consum. Era considerat de multi un om de succes, unul care „a reusit”, avand pozitii-cheie la firme de publicitate sau in presa. La un moment dat a avut o revelatie si a plecat. Nu in concediu, cum fac unii, nu s-a retras pe o insula luxoasa, cum fac altii. S-a dus in Asia si a inceput sa se bucure de viata. Pentru cei ramasi acasa tine un blog, pentru cei care vor sa-l urmeze are un site. L-am ales drept eroul acestei saptamani pentru ca a avut curaj. Si pana acum a meritat.
de Magor Csibi
Povesteste-ne putin de acel Brad care ai fost inainte de plecare. Care sunt cele mai importante puncte de reper din viata ta in Romania, cum ai trait si ce ai realizat inainte sa pleci?
Inainte de plecare eram un mandru promotor al societatii de consum. Le spuneam oamenilor la ce sa se uite, ce sa cumpere, ce produse si servicii le vor schimba viata si in ce fel. Cel mai important moment s-a petrecut acum vreo 3 ani, cand am inteles ca munca mea de publicitar nu are absolut nicio utilitate. Nici pentru ceilalti, nici pentru mine. In caz de cutremur, de tsunami sau de inundatii, publicitarii nu sunt de niciun folos. Nu stiu sa construiasca o casa, nu stiu sa spuna cum va fi vremea maine sau sa deosebeasca o ciuperca otravitoare de una comestibila. Atata talent si atata imaginatie se irosesc pentru cauze minore cum ar fi promovarea noului ambalaj pentru o marca de bere. Ambalaj care, fiind bine promovat, va avea atata succes incat il vom vedea apoi peste tot: in paduri, in rauri, in mari si oceane. Atunci am hotarat sa ma retrag din singura meserie pe care o stapaneam si sa-mi folosesc aptitudinile pentru ceva un pic mai util. Asa am pornit www.amazingrace.ro, un site menit sa-i ajute pe romani sa calatoreasca mai ieftin si mai interesant. Unora le-a fost de folos.
Erai un om de succes cand ai plecat, daca masuram cu ochii majoritatii oamenilor din Romania performantele tale. Ai fost director de creatie la PRO Tv si director de comunicare la Grupul Realitatea-Catavencu, ca sa dau numai doua exemple. De ce ai luat decizia de a pleca?
Aici te contrazic. N-am fost un om de succes. Am fost un om de mijloc. Nefiind un relationist, n-am cunoscut adevaratul succes social. Si, neplacandu-mi nici sa fiu singur, n-am cunoscut implinirea interioara. Am oscilat permanent intre a fi “un baiat de gashca” si un pustnic. Dar n-am ramas pe niciuna dintre cele doua pozitii. Din pacate. Aveam nevoie sa-mi dau singur un sut si mi l-am dat.
E greu sa te hotarasti? Nu te gandesti la prieteni, familie, la toate relatiile si realizarile cand pleci?
Cei care ma iubesc m-au inteles si m-au sustinut. Si-au dat seama ca plecarea asta face parte din mine, dintr-un proiect al vietii mele. Cu mama a fost un pic mai greu pana cand am convins-o ca plecarea mea nu e o aventura nebuneasca, ci un plan perfect logic si articulat.
Cat de greu e sa te acomodezi la o cultura cu totul si cu totul diferita de a noastra? Cum depasesti bariera lingvistica? Cat de dificila e comunicarea intr-o tara in care majoritatea oamenilor ne considera “turisti prosti” si “saci de bani”? Poti sa legi prietenii adevarate?
Ma bucur ca mi-ai pus intrebarea asta. Vezi tu, occidentalii au o problema: au citit prea putine carti si au vazut prea multe filme. Din cauza asta, isi creaza imagini extreme ale asiaticilor. Inainte sa soseasca, si-i imagineaza ca pe niste fiinte exotice, de pe alta lume, poate simpatice, poate ostile, dar net inferioare ca intelect si cultura. Dupa ce sosesc, se poarta ca si cum ar fi primii albi pe Planeta Asia. Incearca sa “fraternizeze” cu localnicii, sa devina una cu ei. Ca-n filme. Cei mai multi albi – sau “farangi” cum li se spune pe-aici – sunt niste idioti, niste sovini si niste inculti.
Am avut placerea sa intalnesc in Indonezia o doamna din Austria care lucrase 20 de ani in Banda Aceh ca expert in probleme de drept international. Am intrebat-o: “Ce va place cel mai mult la indonezieni?”. Stii ce mi-a zis? “Ma fascineaza faptul ca, dupa 20 de ani, abia-abia am inceput sa-i inteleg”. Despre asta e vorba. Si acelasi lucru se intampla cu thailandezii, cu filipinezii sau cu cambodienii. Poti sa le stii limba la perfectie, poti sa le cunosti cultura, istoria, obiceiurile, motivatiile, valorile si tot nu vei fi niciodata vreunul de-al lor. Dar macar poti sa incerci sa-i intelegi si sa-i admiri. Prostovanii astia albinosi pe care-i tot vad pe-aici au impresia ca, daca-si tatueaza un elefant pe fese, isi trag niste coditze rasta si fumeaza iarba non-stop gata, l-au luat pe Buddha de-un picior, au cucerit Asia. Arogantza asta, dublata de ignorantza si lacomie, e sursa tuturor nenorocirilor din ultimele secole, inclusiv a crizei economice de azi.
