Pro si Contra | 18.10.2010
Pedeapsa cu moartea. Este moral ca un stat sa execute oameni?
Pedeapsa capitala inseamna executia unui om – practicata doar de catre un stat, in cazul formelor de organizare non-statala fiind considerata crima – in semn de pedeapsa pentru un anumit tip de infractiune, in urma unui proces legal. Este folosita de regula pentru pedepsirea unor omoruri grave, insa in anumite tari, tradarea, anumite tipuri de frauda, adulterul si violul sunt sanctionate la randul lor prin pedeapsa cu moartea. Intrebarea daca este sau nu moral ca un stat sa execute oameni si, in caz ca este moral, in ce ce circumstante ar trebui permisa aceasta practica a fost dezbatuta de secole intregi, insa acum vrem sa aflam si parerea voastra.
de Ionut Dulamita si Marian Chirian
Pedeapsa capitala este inca practicata in numeroase tari din intreaga lume, desi in ultima vreme protestele internationale care vizeaza abolirea ei au inceput sa ia amploare, dupa cum nota Deutsche Welle la inceputul lui octombrie, sub titlul „Pedeapsa capitala pe cale de disparitie”. Potrivit unui raport al Amnesty International pentru anul 2009, 58 de tari si regiuni mentin pedeapsa cu moartea, chiar daca multe dintre ele nu o mai aplica in realitate – in 35 de state in care delincventii mai pot fi condamnati la moarte, sentinta nu a mai fost executata de peste 10 ani.
Totusi, tari precum China, Iran, SUA sau Arabia Saudita continua sa aplice pedeapsa capitala chiar daca executarea ei nu este conforma cu Drepturile Omului, fapt recunoscut de Adunarea Generala a ONU inca din 1966. In cadrul unui dosar pe marginea acestui subiect, BBC scrie, citand Amnesty International, ca China executa cei mai multi oameni anual, cifra fiind estimata la 1.718 pentru 2008, desi numarul ar fi mult mai mare in realitate. In acelasi an, Iranul a executat cel putin 346 de oameni, SUA 111, Arabia Saudita 102 si Pakistanul 36.
De cealalta parte, potrivit raportului, 95 de state din intreaga lume au decis sa nu mai aplice pedeapsa cu moartea nici pentru crimele cele mai grave, lege valabila atat pe timp de pace, cat si de război. In alte 9 tari, pedeapsa capitala se mai poate aplica doar in caz de razboi. In plus, la 18 decembrie 2008, ONU a adoptat rezolutia 63/168, care le cere statelor sa inghete executiile si sa ia in considerarea abolirea pedepsei cu moartea.
Un studiu al Asociatiei ProDemocratia (APD), prezentat anul acesta, arata ca, in cazul in care ar fi consultati printr-un referendum, 91% dintre romani ar vota pentru reintroducerea pedepsei cu moartea. Studiul APD a avut drept scop aflarea modului in care votul la un referendum ar putea fi influentat de o retorica justitiara, scria Romania Libera la sfarsitul lui martie, si ar putea genera, in final, efecte nedemocratice in societate, prin luarea unor decizii care sa incalce drepturile omului. „Propunerea de teme ce contravin valorilor majoritatii – romani, ortodocsi – starneste patimi justitiare in randul acestora si predispune la luarea de decizii ce pot incalca drepturi ale omului”, a spus atunci liderul APD, Cristian Parvulescu.
Intrebarea daca este sau nu moral ca un stat sa execute oameni si, in caz ca este moral, in ce ce circumstante ar trebui permisa aceasta practica a fost dezbatuta de secole intregi. Argumente sunt de ambele parti si va prezentam cateva exemple inainte de a reactiva dezbaterea. Le puteti citi mai pe larg in dosarul pregatit de BBC.
Cei din tabara pro sustin ca toti oamenii vinovati merita sa fie pedepsiti si trebuie sa sufere in mod proportional cu raul pe care l-au facut, plus ca, chiar daca ar fi inchisi pe viata si tinuti departe de societate, daca ar fi executati nu ar mai prezenta un pericol pentru detinutii care au sansa reabilitarii. Alte argumente aduse in favoarea pedepsei capitale sustin ca executia criminalilor condamnati ii va descuraja pe alti oameni sa-si ucida semenii si va razbuna totodata familiile indurerate, le va ajuta sa treaca mai repede peste suferinta. Totodata, sustinatorii executiilor legale mai spun ca, pe aceasta cale, persoanele condamnate la moarte au sansa de a se cai si de a se reabilita pe fond spiritual. In alte cuvinte, au sansa de a-si ispasi pacatele din aceasta lume si de a scapa astfel de pedeapsa din lumea de dincolo de moarte.
Psihologii din Japonia justifica pedeapsa cu moartea pe motiv ca aceasta ar juca un rol psihologic important in viata japonezilor, care traiesc si muncesc in conditii de stres acut – pedeapsa capitala intareste credinta ca oamenii care merita vor avea parte de lucruri rele si ca oamenii „buni” vor avea parte de lucruri bune. In acest fel, pedeapsa cu moartea asigura o eliberare psihologica in fata conformarii si a muncii suplimentare prin intarirea sperantei ca va exista o recompensa la momentul potrivit. Alti oameni invoca ratiuni economice, spunand ca a tine un condamnat in inchisoare pe viata este mai scump decat a-l executa. Cei din tabara contra pedepsei cu moartea spun ca ar fi mai scump invers – in New York, de exemplu, de la reinstituirea pedepsei cu moartea in 1995, costurile pentru fiecare persoana condamnata la moarte au fost de aproximativ 23 de milioane de dolari.
Trecand astfel in cealalta tabara, oamenii care sunt impotriva pedepsei cu moartea – cum este Sabin Muresan, ale carui argumente le puteti citi mai jos –, sunt de parere ca viata este pretioasa si ca pana si cei mai mari criminali nu ar trebui deposedati de valoarea vietii lor. Ei cred ca valoarea vietii agresorului nu poate fi afectata de comportamentul sau, chiar si atunci cand a omorat pe cineva. Un alt argument este dreptul inalienabil al fiecarui om de a trai, care ar trebui respectat chiar si in cazul celor care comit crime – argument similar celui care invoca „valoarea vietii”, dar formulat din perspectiva drepturilor omului. Un altul este adus de oamenii care nu cred in liberul arbitru si in capacitatea oamenilor de a fi responsabili pentru propriile actiuni.
Altii sustin ca, mai devreme sau mai tarziu, oameni nevinovati vor muri pe aceasta cale din cauza greselilor si a hibelor din sistemul judiciar sau ca sentinta de condamnare la moarte nu reprezinta decat o forma de razbunare. Camus si Dostoevsky au sustinut ca pedeapsa cu moartea nu este dreapta pentru ca suferinta criminalului anterioara executiei ar fi mai mare decat cea a victimei inainte de crima, altii spun ca cel condamnat are parte de o „pedeapsa dubla” – cea a executiei si cea a asteptarii care o precede. Altii sustin ca inchisoarea pe viata aduce mai multa suferinta condamnatului decat pedeapsa cu moartea, ca pedeapsa capitala nu-i impiedica pe oameni sa comita mai departe crime violente de teama sentintei, ba chiar ar conduce la o brutalizare a societatii si ar spori numarul crimelor.
“Sprijin pedeapsa cu moartea deoarece…”
Argumente PRO pedeapsa cu moartea
“… aceasta duce, in ultima instanta, la salvarea vietilor altor persoane inocente. Nu cred ca trebuie sustinuta pedeapsa pentru a obtine razbunare. Cred ca asa ceva nu e drept”.
Cuvintele nu apartin unei persoane care nu ar crede in valorile democratiei, nici uneia care ar fi insetata de sange ori care sa creada peste masura in valentele etice ale pedepsei capitale. Pur si simplu, aceasta este opinia fostului presedinte american, George W. Bush, opinie care este impartasita de multe alte persoane de pe aceasta planeta.