De cat timp stai acolo? Te consideri oarecum integrat? Te deranjeaza turistii europeni si americani?
Alaltaieri am implinit 3 luni. Cum ziceam si mai devreme, nu ma consider integrat si probabil nu voi fi niciodata integrat. Sunt un strain. Strainii au locurile lor, localnicii au locurile lor. Ne amestecam destul de rar, pentru ca noi avem alte obiceiuri. Ne place sa bem, sa dansam, sa cantam, sa urlam. Thailandezii ne vand tot ce vrem sa cumparam si apoi se duc la casele lor sau pe barcile lor de pescuit si-si numara linistiti banii castigati cinstit de la omul alb. N-o sa ma integrez niciodata. Imi ramane doar sansa de a privi si a incerca sa inteleg cultura acestor oameni.
A meritat sau nu sa pleci? Ce ai castigat? Ce ai invatat?
Cred ca e prea devreme pentru un bilantz. Privind lucrurile superficial, as putea spune ca a meritat. Ma simt foarte bine fizic, am scapat de cearcane, am slabit 10 kilograme, mananc sanatos, inot mult, fac multa miscare. Dar asta nu are neaparat legatura cu faptul ca sunt in Thailanda. E o chestie legata de schimbarea modului si a ritmului de viatza.
Inca nu s-a cristalizat nimic. Incerc sa acumulez si sa las mintea si sufletul sa proceseze in ritmul lor. Muncind de la 15 de ani in media si publicitate, ani de stres, de frustrarare, de reflexe, vicii si nevoi artificiale, nu le pot sterge cu buretele in 3 luni. Si nici nu cred ca-mi doresc asta. E foarte greu sa ma fac “ca nou”. Unele schimbari sunt ireversibile. Cred ca cel mai intelept demers ar fi sa construiesc pe ceea ce sunt, nu sa-l caut pe cel care-am fost inainte ca societatea capitalista sa ma corupa.
Vrei sa te mai intorci in tara sau te-ai impacat cu spiritul de calator si te vezi un cetatean al lumii?
O sa revin in tzara la sfarsitul lui ianuarie, pentru doua saptamani. Vin s-o vad pe mama si sa ma intalnesc cu niste oameni dragi. De calatorit, o sa calatoresc in continuare. N-am venit in Thailanda ca sa stau pe plaja toata ziua, sorbind cocktailuri, ci ca sa fiu mai aproape de niste locuri pe care vreau sa le vad.
Cetatean al lumii poti sa fii si de-acasa, cu conditia sa te intereseze lumea in care traiesti, s-o cunosti, s-o intelegi si sa-ti construiesti viata raportandu-te la orizonturi mai largi. Surprinzator, Planeta Pamant nu incepe la Constanta si nu se termina la Nadlac.
Crezi ca ce ai facut tu poate face oricine sau trebuie sa trebuie sa te incadrezi intr-o anume tipologie?
Oricine poate pleca in Thailanda. Ce faci odata ajuns aici, ce-ti iei din locurile astea, cum iti schimbi sau nu viata, depinde doar de tine. Uite, am venit aici cu 4 alti romani, care nu calatorisera niciodata in afara Europei. Am crezut ca vor avea un soc. E alta clima, alt peisaj, alta cultura, alta mancare, alte obiceiuri, se conduce pe stanga. Ei, ce sa vezi…s-au adaptat mai bine decat mine. Si-au facut multi prieteni, mananca si gatesc thailandez, stiu o multime de locuri misto, nu l-am auzit pe unul sa se planga de ceva. Aveau bilete de intors in tzara la mijlocul lui decembrie. Le-au anulat.
Ti s-a schimbat viziunea asupra lumii, a rostului nostru/al tau in lume, a notiunii de convietuire cu mediul de cand ai plecat?
As spune ca mai degraba s-au confirmat niste lucruri. S-a confirmat o viziune asupra societatii de consum si a falselor nevoi si valori pe care le promoveaza ea. Bine, io sunt si un pic tarat dupa atatia ani in care am vandut detergenti, masini, telefoane mobile sau servicii bancare.
De fapt, in realitate, avem nevoie de atat de putin…Dar pentru a realiza asta, trebuie sa ne rupem de mediile consumeriste, atat de toxice. Oamenii consuma mult pentru ca sunt nervosi, tristi, singuri sau infricosati. Odata ce toate aceste stari si emotii negative dispar, mintea si trupul nu mai au nevoie sa-si faca “stocuri”.
Ca sa-ti dau un exemplu: pe insula unde locuiesc, preturile sunt similare sau mai mari decat cele din Romania. Cu toate astea, cheltuiesc de 5 ori mai putin. Consum mai putin, poluez mai putin, chinui mai putin Pamantul pentru a-mi satisface nevoile.
La ce-am renuntat? La masina. Merg cu motoreta. Consuma 2 litri la suta. Masina consuma 12. La consumul bezmetic de electricitate. Ma trezesc devreme si imi petrec toata ziua pe veranda, la lumina naturala, iar seara aprind o lumanare si fie vad un film la laptop, fie ascult muzica la iPod. Rareori ma culc mai tarziu de miezul noptii. La carnea de vita si de porc. Mananc legume, fructe si peste, ca sunt ieftine si la indemana. Bine, mai facem un gratar de ziua cuiva sau de Revelion, dar cam atat.
Si, ca sa trag linie la intrebarea asta, am renuntat la “bunuri”. Nu-mi mai cumpar nimic in afara strictului necesar. Orice mi-as cumpara va trebui carat in momentul in care m-as decide sa ma mut altundeva. Si, ce sa vezi, chiar ma descurc fara plasma screens, sisteme audio performante, console de jocuri, covoare, canapele, acvarii cu pesti si prostioare de la IKEA.
Se respecta mai mult natura prin locurile unde ai fost sau peste tot distrugem fara creier?
Natura e exploatata cu lacomie si in Thailanda si in Borneo si in Sumatra si peste tot unde-am fost. Se taie milioane de hectare de padure, se pescuieste cu furie, se construiesc betoane pentru turisti, se captureaza si dreseaza elefanti, se prind pasari pentru a fi vandute in pietze, se arunca in mare PET-uri, pungi de plastic si mucuri de tzigara. Oamenii respecta natura si o iubesc, dar vor bani ca sa-si cumpere lucruri de care nu au nevoie. Au invatat asta de la omul alb.
Mai multe despre Bradut aflati aici sau aici.
Publicat la data de 15.1.2010, ora 4:43 pm
Luati si cititi din DEX, voi cei care traiti cu impresia ca spiritualitatea poate fi gasita numai la manastire:
spiritual: Care aparține spiritului (I 1), privitor la spirit; ideal, imaterial; sufletesc; intelectual; p. ext. cultural. 2. Inteligent, deștept, ager; dotat cu umor. ♦ Care oglindește, exprimă, denotă inteligență, istețime, umor. 3. Care aparține religiei sau bisericii; bisericesc, religios; duhovnicesc. ♦ (Substantivat, m.) Duhovnic. [Pr.: -tu-al] – Din fr. spirituel.
Dupa cum vedem cu usurinta, partea bisericeasca, religioasa e pe locul 3 la semnificatii.
Publicat la data de 15.1.2010, ora 4:50 pm
Eu sunt de plecat de 3 ani din tara si lucrez pt o organizatie umanitara in Darfur. Inainte de asta am fost in Afghanistan 2 ani. Am citit printre randuri atat articolul cat si comentariile. Cei mai multi sunt iritati de discrepanta dintre numele articolului si esenta lui. Eu cred ca este un prim pas in drumul dl Florescu de a avea si alte termene de comparatie mai ales ca a ales sa se rupa de o societate de consum. La doar 3 luni de la plecare nu se pot intampla miracole. Metamorfoza spirituala si atitudinala cer timp si rabdare. Pe el l-am inteles ca e la un inceput de drum si e confuz,dar ce facem cu toti ceilalti care dau cu piatra intr-un om ce incearca sa-si gaseasca un nou drum? Unii sunt pur si simplu prea furiosi pt a se bucura de momentele de ragaz ale lui Florescu si de aceea probabil nu vor ajunge nicodata sa faca altceva decat sa lase comentarii acide la astfel de articole! Atunci cand nu calatoresti nu iti imobilizezi doar trupul,ci so spiritul!
Publicat la data de 15.1.2010, ora 4:56 pm
Mariuca…LASA-NE!!!!!!!!!!!!!…patetism de doi bani in apararea unui golan….
Publicat la data de 15.1.2010, ora 5:20 pm
[...] Bradut ridica la puterea infinit aceasta doctrina. [...]
Publicat la data de 15.1.2010, ora 5:22 pm
Cred ca se da cu parerea putin prea mult pe aici. Adica cui nu-i place sa nu citeasca, sau sa ceara sa nuse mai publice articole de genul. Omule in vacanta, merita apreciat ca nu s-a dus intr-un resort sa stea trei luni. Vrea sa traiasca simplu si frumos..si?Care e problema daca o face cu banii castigati de el? Vi se pare snob? Nu suntem cu totii oare? Euy maine l-as urma nu neaparat pt el cat pentru ca mi-a aratat ca pot sa visez si la un alt fel de vacanta..si viata
Publicat la data de 15.1.2010, ora 6:21 pm
[...] This post was mentioned on Twitter by Adevărul, Simona Bogdan, Dani Bordiniuc, Cosmin Calin, Radu Neag and others. Radu Neag said: Singurul om pe care sunt invidios. Merita sa-i cititi povestea http://bit.ly/5eq6bT [...]
Publicat la data de 15.1.2010, ora 6:24 pm
Imi aduc aminte cum oligarhul a plecat intr-o vacanta de 1 milion de euro
Publicat la data de 15.1.2010, ora 6:26 pm
am scris ieri ca adevarata mare incercare in viata e sa iti cresti copiii in asa fel incat sa fie in stare sa-si atinga potentialul maxim. cineva a considerat probabil postarea triviala (cu sensul de banal) si a eliminat-o.. acest personaj de doi bani ma face sa rad.. si sa plang, fiindca imi dau seama cine a ajuns sa-mi cenzureze spusele.. dupa trei degreeuri si ceva ani in fizici speciale, singura problema continua care creste in complexitate e cea a cresterii copiilor. a-i creste deosebit insa, ceea ce nu e un fapt ordinar.. pe langa asta spuneam ca experienta ‘ezoterica’ a marelui reprezentant al societatii de consum e un mare nimic, cai verzi pe pereti.. asta cel putin e punctul meu de vedere. cenzurand si acum imi demonstrati ca nu sunteti ‘think outside of the box’, ci niste stupizi; ce e paradoxal e ca multi care erau cu sloganul ‘think outside of the box’ erau de o limitare groaznica, orientarile lor erau pur si simplu kitsch..