Pe scurt, argumentele in favoarea pedepsei cu moartea se pot clasifica astfel:
* Argumentul economic. Astfel, e mai eficient sa elimini din societate un infractor periculos decat sa-l inchizi intr-o inchisoare. Acolo, acel infractor “consuma” o gramada de resurse (bani, hrana, timpul celor platiti sa-l pazeasca) fara ca recuperarea lui sa se produca in vreun fel. Infractorii condamnati pe viata nu mai sunt cu nimic utili comunitatii, ei fiind pana la sfarsitul vietii in grija societatii.
* Argumentele morale. Nu in putini culturi umane (inclusiv in cea iudeo-crestina) exista conceptia ca orice persoana vinovata trebuie sa plateasca pentru fapta sa. Iar daca fapta sa este extrem de grava (ex: a luat viata altcuiva in circumstante agravante) merita sa fie platita cu aceeasi masura.
* Argumentul psihologic. Acesta se bazeaza in principal pe ideea ca pedeapsa cu moartea ar trebui sa descurajeze potentialii infractori. In realitate, nu exista date statistice ferme care sa o sustina, insa – pe de alta parte – nu exista acelasi gen de date nici care sa o contrazica. De aceea, acolo unde se aplica in baza acestui principiu, pedeapsa capitala e considerata mai infricosatoare/constrangatoare/educativa decat o pedeapsa cu inchisoarea, fie ea si pe viata.
* Argumentul respectului pentru viata umana. Dreptul la viata este un drept fundamental, inscris in Carta Drepturilor Omului. La afirmatia opozantilor pedepsei cu moartea care spun ca se incalca astfel un drept al persoanelor inculpate, li se raspunde – de obicei – cu o intrebare: cum ramane insa cu dreptul la viata al victimelor? Sau cu respectul pe care societatea este datoare sa il arate familiilor victimelor? Astfel, sustinatorii pedepsei capitale cred ca statul are datoria de a arata ca pretuieste vietile cetatenilor sai si ca este capabil sa pedepseasca orice incalcare a acestui drept de o maniera ferma si pe masura . Doar astfel, considera acestia, statul ar arata ca ar respecta cel mai de pret lucru al cetatenilor acestuia: viata.
* Argumentul incapacitatii reabilitarii. Nu sunt deloc putine teoriile stiintifice care spun ca oamenii sunt devianti nu pentru ca se nasc asa, ci pentru ca invata acest comportament de la altii, iar ulterior comportamentul este mentinut sau accentuat pentru ca asa li se spune ca sunt. In aceste conditii, in inchisoare, detinutii nu au cum sa se indrepte, iar cei care sunt eliberati pot sa puna in practica lucruri si mai rele, invatate in timpul detentiei. Din aceste motiv, sustinatorii pedepsei capitale considera ca infractorii deosebit de periculosi precum criminalii in serie trebuie eliminati definitiv din societate, ei ramanand rai chiar si in inchisoare.
* Argumentul lipsei de securitate din multe inchisori. Este, in general, care are acoperire in tarile cu un sistem penitenciar precar. Astfel, se pleaca de la premiza ca pedeapsa cu inchisoarea pe viata (in locul celei capital) este aplicata doar criminalilor deosebit de periculosi si care, in general, nu mai pot fi reabilitati. In anumite situatii, acestia pot evada si nemaitemandu-se de nimic (stiu ca, oricum, nu pot primi o pedeapsa mai mare) pot ajunge sa comita lucruri si mai grave. In plus, argumentul de fata este sustinut si de faptul ca inclusiv in inchisoari infractorii pot comite crime impotriva altor detinuti, daca nu sunt bine supravegheati.
Invitatie la viata (fara de moarte)
de Sabin Muresan, peaceworker
Viata este sacra. Sa nu ucizi / sa protejezi viata – intelegem cu totii principiul respectiv. Dincolo de dogme, stim din propria traire ca viata trebuie protejata. Invatam asta ca parinti si copii. Ne materializam/intrupam pe Pamant pentru a experimenta viata in toate formele ei. Suntem inter-dependenti, conectati profund unii cu ceilalti si totodata avem povestile si experientele noastre unice, individuale. Momentele de viata pe care le traim sunt ceea ce cream si atragem inaintea noastra prin faptele si gandurile noastre. La actiunile noastre se adauga faptele si gandurile celorlalti semeni intr-o legatura permanenta. Astfel, experienta de viata (sau moarte) a unuia dintre noi este cat se poate de individuala si de comuna in acelasi timp.
Stramosii nostri daci alegeau pe cei mai viteji dintre ei pentru a fi trimisi in solie la Zamolxes. Era o mandrie si bucurie sa fii ales pentru o astfel de misiune; era o rusine daca solul aruncat in sulite nu murea si se dovedea nevrednic de sarcina incredintata de comunitate. Moartea era vazuta (la fel ca in multe alte culturi) ca o trecere spre o alta lume. La fel ca nasterea.
Pornind de la aceste realitati, e un nonsens sa pedepsim pe cineva cu moartea! Moartea poate fi exact contrariul, eliberarea pentru cineva care sufera pe pamant. Care e pedeapsa atunci? Daca cineva omoara o alta persoana (si se „califica“ pentru a fi condamnat la moarte) e pentru ca nu stie inca sa traiasca. Societatea si comunitatea trebuie sa-l/o sprijine sa invete, sa-si descopere sinele si drumul in viata. Spiritul e „mort”, trebuie ajutat sa (re)invie. E nevoie de un alt sistem educational, de primenirea aplicarii valorilor spirituale, de reformarea „justitiei“. Intrebarea corecta e deci: „Ce trebuie sa facem pentru a crea toate conditiile pentru ca indivizii sa se dezvolte armonios, in deplinatatea potentialul lor?“. Atentia noastra e gresit concentrata pe efecte, nu pe cauze.
A dori legiferarea condamnarii la moarte dovedeste cat de putin intelegem modul complex in care suntem conectati si care sunt efectele actiunilor noastre. Cautam vinovati oriunde in afara noastra si ne exoneram de responsabilitatea participarii la un sistem in care am institutionalizat competitia agresiva si dihotomiile ca mod de viata. Condamnam la moarte pentru a scapa de fapt de aceasta responsabilitate? Si apoi, vrem cu adevarat sa conferim statului puterea de a decide cine si cum sa traiasca sau sa moara? De ce ar reusi statul sa faca lucrul asta bine, cand are dificultati evidente in a gestiona probleme aparent mai simple ale societatii?
A ucide pe cineva nu e un act retractabil si au existat suficiente sentinte gresite, care nu au putut fi corectate. Nu ajuta pe nimeni si e doar un gest iluzoriu de justitie, fara ca faptele incriminate si circumstantele sa fie cu adevarat intelese si transformate. Condamnarea la moarte alimenteaza un cerc vicios in care „agresorul“ devine „victima“. Suferinta existenta nu va putea fi vindecata/reparata prin omorarea uneia dintre parti.
De ce omoara oamenii (majoritatea barbati) alti oameni? Ce anume din comunitate/societate favorizeaza crima? Cum putea fi prevenita? Cine a fost implicat? Ce-ar fi sa punem mai multe intrebari pentru a intelege si a vindeca, in loc sa dam un verdict final de judecata?
Cateva resurse de reflectie:
Vizual: filmele „Redemption: the Stan Tookie Williams Story“ si „The Green Mile“, cu diferite perspective ale condamnatilor la moarte care fie sunt nevinovati, fie au inteles cum sa transforme suferinta cauzata lor si altora.
Practici de succes:
Proiectul Alternative la Violenta (AVP Project) – un proiect inceput in Statele Unite in anii ’70 pentru a ajuta detinutii sa depaseasca tiparele violente din vietile lor.
„H’o pono pono” (“a indrepta lucrurile”) si Cercuri de Vindecare – practici vechi din Hawai’i si Oceanul Pacific in care accentul se pune pe justitia reparatorie: ascultarea tuturor povestilor celor implicati intr-un act care a cauzat suferinta, asumarea responsabilitatii tuturor celor implicati direct sau indirect, respectiv vindecarea traumelor membrilor comunitatii.
Foto main: Flickr/upturnedface
Sunteti de acord cu pedeapsa cu moartea?
- DA (63%, 336 Votes)
- NU (37%, 195 Votes)
Total Voters: 530
Loading ...Cititi si:
Un activist de mediu tibetan incarcerat in China povesteste cum a fost torturat
Pedeapsa pentru cauzarea a 3.500 de morti: 2 ani de inchisoare si 2.100 de dolari
Publicat la data de 18.10.2010, ora 7:54 am
IN America s-a descoperit, in cazul catorva zeci de condamnati la moarte, ca fusesera executati degeaba. Altii facusera crimele pentru care au fost executati.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 8:24 am
ma intreb cati s-au mai descoperit in America din cei care au facut crime au fost eliberati iar au facut crime si iar au fost eliberati…
Publicat la data de 18.10.2010, ora 2:32 pm
in masura in care suntem inapoiati, pedepsele de genul ochi pentru ochi si dinte pentru dinte aplicate de arabi sunt foarte bune.
a expirat ochi pentru ochi…
criminalii pot fi condamnati la inchisoare pe viata fara posibilitate de eliberare conditionata.
la argumentul ca un evadat ar putea omora pe cineva pentru ca nu va primi mai multi ani decat ‘pe viata’ raspunsul este – in timpul urmaririi criminalul va omora cat mai multi oameni pentru a ascunde faptele pentru ca oricum daca va fi prins va muri. asa ca va face orice ca sa nu fie prins…
Publicat la data de 18.10.2010, ora 9:10 am
numeste, te rog, 2 persoane care au fost executate in SUA “degeaba”
Publicat la data de 18.10.2010, ora 10:18 am
vezi: http://www.deathpenaltyinfo.org/executed-possibly-innocent pentru o lista de oameni executati, dar probabil nevinovati.
iar aici o lista de 138 oameni condamnati la moarte, dar apoi gasiti nevinovati:
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_exonerated_death_row_inmates#United_States
Publicat la data de 18.10.2010, ora 10:18 am
In anii saptezeci, in Germania, o grupare terorista a omorat cu sange rece multi oameni. Membrii acestei grupari au fost prinsi, condamnati la mai multe pedepse de inchisoare pe viata si apoi trimisi in inchisori.
Ce inseamna ca cineva este condamnat la inchisoare pe viata de mai multe ori? In acest caz a insemnat, ca membrii acestei grupari teroriste, in ziua de azi sunt cu totii liberi. Nu le pare rau ptr. ce au facut si tot au fost eliberati.
Acum nu mai au decat sa comita acte similare, sa puna viata in pericol la oameni care din taxele si impozitele lor leau asigurat bunastarea lor in inchisori.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 12:08 pm
Total de acord – mai ales pentru infractiuni economice. Acelea pot omori mai multi oameni decat o bomba plasata la metrou, ba chiar incet si in chinuri, afectand si dreptul la afirmare a generatii urmatoare de oameni saraci ce sunt dati la o parte de aceasta aristocratie defecta a banului.
In plus – e criza! Sunt putini bani, iar oameni prea multi. N-o sa avem cu ce sa ii hranim pe toti, deci pedeapsa la moarte va fi adoptata mai devreme decat ne asteptam.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 10:20 am
Zeci? Cum domnule doar zeci, eu stiam ca sunt sute, chiar mii. Aia omoara for fun si pe urma isi cer iertare si pe urma omoara iar nevinovati
Publicat la data de 18.10.2010, ora 8:01 am
sondajul e gresit. la 9″01 am 58% da si 50% nu
Publicat la data de 18.10.2010, ora 8:07 am
viata este sacra in ceea ce-i priveste pe OAMENI. In momentul in care tu, ca OM, comiti o crima te descalifici a mai fi numit astfel. Decazi de la statutul de om la cel de SUBOM. Ajungi pe acelasi nivel cu un animal. Iar un animal turbat trebuie euthanasiat pentru a nu-i infecta pe cei de langa el. E simplu.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 11:04 am
Corect, in primul rand trebuie stabilita apartenenta sau nu la rasa umana, in cazul unor atrocitati persoana respectiva pierde calitatea umana, si cred eu ca se poate vorbi despre pedeapsa capitala.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 8:20 am
de acord cu Hiksos, dar doar partial…..nu trebuie eutanasiati…ci trimisi la munca silnica….sa munceasca pentru cei carora nu le-a aratat ca sunt oameni.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 10:07 am
si eu cred ca pedeapsa suprema este munca silnica pe viata, mult mai dureroasa decat moartea.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 1:45 pm
Vad ca fiecare isi da cu parerea, pe aici, asa ca am si eu o idee (neoriginala, din pacate). Orice om care intentioneaza sa omoare pe altul ar trebui sa stie ca isi pierde bratele. Ce facem in cazul in care moare victima, desi fapta agresorului nu este decat o palma. Simplu: aceeasi chestie – mana jos prin metoda Ciomu.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 8:21 am
nimeni nu are voie sa ia viata altcuiva; de aceea criminalii nu trebuiesc lasati in viata; un individ care ia viata altcuiva este in permanenta un pericol pentru ceilalti; criminalii nu merita mila din partea nimanui.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 8:46 am
Daca omori pe cineva cu masina, din greseala, sau din neatentie, ceea ce evident nu doresc la nimeni, si vei intra in randurile criminalilor, probabil vei vrea sa fii lasata in viata (macar). Ceea ce vroiam sa spun e ca situatia e mult mai nuantata decat spui tu acolo.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 9:11 am
Tu nu intelegi notiuni elementare ca diferenta intre crima si omor prin imprudenta. Una e cand scoti cutitul voluntar si il bagi in gheorghe ca ti se pare ca s-a uitat stramb la tine si te-a atins la onoare, alta e cand derapezi pe gheata iarna si intri pe contrasens si omori pe cineva.
Evident, daca te imbeti ranga sau fumezi “legale” si apoi te sui la volan si mergi cu 180 in oras ca esti Senna de dambovita si omori 5 pe trecerea de pietoni e crima si meriti executat.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 9:36 am
“… nimeni nu are voie sa ia viata altcuiva; de aceea criminalii nu trebuiesc lasati in viata… ”
mi se pare ca te contrazici … daca NIMENI nu are voie sa ia viata cuiva, NIMENI nu are voie nici sa ia viata criminalilor …
“Din aceasta dilema … etc”
Publicat la data de 18.10.2010, ora 8:27 am
Moartea nu trebuie propagata. Pedepsind cu moartea un criminal / alt fel de infractor, nu facem decat sa devenim si noi criminali si lantul poate continua la nesfarsit. Pedeapsa cu moartea e semn al neputintei unei civilizatii, ea nu arata decat ca nu am reusit sa gasim o modalitate de a ne ridica deasupra unui asemenea gest, fie prin masuri punitive, fie prin terapia criminalului sau a victimei / apropiatilor victimei. Moartea se intampla adesea in lume, dar nu trebuie folosita in vreo strategie de catre un stat.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 8:40 am
“Moartea nu trebuie propagata. Pedepsind cu moartea un criminal / alt fel de infractor, nu facem decat sa devenim si noi criminali si lantul poate continua la nesfarsit.” Gresesti! Omul daca nu intelege de vorba buna, intelege cu frica, iar acest lucru se poate face cu exemple(moarte). Asadar ne sunt prezentate violuri si omoruri pe la televizor si noua ne pasa de moartea unor infractori. Pai cum vine asta?