Publicat la data de 15.1.2010, ora 7:10 pm
Libertatea spiritului poti zice ca o ai in momentul in care crezi in ceva. A face doar comparatii intre lumile fizice ( aia mananca legume si peste, merg cu motoreta, nu au plasma s.a.) duc in derizoriu acest “departe” de civilizatie. Dar una-i sa spui ca ai fost in Apuseni la o stana si alta-i sa spui ca ai fost in …Asia. Pai EU , Florescu , pai eu am fost in….. Asia dom’le !
Eu am fost in Thailanda pe “pamantul celor liberi” (in traducere). Da, si ?
Noua ce ne poti comunica ? Doar partea cu motoreta cu 2 litri la suta ? Sau
ca vedeti filme la lumanare ? Si ca viata in Asia va costa de 5 ori mai putin ca in Romania? Depinde de cat va costa aici ! Slabute “comunicarile” dumneavoastra pentru un fost director de comunicare la Grupul Realitatea-Catavencu.
Publicat la data de 15.1.2010, ora 8:07 pm
Mi-ar fi placut sa gasesc si raspunsul la intrebarea: “Cand crezi ca e cel mai ok sa calatoresti?” Dupa ce stai o perioada in Romania, ai un job si de toate, o viata stabila si iti dai seama ca totusi asta nu e totul… sau inainte sa apuci sa ai jobul si sa devii un mic birocrat.
Nu stiu cand esti pregatit cu adevarat sa pleci…
Intreb asta pentru ca si eu vreau sa plec in India fara bilet de intors singura si fara prea multi bani si fara experienta. Si stau si analizez daca e ok, daca ar fi ok mai tarziu… dar uneori simti ca trebuie sa pleci!
Foarte frumos articolul si interviul si omul! A big smile for u si ai grija de tine!
Publicat la data de 15.1.2010, ora 8:14 pm
Comentariile sunt mult mai savuroase decat articolul in sine.
Ar fi interesante niste replici din partea protagonistului articolului.
Publicat la data de 15.1.2010, ora 8:42 pm
Omul in general are un mare talent sa fie nefericit, probabil este o programare genetica desteapta, daca omul ar fi fericit, s-ar aseza pe un scaun si de acolo nu s-ar misca. De ce sa se miste si sa faca ceva, daca el se simte bine? Cautarile astea in tribalism sunt un raspus la cautarea fericirii, oricum in nici un caz nu se gaseste fericirea la oameni care mor la 50 de ani, inainte mureau la 40 dar si acolo a ajuns ceva medicamente si sfaturi medicale de la guvernul local. Parerea mea este ca am fi mai satisfacuti daca am avea o speranta de viata de 130 de ani si pe la 80 sa aratam ca oamenii de 50 de ani acum, ar fi o viata mai implinita. Cititi despre rosetta@home.
Publicat la data de 16.1.2010, ora 8:10 pm
Cât știi despre tribalism, dumitru?
Uite, citește aici dacă ai puțină răbdare și vezi cât sunt de fericiți “necivilizații”
Publicat la data de 15.1.2010, ora 10:27 pm
Articolul lui Magor are o singura calitate: a starnit comentarii. In rest, a ratat o buna ocazie de a trata productiv un subiect misto. Stau aici nu stiu cati oameni si discuta de unde are Florescu bani sa faca plaja in Thailanda? Si de ce ii cheltuieste asa in loc sa se duca la biserica, sa manance telemea sau mai bine sa ii doneze pentru sinistrati. Nimeni nu are chef sa afle nimic in plus, nimanui nu ii pasa de nimeni. Toti vor sa aiba dreptate. E cumva un concurs: cine detine unica solutie a fericirii castiga? Ce e mai bun: ridichea sau piftia? IKEA sau Horezu? Roata sau focul? Englezul are o vorba: agree to disagree; cu asta au construit un imperiu.
Publicat la data de 16.1.2010, ora 7:32 am
super! ai pus punctul pe “i” cum se cuvine – doar o femeie poate sa vada realitatea printre comentariile atator bezmetici de aici!
)
Publicat la data de 17.1.2010, ora 12:08 am
ce-mi plac formularile astea “doar o femeie putea sa vada/stie X” ! nu spun ce parare am de formularile ” doar o femeie putea sa rateze/piarda X” ! dupa dumneata lumea se imparte in femei si bezmetici??
Publicat la data de 15.1.2010, ora 11:14 pm
Vreti sa aflati cine sinteti?Ascultati ce zice Jordan Maxwell pe “youtube” si vedeti filmul documentar “zeitgest” in intregime(8 ore).Lasati prostia asta de televizor si aflati mai bine cine sinteti,de fapt.Cred ca o sa va iasa din cap”libertatea”
Vedeti apoi “Banned from the Bible” si continuati sa studiati ca sinteti saraci de voi foarte derutati din pacate.