Publicat la data de 18.10.2010, ora 10:26 am
Asa ai fost educat? Cu frica (de moarte)? Asa faci si tu cu cei din jur? Presupun ca acuma inca esti la stadiul de “vorba buna”… Doamne fereste…
Publicat la data de 18.10.2010, ora 8:41 am
Larisa, din ce lume vii? Terapia criminalului??? Dupa ce el a omorat tot noi s aii facem terapie? Sa ce, ai mai avea incredere intr-un om care a ucis? Pe de alta parte tot feministele zic ca un barbat care a pocnit o data o femeie o sa o faca si a doua oara, ca unul care a inselat o data o sa mai insele, in schimb suntem convinsi ca unul care a ucis o data nu o sa mai ucida din nou.
Terapia victimelor? Cu ce, cu un parastas mai bun sau ce terapie? Daca cineva din familie mi-ar fi ucis ce crezi ca as alege, sa mi se faca o terapie mai buna sau sa il vad tras pe roata pe faptas? Tu ce ai alege?
Incredibil…
Publicat la data de 18.10.2010, ora 10:31 am
si crezi ca daca ala e tras pe roata, tu ca si victima te simti mai bine?? ma indoiesc. dupa ce pierzi sa zicem un copil, nu stiu cum (si nici nu iti doresc, ci doar punete in situatia cu pricina, ceva fantezist), crezi ca omorandu-l pe ala prin injectie letala, iti alina durerea celui pierdut?? acuma sa o luam intr-un alt mod. punete in situatia de a avea un copil pe care il cresti exemplar, face de toate, exemplu pentru ceilalti, si la un moment dat intervine o criza de gelozie fata de logodnica(prietena sau sotia lui), afland ca este inselat sau alte chestii, plus putina tarie la masea, si pac scoate cutitul. tu ca si parinte cum te-ai simti??
nu sunt in nicio situatie de mai sus, dar cred ca pedeaspasa cu moartea nu este o solutie pentru a ameliora savarsirea crimelor. uitate in america de cand a fost pusa in practica pedeaspsa cu moartea, vrei sa spui ca nu s-au mai savarsit crime?? atunci la ce a ajutat pana acuma aceasta pedeapsa??
Publicat la data de 18.10.2010, ora 11:44 am
Gandesti in termeni de razbunare/rasplata etc; un stat modern nu are voie sa procedeze asa, nu mai suntem pe vremea lui Moise, ochi pt ochi si dinte pt dinte. Larisa are dreptate, oamenii trebuie educati si nu tinuti in frica,; violenta, chiar daca legitima (a statului) produce la randul ei comportamente agresive.
Argumentul tau e afectiv – daca mi-a omorat pe cineva din familie, vreau sa-l vad tras pe roata (de parca asta mai rezolva ceva). Ratiunea autoritatilor e alta – putem sau nu putem sa transformam criminalul intr-un om responsabil(prin detentie, corectie, terapie, educatie). Daca nu suntem in stare, il omoram.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 8:42 am
pe bune?!?!?!
eu cred ca pedeapsa cu moarte este dreptate. macar familia celui(celor) ucis(i) pot dormi linistiti.
stii de cate ori se elibereasca conditionat criminali? si ghici ce fac majoritatea cand ies?!
poti sa propui o metoda alternativa de pedeapsa care chiar sa-i sperie?! pentur ca inchisoarea care e cam echivalenta cu un hotel de 2-3 stele la ora actuala, nu prea mai sperie pe nimeni.
stiai ca sunt oameni care fura ceva marunt ca sa-si petreaca iarna in inchisoare? nu sunt criminali categoric, dar eu vreau sa arat cat de “infioratoare” este vazuta acum inchisoarea.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 10:29 am
Somnul linistit este o mare pacaleala. In orice caz, nu stiu de unde ai tras concluzia ca eu am propus alternative comode precum inchisoarea de 3 stele. Nu am spus niciodata asa ceva, e doar ideea ta.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 8:53 am
Larisa, explica-le tu parintilor lui Andrei, liceeanul de 17 ani din Craiova, ca de fapt…. creatura care le-a ucis cu seninatate fiul, nu este de fapt vinovat.. ca vinovati sunt ..indirect.. tot ei, ca ei apartin civilizatie neputiincioase ..s. a.
Acesti parinti si-au invatat fiul sa fie un om bun, altruist si sa iubeasca dreptatea, sa-si respecte seamanul!! Notiuni elementare de comportament intr-o societate normala. Notiuni pe care le-am invatat si eu la randul meu de la parintii mei, si de la profesorii mei.
Asa ca utopiile tale, despre faptul ca altii trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru o crima, sau incest, sau viol… sunt esuate din start. Ca de fapt nu facem decat sa absolvim de vina faptasul in sine , prin a-i gasi diverse motive pentru fapta abominabila. Si indirect sa-l incurajam , pe el, si pe altii sa faca la fel!
Da, stiu ca cei mai vinovati sunt parintii agresorilor, pentru ca au cultivat un asemenea specimen. Si desigur a democratiei , in general, care asigura libertatea individului, si prin urmare societatea nu se poate amesteca atunci cand este evident ca un copil mic este agresat, fizic, psihic de cei care i-au dat viata! Transformandu-l pe viitor, intr-un labil emotional, si un mediu ideal pentru un viitor infractor.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 9:59 am
Nu am spus niciodata ca trebuie sa-si asume altii responsabilitatea. Vinovatul ramane acelasi si trebuie sa plateasca, dar nu cu propria viata fiindca asa zice statul sau rudele victimei. Eu nu am vorbit cu parintii acelui tanar, dar nu sunt 100% convinsa ca, la o saptamana dupa tragedie ei ar cere cu tarie moartea criminalului. Oamenii se tem sa ceara direct moartea cuiva. Ei se gandesc ca a dori moartea cuiva este egal cu a-l ucide si ca asta i-ar transforma imediat din victima in criminal in toata regula. As fi curioasa cati dintre respondentii de aici ar ucide cu mana lor pe cineva sau i-ar semna condamnarea la moarte. Mai degraba s-ar spala pe maini de toata afacerea. La fel ar face si multe dintre rudele victimelor, presupun, cu toata durerea pentru pierderea suferita; ar prefera sa ceara bani sau mutilarea / torturarea criminalului fiindca asta nu le-ar apasa asa de mult constiinta.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 11:13 am
@Larisa
Un caz ipotetic, te plimbi seara printr-o zona mai putin placuta, intra un tip in vorba cu tine, incepe sa-ti faca avansuri, tu ii raspunzi, el se enerveaza si in final te umple de singe cu pumnii si cu picioarele – nu ai murit, o sa-ti revii. Nu vrei ca taica’tau sa frate’tau sa se duce sa il bata pe ala, unu pentru ca nu stii unde e, doi pentru ca vrei sa uiti evenimentul, cu toate ca undeva adinc ai vrea sa te razbuni… Dupa 2 saptamini afli ca unu (statul) il gaseste pe tip si o trage public o bataie similara pentru ce ti-a facut tie. Tu o sa te simti:
a) O sa-ti para rau pentru “victima”, plingindu-i de mila ca daca nu ti-ar fi facut ce ti-a facut tie nu ar fi patit nici el nimic;
b) O sa te simti vinovata pentru ca daca nu treceai pe acolo la ora aia, nimeni nu ar fi patit nimic; nu o sa mai iesi seara neinsotita poate o sa iesi mult mai putin…
c) O sa te simti mai bine ca exista “justitie” pe lumea asta, ca altcineva nu o sa pateasca ce ai patit si tu (cel putin nu de la acelasi tip) si poate un pic “razbunata” si mai increzatoare in viitor stiind ca societatea te protejeaza, chiar daca defensiv.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 4:02 pm
@Dan. D. Exemplul nu are nicio legatura cu discutia despre pedeapsa cu moartea. Ironizezi pe marginea dorintei de razbunare intr-o situatie in care si comunitatea (individul) si statul l-ar lasa pe vinovat sa traiasca.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 8:38 am
Da, sunt de acord. Din mai multe motive:
- An eye for an eye. Executia este un act de dreptate pentru cei carora li s-a luat cineva drag de langa ei prin crima. Nu, executia vinovatului nu iti va readuce persoana/persoanele dragi inapoi, nu iti va umple spatiul gol lasat de acestea, dar in acelasi timp anuleaza suferinta suplimentara de a sti ca ucigasul e bine mersi cazat si ca peste 10 ani sau 15 ani sau 20 de ani o sa il vezi ranjind pe strada.