Publicat la data de 15.1.2010, ora 11:16 pm
Imi aduce aminte de un documentar in care unul plecase cred in cautarea Shangri-La(pamant mitic, armonie, paradis pe pamant, utopie, etc) si bineinteles ca ajunge in Himalaya, Tibet intr-un satuc, poate chiar cel la care se referea legenda. Acolo omul cu pricina contempla si subliniaza modul simplu de viata al oamenilor si evidentiaza cum unii reusesc sa traiasca fericiti cu putin si fara griji, si regretul sau ca nu este si el unul dintre acesti oameni. Partea interesanta este cand la despartire localnicii afla ca omul o s-o ia inapoi catre poalele muntilor si este rugat sa mai transmita din nou un mesaj catre cei din josul muntelui, cum ca localnicii spera inca ca cei de jos nu i-au uitat si sa trimita curent electric si la ei, si le-ar face mare placere deasemenea daca ar putea sa le traga si fir de telefon. Deci omul societatii capitaliste de consum viseaza la viata “lipsita de civilizatie si griji” pe cand cel care se “bucura” de acest lucru in fiecare zi priveste cu jind catre “minunile”(ipod, ceas fosforescent, telefon, medicamente) care mai ajung si pe la ei, aduse de cate vreun asemea calator ce incearca sa se regaseasca. Cine este mai castigat dintre cele doua lumi, o decide fiecare.
Publicat la data de 16.1.2010, ora 9:40 am
Fost in Tibet. Acolo traiesc oameni ca la noi la tara, pur si simplu. Ce-i drep nu au A8 si Q7, dar .. sint oameni obisnuiti, platesc impozite, hrana se plateste si e rara. Calugarii iti taie bilet cind intri in manastire si merg cu Toyota Landcruiser, o masina incredibil de scumpa avind in vedere ca numai taxele depasesc lejer 100%.
Suna cunoscut?
Publicat la data de 16.1.2010, ora 11:22 am
Bradut, ce culoare au ochii bunicii tale ?
Publicat la data de 16.1.2010, ora 11:48 am
Budha – iluminare
nu stiu cum se face dar unora le ia cateva zeci de ani sa se ilumineze. Apoi in nici 1500 de ani devin celebri
altii n-au atata bataie de cap, ei sunt de alt calibru
dupa doar 3 luni privesc viata altfel, sunt mai intelepti si iluminati
imi aduc aminte de fotbalistul Raducioiu care dupa 6 luni nu mai stia sa vorbeasca romaneste….
altfel e bine ca a descoperit unele lucruri; dar nu-i nevoie sa te dai cu avionul cel mare pana la jakarta si de acolo cu autobuzu’ pana in banda aceh; putea sa ia un tren pana in satele linistite din maramures sau bucovina sau sa stea 3 luni cu lipovenii care strang stuful
outside the box nu inseamna neaparat 29 de ore distanta intr-un 747 cu telefon si internet; outside the box poate fi la doua ore cu bicicleta, intr-o cu totul alta lume decat orasul zgomotos
Publicat la data de 16.1.2010, ora 12:31 pm
Articolul este plin de stereotipuri, de wanna be, la coada vacii e mirific si alte chestii de genul asta.
Kitsch intelectual.
Chiar titlul articolului denota prejudecati.
Imi doresc sa ajung in Thailanda, Indonezia , ca turist pentru a cunoaste o civilizatie diferita, si atat. Nu pentru a cauta transcendenta.
Guess what, murim cu totii. Dupa logica voastra, am putea la fel de bine sa ne intindem pe spate si sa fumam iarba pana ne dam duhul.
Ti-ai gasit sa incriminezi societatea de consum, mergand in tari unde oamenii au o cultura pentru munca.
Trebuie sa reducem populatia si consumul pana la nivele sustenabil pentru mediu. Asta presupune o gandire vizionara la conducerea tarii si nu negarea unui intreg mod de viata.
Publicat la data de 16.1.2010, ora 1:51 pm
Am stat un an in Algeria. Socul informational a durat cam 2-3 luni, apoi am inceput sa ma adaptez. Bradutz depaseste, zic eu, FIX aceasta perioada. Prin asta, nu vreau sa zic ca dupa un an eram…de-al lor, nici vorba (tot “belgian” ramasesem pentru ei, desi sunt roman)… Nu sunt de acord cu “etre” : de cate ori am “bifat”, ca turist, cate-o destinatie – m-am intors acasa tot atat de prost cum plecasem. In 2-3 zile intr-un oras nu poti decat sa zici ca “ai fost”, si atat (eventual mai visezi, o vreme, tzatze de desnude – de la expozitiile vazute, ori sfinti – de prin biserici, plus linia intrerupta din mijlocul soselei). Sa va VEZI si mai ales sa SIMTI, sa INTELEGI – e nevoie, zic eu, de min.2-3 luni. Iar un an, da, E O EXPERIENTA.