- An eye for an eye. Cand toti stim dinainte ca pedeapsa pentru crima este implacabil moartea poate o sa le fie mai greu data viitoare imbecililor ca cel din Craiova care a dat cu cutitul si a omorat un copil, ca cel din Craiova care a batut un batran ca traversa prea incet si l-a omorat. Si va fi ca exemplu si pentru cei din jur, sa vada ca cine depaseste nivelul admis de “smecherie” nu scapa cu o dojana si cativa ani de puscarie ci este fript.
- Considerente economice. Cum s-a spus, societatea este prea saraca pentru a intretine niste zeci de ani niste mii/zeci de mii de oameni care nu produc nimic si care sunt cumplit de vinovati fata de societate. Acei indivizi au scos din circuitul social si productiv niste oameni care produceau impozite, servicii, noi ca societate sa ii recompensam acum cu bani pentru asta?
- Considerente sociale. Cand ai un cos de mere si se strica unul dintre mere, daca nu arunci marul stricat in scurt timp si celelalte sanatoase se vor strica. Daca dintr-o livada nu tai cracile uscate, cracile bune nu vor da fructe. La fel si in societate, daca nu o cerni sa arunci mizeria din ea treptat mizeria corupe in jur si ataca partea sanatoasa a societatii. Oamenii in ziua de azi s-au indeparat complet de natura si s-au “artificializat”, avem in fata ochilor exemplele prin care natura isi corecteaza greselile si nu le bagam in seama. Suntem parte din natura si ar trebui sa replicam si asupra societatii noastre, chiar daca este evoluata, aceleasi reguli simple din natura referitoare la curatarea elementelor stricate.
Cu exemple din istorie, Ramaru ar fi trebuit sa traiasca? Erszebet Bathory ar fi trebuit sa traiasca? Landru ar fi trebuit sa traiasca? Ted Bundy ar fi trebuit sa traiasca? Ucigasii lui Cozma ar mai trebui sa rasufle acum, la aproape 2 ani de la fapta? Criminalul cutitar din Craiova mai trebuie sa traiasca? In care din aceste situatii daca ati fi singurii decidenti asupra vietii lor ati hotari ca ei sa mai traiasca, si pe ce considerente? Ca se vor indrepta vreodata, ca isi vor recupera cumva pacatele, ca isi vor putea cere vreodata indeajuns iertare? “Ei si, l-am omorat, o sa fac 10 ani pentru un prost”, vorba ucigasului de la Craiova…
Publicat la data de 18.10.2010, ora 10:57 am
+1
Sint de acord cu pedeapsa cu moartea pentru omor cu premeditare / cruzime / organizat, executie dupa 10 ani. Inchisoare pe viata cu posibilitatea reducerii pedepsei prin munca pentru alte tipuri de omor; pedepse lungi cu reducere prin munca pentru orice act de violenta / cruzime / fata de o alta persoana.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 8:39 am
sunt 2 posibilitai
1 – sunt fortati sa munceasca tot restul vietii. dar acest lucru din pacate nu se intampla… de drepturile omului. cu alte cuvinte ala omoara si drept pedeapsa traieste in conditii decente tot restul vietii pe spinarea oamenilor care muncesc.
mai ramane 2 – pedeapsa cu moartea. sunt dejavantaje si aici si nu ma refer la faptul ca e imoral. criminalul a omorat mai mult ca sigur un om nevinovat, deci imoral nu as zice ca e, dar se poate intampla ca justitia sa greseasca. pe de alta parte si daca il tii p-ala 10 ani in puscarie nevinovat tot il omori din multe puncte de vedere, deci… avantajele pedepsii cu moarte pe de alta parete sunt clare: nu tii un gunoi pe banii contribuabililor 25-50 de ani, criminalii sunt mai speriati de pedeapsa cu moarte decat de inchisoarea pe viata. la inchisoarea pe viata se gandesc ca prin o gratiere, o buna purtare ceva si scapa. nu putini erau criminalii care-si faceau calcule in inchisoare pe cine mai omoara.
eu sunt total de acord cu pedeapsa cu moartea. este un mare avantaj din punct de vedere economic si chiar psihologic: acel criminal nu va mai putea omora niciodata.
avand in vedere ca acum sunt reguli: x oameni in camera, mancare cu y calorii, nu ai voie sa-i citesti corespondenta, tv in camera etc etc etc, inchisoare nu e un lucru de speriat pentru multi, mai ales ca majoritatea care ajung acolo si merita pedeapsa cu moartea sunt scursurile societatii, care in libertate beneficiau de conditii mult mai proaste decat la puscarie
Publicat la data de 18.10.2010, ora 8:40 am
De acord cu Rider. Munca in folosul celorlalti – victima, rudele ei sau comunitate in general – este solutia compensatoare. @alina: pana una-alta, mila nu se merita, ea se acorda neconditionat. Aproape ca suntem datori sa aratam mila oricand si pentru oricine, chiar in situatii limita. Este ceva ce adesea ne depaseste puterea de a intelege si de a accepta, ar trebui sa dam de unde nu avem. Dar daca am fi noi in situatia de a cere mila, nu stiu cat am merita-o in momentul acela.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 8:40 am
Foarte mulţi dobitoci cu 2 picioare au senzaţia că dacă l-ar executa cineva pe Vântu (sau pe Băsescu, depinde de care parte a baricadei se plasează) ar fi rezolvate toate problemele sociale de la noi şi toată lumea ar fi fericită.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 8:47 am
Nea gigi, aici este o discutie serioasa. Pentru panglici si fumigene rugam frumos pe forum, posturile lui Pintea te asteapta.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 9:13 am
Nu mi se pare deloc serioasă atâta vreme cât lumea consideră că dacă justiţia îl condamnă pe unul la moarte e ca şi cum i-ar fi răzbunat pe ei (a se vedea comentariile unora care îi ţin companie aceluiaşi “Pintea de pe forum” şi care spun că nu e de ajuns să fie condamnat la moarte, ar mai trebui ca execuţia să fie publică, să fie urmată de vânzarea organelor şi eventual şi familia condamnatului să fie pedepsită).
Aşa, ca idee, în Evul Mediu pe care s-au găsit unii să îl pupe …undeva (activitate extreme de neplăcută dealtfel datorită condiţiilor de igienă de atunci) tortura şi execuţiile prin tortură NU erau niciodată aplicate unui infractor de drept comun, pentru aceştia era spânzurătoarea (cunoscută şi ca “spânzurătoarea mişeilor” tot din acest motiv). Domeniul acestor “execuţii medievale” a fost întotdeauna reprezentat de infracţiunile de tip politic sau religios, care se confundau fiindcă în acea epocă politica şi religia erau 2 feţe ale aceleiaşi monede.
În mod deloc întâmplător, în epoca modernă cei mai dornici să verse sânge au fost maniacii ideologici (politici sau religioşi), şi chiar dacă diversele doctrine fasciste sau comuniste clasice au murit, cei care o fac acum sunt tot maniaci ideologici, începând cu teocraţia din Iran şi terminând cu cealaltă teocraţie, cea comunistă din China.
E foarte posibil ca publicul care face scandal cerând pedeapsa cu moartea şi altele asemenea să fie convins că ar servi la întărirea… ortodoxiei în viaţa publică. (Nici măcar nu e atât de exagerat, sunt mulţi care cred că o “opresiune de tip comunist” ar servi la întărirea ortodoxiei în rândul publicului obişnuit, şi chiar au spus deschis: ar trebui renunţat la o parte din drepturile cetăţeneşti, sau la toate, pentru ca publicul să fie obligat să adopte un cod moral ortodox.) Motiv pentru care, oricât de mult ar merita unii să fie împuşcaţi, mă văd obligat să mă opun. Simpaticul şi bărbosul nea Daniel e ultimul personaj public care să merite încredere.
P.S. E destul de curios cum publicul care ţipă că vrea pedeapsa cu moartea pentru dobitocul de la Craiova nu e de acord cu ideea că Stauffenberg şi complicii săi îşi meritau pedeapsa, deşi erau vinovaţi de trădare de ţară.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 8:52 am
Cred ca cei care au savarsit de mai multe ori fapte penale grave merita pedeapsa cu moartea, poate nu la prima fapta dar de la a 3-a merita precis condamnarea la moarte. E clar ca ei nu mai pot fi reabilitati.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 9:08 am
Parerea mea este ca mai degraba un intelectual se teme de inchisoare pe viata mai mult decat de pedeapsa cu moartea, in timp ce un infractor fara prea multa educatie (cum de altfel sunt majoritatea), va fi mai ingrozit de executie decat de privarea de libertatea (mai ales aceasta din urma putand fi scurtata de eliberarea conditionata). Sunt 100% pentru introducerea pedepsei cu moartea, desi justitiei noastre bolnave ii trebuie alte modificari mult mai urgente.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 9:16 am
Eu as introduce-o doar pentru criminalii in serie, adica la cei care omoara mai mult de un om cu premeditare…
Publicat la data de 18.10.2010, ora 9:18 am
Dovada ca adoptarea pedepsei capitale nu reduce numarul crimelor:
Statul Texas practica executiile, statul New York nu. Criminalitatea continua sa creasca in Texas, si e relativ redusa in NY (unde au autoritatile “umblat” si la alti factori cum ar fi cei sociali, educativi si economici, plus o politie f. eficienta). Personal cred ca si clima este un factor.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 9:23 am
Vedeti inainte de toate
site-ul capitalpunishmentuk.org/contents.html
Publicat la data de 18.10.2010, ora 9:25 am
Viata ne-a fost data fara sa o cerem si ni se va lua fara sa fim intrebati.
Asa ca pedepasa cu moartea nu este o pedeapsa ci o crima! Singurul care are dreptul sa-ti ia viata este cel care ti-a dat-o.. adica Dumnezeu.. restul sunt criminali si la randul lor vor plati in fata lui Dumnezeu.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 9:29 am
Ai fi surprins să vezi că justiţia lu’ Tovarăşu’ (Geniu’, Erou’, Magnificu’ şi alte titluri de inspiraţie ţigănească şi manelistă pe care piticania infectă le purta) acorda pedepse foarte mici pentru crimă, 5, 7, 10 ani, deşi avea la dispoziţie pedepse cu închisoarea de până la 20 de ani şi cu moartea (care, în majoritatea cazurilor în care s-a acordat, a fost comutată chiar de Marele Om Mic în închisoare pe 20 de ani). În schimb, când Omul cu Vinul a fost condamnat, a insistat ca pedeapsa cu moartea să fie executată, fiindcă din punctul de vedere al Geniului Carpaţilor să-l sfidezi pe EL era mai grav decât să ucizi. (Nu că ar fi valorat viaţa umană ceva în regimul lui).
Publicat la data de 18.10.2010, ora 9:31 am
Avem nevoie de exemple gri? Ne-am obisnuit in ultimii ani sa vedem ca cei mai bogati si mai puternici dintre noi nu sunt nici cei mai harnici, nici cei mai inteligenti, cei care impart “dreptatea” sunt mituibili si strambi, politistii sunt un fel de bodyguarzi pentru infractorii cei mai puternici. Iar astea sunt “oile albe”, “oile negre”, violatorii si criminalii, indiferent cat de salbatici stau la parnaie imbunatatindu-si cunostiintele despre infractiunii. Si asa vedem cum toti acesti viermisori politically correct transforma societatea intr-un fel fara precedent, copii nostrii cresc intr-o lume gri fara alb si negru, fara bine si rau, esti destept, harnic, bun… nu conteaza, ciordesti, talharesti, omori cu sadism sau lasi pe drumuri mii de oameni, faci avere din mita sau trafic de influenta… esti smecher, de obicei esti in fruntea societatii dar chiar daca prin absurd exista un politist necorupt care sa te prinda si un judecator necorupt sa te judece, tot in brisca te doare pt ca pedeapsa e sa stai pe banii contribuabililor, sa te uiti la tv.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 9:32 am
Sunt pro-pedeapsa cu moartea, 100%, fara regrete si fara dubii. Sunt prea multi oameni pe Pamant ca sa ne permitem luxul de a nu-i imputina pe cei rai. Bineinteles, insa, ca sunt de acord cu nuantarea pedepsei cu moartea, adica nu omoram soferii care dau din greseala peste un ins si-l omoara, ci p-astia mai aplicati…
Publicat la data de 18.10.2010, ora 9:42 am
Exista cazuri de violuri si omoruri in serie etc, unde faptasul este un animal turbat, fara sanse de a se reintegra. Pentru asa ceva se preteaza.
Un om care si-a gasit nevasta in pat cu altul si intr-un acces de furie il omoara pe dubios, sau pe amandoi, nu este vazut ca un caz pierdut pentru societate.
Reintroducerea pedepsei capitale nu inseamna neaparat omorarea tuturor criminalilor, ci doar a celor irecuperabili. Linia de demarcatie in schimb e cam greu de trasat.
Un om care
Publicat la data de 18.10.2010, ora 9:45 am
Pentru crima cu premeditare .pedeapsa nu poate fi decat moartea. dar exista riscul unei erori judiciare ,caz in care statul s-ar transforma intr-un asasin.
Cred ca pedeapsa cu moartea trebuie inlocuita cu inchisoare pe viata in regim de izolare sever ( fara dreptul de a participa la activitati recreative de genul -televiziune , biblioteca , activitati sportive sau culturale).
In cazul in care un cetatean este victima unei erori ,statul trebuie sa-i acorde despagubiri materiale in funtie de numarul de zile in care a fost privat de libertate ,despagubiri care sa fie calculate ca multiplu al celui mai mare salar din stat iar cei care se fac vinovati de eroarea comisa sa fie obligati la suportare unei parti semnificative din aceste despagubiri. Aparitia asigurarilor pentru cazuri de ‘ practica defectuoasa ‘ dupa modelul celor din sanatate ,ar fi obligatorii si in justitie.INTRODUCEREA RASPUNDERII INDIVIDUALE LA TOATE NIVELE , CRED CA ESTE SOLUTIA CORECTA PENTRU REZOLVAREA PROBLEMELOR NOASTRE.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 9:50 am
Statul nu are puteri discretionare asupra cetatenilor sai. Puterile statului sunt, sau trebuie sa fie limitate la cele atribuite lui de catre cetateni prin constitutie. Cetatenii nu pot acorda statului drepturi pe care ei nu le au, cum este dreptul de a lua viata altcuiva. Indiferent cine ia viata cuiva, stat sau cetatean, fapta este crima si nu poate fi acceptata intr-o societate libera.