Publicat la data de 16.1.2010, ora 1:58 pm
apropos de publicitate, un citat din Bill Hicks :
“By the way, if anyone here is in advertising or marketing, kill yourself. Thank you, thank you. Just a little thought. I’m just trying to plant seeds. Maybe one day they’ll take root. I don’t know. You try. You do what you can. Kill yourselves. Seriously though, if you are, do. No really, there’s no rationalisation for what you do, and you are Satan’s little helpers, OK? Kill yourselves, seriously. You’re the ruiner of all things good. Seriously, no, this is not a joke. “There’s gonna be a joke coming…” There’s no fucking joke coming, you are Satan’s spawn, filling the world with bile and garbage, you are fucked and you are fucking us, kill yourselves, it’s the only way to save your fucking soul. Kill yourself, kill yourself, kill yourself now. Now, back to the show.
“You know what Bill’s doing now, he’s going for the righteous indignation dollar, that’s a big dollar, a lot of people are feeling that indignation, we’ve done research, huge market. He’s doing a good thing.” Godammit, I’m not doing that, you scumbags, quit putting a godamn dollar sign on every fucking thing on this planet!”
Publicat la data de 18.1.2010, ora 6:26 pm
Bill Hicks a fost un gigant. Pacat ca rar avea material nou, dar ce zicea merita sa-ti notezi. Citatul asta sta la baza prejudecatilor mele despre oamenii de “marketing”.
Publicat la data de 19.1.2010, ora 5:26 pm
dap.
e unul din eroii mei.
si are niste citate super tari, cum rar gasesti.
Publicat la data de 16.1.2010, ora 2:00 pm
si un citat care mi-a placut, din intelepciunea amerindiana:
“”When all the trees have been cut down, When all the animals have been hunted, When all the waters are polluted, When all the air is unsafe to breathe, Only then will you discover you cannot eat money.”
Publicat la data de 17.1.2010, ora 12:56 am
Draga guardia, mi-ai mers la suflet.
Pentru ca o piesa preferata din studentie se termina cu aceste versuri.
) –
Formatia: Running Wild (through the final gates
Check this:
http://www.youtube.com/watch?v=K58zFmmw0QI
Publicat la data de 19.1.2010, ora 5:32 pm
e f. cool piesa
Publicat la data de 16.1.2010, ora 4:17 pm
Oameni buni, ati citit articolul sau continuati sa va ofticati ca altii au bani sa ajunga in Asia? Bradut chiar precizeaza ca nu s-a integrat si ca e la inceput de drum. Si nici nu spune ca s-a iluminat, sau mai stiu eu ce impliniri spirituale. Pana la urma urmei, a fi eliberat de viciile materiale este o dovada ca este capabil sa-si schimbe structura spirituala. Oare nimeni nu este capabil sa priveasca dintr-o perspectiva pozitiva experientele celorlalti? E usor sa-i cobori pe ceilalti si sa te ridici pe tine, dar e mai greu sa vezi ca tu esti de fapt cel de jos.
Publicat la data de 17.1.2010, ora 12:35 pm
Sunteti carcotasi, unii dintre voi. Nu toti!
Bradut nu vrea nimic de la voi, nu v-a certat, nu a intrat la voi in casa cu bocancii plini de noroi thailandez si nici nu v-a murdarit covoarele.
El pur si simplu traieste altfel si cred ca vrea sa fie lasat in pace.
Sa fiti iubiti!
Bradut: mie-mi place nebunia ta! si gata!
Magor: da-i inainte, nu te ataca de ce zice unul sau altul!
Publicat la data de 17.1.2010, ora 3:57 pm
[...] asemenea zilele trecute am citit un interviu cu Bradut Florescu: “succesul nu inseamna totul“, care a ales sa incerce un altfel de mod de viata (va invit sa cititi ambele articole). [...]
Publicat la data de 17.1.2010, ora 4:48 pm
Social comments and analytics for this post…
This post was mentioned on Twitter by blogdiniuc: refugiat din civilizatie http://bit.ly/84g2bZ Mi-ar placea sa citesc mereu cate un articol din acesta, cand imi incep ziua …..
Publicat la data de 17.1.2010, ora 9:06 pm
apreciez decizia de a te rupe de lumea asta, nu-i putem atribui calificativul de ‘civilizata” pentru o alta lume in care valorile morale si sociale sunt total diferite de ale noastre. intrebarea mea este : pentru totdeauna? sau este un moft pe care unii si-l pot permite iar altii nu. inafara de asta morala acestei evadari la o eventuala intoarcere la ce i-ar folosi?
Publicat la data de 18.1.2010, ora 3:53 pm
Imi plac intrebarile tale pentru ca mi le-am pus si eu. Nu cred ca durata pentru care cineva alege sa se desprinda de un fel de a trai are legatura clara cu motivul pentru care o astfel de decizie e luata (e.g. moft sau nu). Dupa cum Tomane a sugerat, poti sa traiesti o experienta similara si in Apuseni. Poti sa traiesti o viata intreaga, invatand sa iti cultivi/ produci strictul necesar, daca asta te implineste sufleteste.
In privinta moralei acestei evadari la o eventuala intoarcere, cred ca este vorba de reafirmarea propriilor valori, reafirmarea abilitatii de a putea trai din plin si fara acesorii de consum. Vazand cum este viata intr-o alta lume, ne ajuta sa observam ce lucuri ne plac sau nu in lumea noastra si sa respingem, sa imbunatatim sau sa ne mandrim cu ceea ce avem deja.
Publicat la data de 18.1.2010, ora 3:14 pm
Fiind o adepta a traiului simplu (- sau “voluntary simplicity” cum se spune prin alte parti), inteleg unghiul acestui articol si ceea ce Bradut vrea sa descopere prin experienta in Tailanda. Pentru el e Tailanta, pentru altii e Algeria, India sau Apusenii dar ce este important nu e localizarea geografica, cheltuiala sau durata acestei experiente, ci telul spiritual care gideaza aceasta experienta. Sunt cateva comentarii aici care insista pe aspectele superficiale ale experientei lui Bradut. Mi-ar placea sa citesc comentarii care “sapa” mai adanc si cauta explicatii sau solutii pentru a ne inbogati “interiorul” fara a ne incarca sacosele, casele si cartierele cu produsele pe care Bradut le-a propavaduit anii trecuti.
Publicat la data de 18.1.2010, ora 8:48 pm
recent m-am intors din thailanda . unde am stat la multe stele si la soare si
m-am minunat cum reusesc thailandezele sa resurescite si sa ajute barbati mult mai in varsta. nu le am judecat , ca n-ar fi drept, e stilul locului de a atrage ceva bani – investitii si de a trai si a sustine o familie careia ii spun ca sunt ospatarite.
calatorim ca sa ne minunam ce diversa e lumea . ne redescoperim sau nu in timpul acestor calatorii. ii intelegem sau nu pe localnici – contactul cu alta lume ne imbogateste, locul ne transmite ceva unic . unii aleg sa judece si prefera mereu sa aiba dreptate. altii doar sa asculte acel mesaj unic al unei alte civilizatii.
braduts face o experienta faina , care nu toti am putea o incepe. are curaj, dar unele povestiri despre experienta sunt interpretabile din prisma noastra de consumisti si marketeri . poate se da rotund si face pe originalul. unele comentarii mai acide la articol poate sunt generate de comentariile lui braduts gen ” albinosii ” … adica el e mai smecher ca altii care nu inteleg nimic.
bangkok are temple budhiste poleite cu aur, statui ale lui budha de 5 tone aur masiv si aer greu respirabil din cauza noxelor , traficul e mai fluid ca in bucuresti . intre 10 si 12 milioane traiesc in bangkok, jumatate din populatia romaniei. au malluri moderne si triciclete la colt de stada unde prajesc mancarea. poti manca ieftin fructe de mare, peste, orez, s.a. insecte prajite nu am avut curajul sa incerc . deh, prejudecati …. sa mergi cu tuj\k tukul e amuzant , dar echivaleaza cu 10 tigari fumate simultan .
regele thailandei are peste 80 de ani si cateva vaci in curtea palatului regal se pot admira de pe bulevard. thailanda e un must see, fiecare primeste ce primeste de la acest loc ca feeling, senzatii , depinde mult si ce vizitezi – insulele sau zone mai turistice, mai aglomerate …
iti place sau nu ca stil de viata , nu te lasa indiferent
Publicat la data de 5.2.2010, ora 10:44 am
Iar daca tot esti in Bangkok, merita sa faci o calatorie de cateva ore pana in Pattaya. Ajuns acolo, merita sa faci o plimbare noaptea pe Walking Street, cu piciorul bineinteles si noaptea. Dar nu sta mai mult de 3 zile si atentie la “ladybars”! Din cand in cand parca e frumos sa mai auzi zicandu-se despre tine “Handsome man”.
Daca vrei sa vezi adevarata Thailanda, incearca ceva mai la nord. Poti lua avionul pana in Kon Kaen si chiar e ieftin (vreo 1000 baht ~ 100RON pt 500 KM), sau daca ai o masina, mergi pe autostrada, merita peisajul!
Sunt multe de spus, ce mi-a placut cel mai mult la thailandezi – sunt de un bun simt si de un respect pe care noi nu o sa il avem niciodata.
Publicat la data de 5.2.2010, ora 10:57 am
P.S. acum sa nu credeti ca regele este un tip care creste vite. Detine cam 1/3 din industria Thailandei si este un individ foarte influent si iubit printre ai lui. Ca masura de precautie, ajuns acolo, incearca sa pastrezi opiniile despre rege strict pt tine, discutiile pe tema asta sunt foarte delicate.
Publicat la data de 18.1.2010, ora 9:40 pm
mihaela,e un punct de vedere personal daca as avea oportunitatea unei evadari de genul acesta sigur as dori o autodescoperire spirituala si daca as merge mai departe si o evolutie spirituala care in mod sigur m-ar sechestra pt . totdeauna. Si aici este marele clu vrem sa evoluam spiritual si atunci renuntam la absolut tot ce a fost “viata” pt noi pana in acel moment sau nu, In ceea ce priveste reintoarcerea cred ca mai nimic nu s=ar schimba omul care a plecat s-a adaptat vietii de acolo, revenind va redeveni ceea ce a fost aici poate cu ceva mai multa intelepciune, caci intelepciunea poprului spune ca>lupul isi schimba parual dara naravul ba>
Publicat la data de 19.1.2010, ora 1:56 pm
Multumesc pentru raspuns Denisa. Eu sunt in categoria celor care au plecat pentru cativa ani si s-au intors. A fost un soc cand am plecat si inca un soc (mult mai mare) cand m-am intors. Nu am revenit la ceea ce am fost pentru ca tara s-a schimbat, prietenii si familia mea s-a schimbat, iar eu mi-am schimbat nu numai parul dar dupa spusele mamei mele chiar si naravul.