Un alt argument impotriva pedepsei capitale este acela ca odata ce este acceptata ca principiu, pentru cele mai grave fapte, se pierde garantia ca o schimbare a regimului politic nu ar extinde aceasta pedeapsa si la o alta categorie de fapte, asa cum s-a intamplat de altfel in regimurile totalitare din secolul XX.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 10:54 am
Dar pe baza caror principii declari ca statul “nu are puteri discretionare asupra cetatenilor sai”? Cine este statul de fapt? Nu este o reprezentare generala a majoritatii? Daca e asa, statul reflecta cutumele majoritatii. Daca majoritatea vrea pedeapsa cu moartea, statul e “obligat” (in numele aceleiasi moralitati in care negam pedeapsa cu moartea) sa aplice pedeapsa cu moartea si asta nu inseamna “putere discretionara”. Legea vine doar sa regleze raporturile statului(majoritatii) cu individul luat ca unitate -pentru a limita factorul “discretionar”. Razboiul in efect, nu este un exemplu clar de “putere discretionara”?
Cat despre moralitate, atat timp cat moralitatea (si conceptul modern “political correct”) sunt bazate pe invataturile morale crestine, ea are atatea substraturi incat intram in dezbateri extrem de neprofitabile intelectual. Spre exemplu, Hristos insusi a tras o linie intre politic(sau “stat” in conceptia moderna) si religie prin cuvintele “da-ti Cezarului ce e al Cezarului”, deci in teorie aplicarea “moralei crestine” asupra activitatilor statului e nerecomandata de insusi intemeietorul crestinismului(desigur aceasta ipoteza intra in conflict cu teoria de mai sus a statului – reprezentant al majoritatii). Un alt exemplu, daca luam in considerare ca crestinismul, provine din iudaismul timpuriu, pedeapsa cu moartea este prezentata ca fiind prezenta si aceptata social, fiind reglementata foarte strict in biblie. Deci daca modelul de “stat”/”organizare sociala” prezentat in vechiul testament biblic(model prezumat cu aprobare divina!!!) permitea pedeapsa cu moartea sub reglementare stricta, pe ce morala ne putem baza sa interzicem aceasta “pedeapsa”? Oare extrema actuala, prin conceptul de “political correct”, nu generaza un dezechilibru social compensat natural prin alte metode(crestere infractiuni, crestere costuri intretinere detinuti, etc)?!? Intreb si eu…
Publicat la data de 18.10.2010, ora 9:54 am
problema e nuantata si poate legea sa stabileasca diferenta intre omor din greseala, intentionat si ce e mai grav RECIDIVA.
Acest ultim caz atrage pedeapsa capitala, altfel societatea pierde ca urmare a faptei comise, a faptului ca nu da un semnal posibililor viitori delicventi si prin faptul ca are costuri de incarcerare, masa, casa, plata paznici.
oricum ce e trist ca socializarea din inchisori inseamna alte crime sau educatie negativa. Munca vad ca nu este o optiune prioritara pentru cei inchisi
State precum China daca nu dau un semnal care sa limiteze crimele ar scapa controlul. pana la urma ce se doreste? o societate linistita si civilizata sau una in care sa fii ca intr-o temnita desi esti liber dar ti-este frica sa iesi pe strada, sa vii tarziu si de la parintii care stau peste 3 strazi?
Publicat la data de 18.10.2010, ora 10:06 am
http://www.amnestyusa.org/death-penalty/death-penalty-facts/death-penalty-and-innocence/page.do?id=1101086
Publicat la data de 18.10.2010, ora 10:07 am
Pentru inceput nu pot sa nu observ ca SUA – un stat care se vrea si despre care se afirma ca este cel mai democratic din lume – se afla intr-o companie “selecta”, pe lista tarilor in care se aplica pedeapsa cu moartea, alaturi de Arabia Saudita, China si Coreea de Nord.
Sunt jurist si ma decar in mod hotarat IMPOTRIVA pedepsei cu moartea, cel putin pentru urmatoarele motive care imi vin acum in minte:
1. In toate sistemele judiciare pot exista erori judiciare (sistemul judiciar romanesc este printre “campionii” erorilor judiciare si in materie penala si in materie civila). Nimic nu justifica omorarea unui om nevinovat de catre un stat modern. Cu ce ar fi mai evoluat acest stat decat societatile primitive care practicau razbunarea de tip “dinte pentru dinte” sau decat statele totalitare, in care teroarea era politica de stat?
2.Urmarea aplicarii pedepsei nu mai poate fi inlaturata in cazul unei erori judiciare.
3. Nu se justifica aceasta pedeapsa atata vreme cat nu e demonstrat riguros faptul ca, in acele tari in care ea este aplicata, numarul violatorilor si al criminalilor a scazut.
4. Sunt situatii in care aplicarea pedeapsei cu moartea poate duce la aplicarea acesteia in scopul eliminarii oponentilor politici dintr-un stat (este cazul infractiunilor contra statului, in special infractiunea de “tradare”).Exista numeroase exemple ale unor state totalitare in care disidenti politici au fost condamnati la moarte ca “tradatori”.
5. Statele moderne au (sau ar trebui sa gaseasca) alte mijloace pentru prevenirea infractionalitatii si ma refer aici la educatie, acces la informatie si combaterea saraciei. Aceste mijloace pot contribui intr-o oarecare masura la reducerea fenomenului infractional, nicidecum la eradicarea sa. Ideea ca infractionalitatea poate fi eradicata, ca raul poate fi starpit din radacina, e o iluzie. Ceea ce pot face statele, comunitatile locale, societatea civila, este ca, prin educatie si acces la informatie, cat mai putini oameni sa aleaga sa comita infractiuni.
6. Suferinta celui condamnat la executarea unei pedepse privative de libertate este, la prima vedere, mai putin intensa decat a celui condamnat la moarte, dar, prin durata sa, ea poate deveni chiar mai mare decat a condamnatului la moarte. Totusi, puscariasului i se ofera sansa sa se reabiliteze, pe cand condamnatului la moarte nu.
In concluzie, aceia care, luati de valul indignarii (justificate de cele mai multe ori) televiziunilor in fata unor crime si violuri prezentate cu lux de amanunte, ar trebui sa mai reflecteze un pic atunci cand striga in gura mare “la moarte cu violatorii si criminalii”. Scopul societatilor moderne nu este acela de a-si elimina indivizii care nu respecta regulile jocului, asa cum se intampla acum cateva sute de ani, ci de a adopta acele masuri care sa creeze conditiile pentru ca un numar cat mai mic de indivizi sa aleaga nerespectarea regulilor. Iar cand regulile nu sunt respectate, atunci trebuie sa intervina prompt prin aplicarea unor pedepse privative de libertate exemplare, cu respectarea tuturor garantiilor procedurale. Nu doresc nimanui sa fie victima unei erori judiciare si sa isi astepte condamnarea la moarte sau sa fie ruda unui condamnat la moarte!
Publicat la data de 18.10.2010, ora 11:11 am
1. Si in sistemele primitive existau erori judiciare. Evolutia nu presupune inlaturarea vechilor reguli, ci inbunatatirea celor existente spre eficientizarea lor
3. Afirmatia are un revers ” Nu se justifica RENUNTAREA la aceasta pedeapsa atata vreme cat nu e demonstrat riguros faptul ca, in acele tari in care ea NU este aplicata, numarul violatorilor si al criminalilor a scazut” – deci intram in dilema!
4. Nu doar statele totalitare au aceasta conceptie (desi vad ca va place sa va referiti la un caz extrem – statele totalitate – unde arbitrariul devine regula si nu vad cum le putem folosii ca referinta) si totul depinde ce circumstante – spre exemplu cati soldati au fost executati pentru tradare/dezertare in cele doua razboaie(!?)