Trebuie sa pleci pentru o vreme ca sa intelegi ce vreau sa iti spun. The Economist a avut un editorial interesant despre ce simt cei ca mine. Citeste-l cand ai timp: http://www.economist.com/world/international/displaystory.cfm?story_id=15108690
Publicat la data de 18.1.2010, ora 11:15 pm
mesaj pentru toti cei care nu au inteles nimic din interviu: pentru cei care au scris aici comentarii rautacioase si au acasa 125 de camasi albastre pe care le imbraca zi de zi ,intre 7 dimineata si 6 seara, in drum spre birouri corporatiste,oameni care nu si`au facut niciodata mai mult decat o vacanta all inclusive,si NICIODATA mai lunga de 2 saptamani.Oameni care indobitociti de asa- zisele “concepte aspirationale” despre “cum sa facem sa mearga multinationala bine” uita sa citeasca printre randuri…..VOI nu v-ati prins nici pana azi ca traim intr-o tara de tot rahatul,unde majoritatea oamenilor sunt rai,meschini si cu aspiratii cat batul de chibrit …Atunci cand nu o sa mai fie timp de stat si gandit raspunsuri acide catre altii care au facut altceva decat VOI, cand la sfarsitul vietii, inainte de a va duce in lumea celor drepti o persoana draga care aprinde ultima lumanare si va zice “Tatal Nostru” va va intreba ce ati inteles din toata viata asta,pentru ce trebuie sa lupti, ce trebuie sa respecti..CE O SA RASPUNDETI?
Publicat la data de 19.1.2010, ora 2:13 pm
Dan, imi pare rau ca nu te simti bine in tara si ai o parere atat de negativa despre co-nationalii tai. Intradevar, avem probleme. Infrastructura, economia, politica, moravurile, toate par a lasa de dorit. Si eu ma intreb cand ne vom rezolva aceste probleme. Insa prefer ca prin conduita mea si felul de a ma raporta la cei din jur sa nu critic ci sa inteleg sursa acestui comportament si sa contribui cu un pic de bine. Iar daca ajung la limita maxima a rabdari, prefer sa ma retrag undeva pentru a-mi recapata energiile, precum Bradut Florescu, decat sa stric binele pe care l-am facut.
Publicat la data de 19.1.2010, ora 8:30 pm
mihaela, din tema de baza bradut au inceput divagatiile,,,,asa suntem noi ,uitam de unde am plecat! Baiatul asta s-a dus undeva in lume ca sa se regaseasca, sa-si afle sensurile existentiale samd. Daca nu aparea acest articol cu omul saptamanii, ar fi stat linistit mancandu-si cu placere ierburile si ar fi continuat sa incerec sa inteleaga sensurile existentialiste! treaba lui unde s-a dus, important este ca a reusit sa se desprinda de el si incearca sa-si gaseasca eul. Ei si de aici toata lumea isi exprima nemultumirile vis a vis de el vis a vis de tara, vis a vis de tot ce nu le convine in viata asta, Ceea ce e mai trist e ca din atatea frustrari nimeni nu incearca asa cum a incercat bradut, sa iasa din propria anxietate si sa incerce sa-si gaseasca drumul, la noi ramane din pacate inca valabil provrbul cu paiul din ochiul altuia. e mult mai usor sa judeci pe altul decat sa faci ceva pt. el, Noi toti stim doar sa criticam ,nu incercam niciodata sa aflam cauza care a determinat o anumita reactie. ar fi multe de vb pe tema asta dar transformam toata chestia asta intr-o discutie care are deja un caracter personal si cum spuneam ne tot indepartam de subiect,asa ca eu ma opresc aici, nu inainte de ai ura lui bradut sa reuseasca sa gaseasca ceea ce cauta,
Publicat la data de 23.2.2010, ora 11:06 pm
… citesc.. si …. sunt dezamagita… daca nu va place sau nu suntetzi deacord cu ce a facut acest om… de ce datzi cu piatra?// nu-mi amintesc sa fii spus bradut ca a plecat in lumea larga cu bani din sponsorizari facute de dumneavostra stimatzi cititori.. traim intr-o tara libera… si in sfarsit putem si noi pleca cand, unde si cu cine vrem… sanatae multa tuturor.. si mai ales… putin mai multa… intelegere…
Publicat la data de 19.3.2010, ora 9:58 am
E ca o reconvertire a punctelor slabe in puncte tari. Imi place!
Publicat la data de 28.4.2010, ora 3:17 pm
[...] Sursa: aici. [...]
Publicat la data de 10.12.2010, ora 6:09 pm
[...] numeşte Brad Florescu, dada, acel Brad Florescu, cel care a ales Thailanda în locul asfaltului istovitor al Capitalei şi a acceptat să facă parte din campania mea de [...]
Publicat la data de 7.5.2011, ora 4:47 pm
Mare om