5. Educatia si informarea nu garanteaza lipsa infractionalitatii, atat timp cat nu excluzi din ecuatie “liberul arbitru” al fiecarui individ
6. Pedeapsa privativa de libertate nu garanteaza recuperarea sociala. Pentru un condamnat pe viata nici nu se mai pune problema de recuperare sau integrare sociala(cel putin la nivelul individului in cauza)
Scopul societatilor moderne este acela de a-si proteja indivizii iar in acest scop eliminarea indivizii care nu respecta regulile jocului IN MOD REPETAT este justificata
Parerea mea!
Publicat la data de 18.10.2010, ora 11:52 am
1. Erori judiciare au existat si vor exista mereu. Tocmai de aceea, pentru ca unui om nevinovat sa nu ii fie luata viata pe nedrept, nu consider ca este necesara pedeapsa cu moartea.
3..”Atata timp cat nu se justifica RENUNTAREA la aceasta pedeapsa atata vreme cat nu e demonstrat riguros faptul ca, in acele tari in care ea nu este aplicata, numarul violatorilor si al criminalilor a scazut” si “atata timp cat nu se justifica aceasta pedeapsa deoarece nu e demonstrat riguros faptul ca, in acele tari in care ea este aplicata, numarul violatorilor si al criminalilor a scazut”, atunci de ce, din doua pedepse sa o aleg pe cea care ia viata omului? Daca acel om e nevinovat?
4. In prezent majoritatea statelor moderne nu mai prevad pedeapsa cu moartea pt tradare.
5. Nu am spus ca educatia si informarea GARANTEAZA lipsa infractionalitatii. Am introdus o nuanta, daca citeati cu atentie o descopereati: “Aceste mijloace pot contribui intr-o oarecare masura la reducerea fenomenului infractional, nicidecum la eradicarea sa. Ideea ca infractionalitatea poate fi eradicata, ca raul poate fi starpit din radacina, e o iluzie. Ceea ce pot face statele, comunitatile locale, societatea civila, este ca, prin educatie si acces la informatie, sa faca astfel incat tot mai putini oameni sa aleaga sa comita infractiuni.”
6. Intr-adevar, pedeapsa privativa de libertate nu garanteaza recuperarea sociala. Dar ii ofera individului sansa de a se reabilita. Iar daca nu o face, atunci stie ca va ajunge din nou la puscarie, iar de data aceasta, in cazul recidivei pedeapsa este mai mare (nu excud ideea detentiei pe viata).
In cazul condamnatilor pe viata, problema reabilitarii nu se pune, intr-adevar.Detentia pe viata are mai degraba rolul de a elimina individul din societate. Dar, din nou vin si intreb: de ce, dintre doua pedepse care elimina individul din societate, sa o aleg pe cea privativa de viata (privare ireversibila) si nu pe cea privativa de libertate (care,in caz de eroare judiciara poate fi retrasa)?
Publicat la data de 18.10.2010, ora 1:15 pm
1.3.6. O intrebare retorica, desigur: cate crime poate comite un individ (prezumat criminal in serie sau posibil recidivist) pentru a putea beneficia beneficia de “inca” o “sansa de a se reabilita” sau pentru a fii considerat cu adevarat “vinovat”? Adica un prezumtiv criminal in serie poate avea probabil 2-100 victime – fiecare victima cu propria ei familie – fiecare din ele fiind afectate de “actiunile” prezumtivului criminal. Vi se pare “moral”(pentru ca termenul acesta e folosit in titlu’) ca taxele statului pe care victimele le platesc(in intregul lor) sa sustina viata “comfortabila” in puscarie a individului “pe viata”? Nu esueaza in acest caz statul, ca institutie in a-si proteja cetatenii? Adica din dorinta de respecta “drepturile” unui individ se ignora consecintele actiunilor individului?? De aceea v-am prezentat ideea de “evolutie” – inlocuirea regulilor vechi cu cele noi prin eficientizare, nu prin abandonarea lor(revolutia franceza un adevarat “soc al schimbarii” a adus o adevarata anarhie insitutionala cateva decenii; noi inca ne revenim ca societate dupa “revolutia” din ’89). Pedepsele grele se aplica pentru recidiva iar intre aceste pedepse ar fii trebuit pastrata si “pedeapsa cu moartea”
4. Daca va referiti la “statele moderne” argumentul d-vs initial, nu mai are valoare.
5. Era afirmatia mea, nu a d-vs! As completa-o putin cu “experimentul media”(disfunctional!) de la noi, in care sunt promovati “lideri” tot felul de indivizi “realizati” in viata prin mijloace mai mult sau mai putin legale. Nu credeti ca in cazul prezentat, accesul la informatie joaca un rol negativ si lucreaza impotriva argumetului d-vs?
respecte
Publicat la data de 18.10.2010, ora 10:07 am
Sa fie condamnati la moarte doar ucigasii. Ceilalti sa fie condamnati la munca grea, 16 ore pe zi, 7 zile pe saptamana, cu ratie de hrana de supravietuire. Ce se intampla acum e o porcarie: iti da unul in cap pe strada, apoi sta bine-mersi la puscarie, mananca, bea si se uita la TV pe banii nostri, si o duc inauntru mai bine decat multi oameni cinstiti. Iar cei care fac gargara pe tema drepturilor puscariasilor n-au decat sa-si ia acasa cate un hot, sau un violator, sau chiar un ucigas sa-i ingrijeasca asa cum doresc ei. Totusi cei care au comis faptele pentru care au fost condamnati s-au pus cu buna stiinta in afara societatii.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 10:19 am
Pentru cei manati de furie si razbunare, pentru cei afectati de emisiunile de stiri, intrebarea pusa aici in discutie poate n-ar fi trebuit sa fie daca suntem de acord cu pedeapsa cu moartea – e prea abstracta si detasata. Intrebarea ar fi putut fi mai directa, pentru un nivel mai scazut de educatie: “sunteti de acord sa ucideti pe cineva, fie direct, fie semnandu-i condamnarea la moarte?” Asta ar fi transat discutia. Majoritatea judecatorilor au mari ezitari chiar si atunci cand legea le permite sa ia astfel de decizii. E o chestiune de constiinta.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 12:33 pm
Daca asta e intrebarea, raspunsul meu simplu este DA, atat timp cat sunt de acord cu pedeapsa cu moartea ar fi absurd sa fiu impotriva aplicarii acestei pedepse. Sunt vorbe in vant ceea ce voi spune pentru ca imi doresc sa nu se intample niciodata, DAR daca cineva, vreodata, imi va ucide copil/copii, acel cineva va muri fizic, definitiv si irevocabil de mana mea indiferent de consecinte. Este suficient de clar raspunsul? Ca tot vorbesti de constiinta, abia atunci constiinta mea ar dormi linistita, constiinta mea e raspunzatoare pentru ai mei si nu pentru ucigasi.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 3:54 pm
Bine. Si daca ai fi judecat pentru ca ai ucis ca sa-ti razbuni familia, cu premeditare, chiar si in repetate randuri (presupunand ca ai “bifat” mai multi vinovati), ai fi impacat cand ai primi la randul tau pedeapsa cu moartea?
Publicat la data de 18.10.2010, ora 4:30 pm
@Simona: Da, am zis indiferent de consecinte. Tu daca ar fi sa alegi intre viata ta si a copilului tau, intr-o situatie extrema, ai sta sa calculezi? La fel si eu, daca ar fi sa aleg intre viata mea si faptul de a sti ca criminalii nu platesc pe masura faptei – pentru mine singura plata pe masura faptei este moartea – aleg ca acei criminali sa plateasca. Un stat drept insa, un stat care sa ma reprezinte cu adevarat nu o caricatura schiloada si inrobitoare ca acum, mi-ar face dreptate in locul meu. 10/20 ani de puscarie nu e dreptate, e o m*** pe care statul mi-o serveste pe post de dreptate. De mult insa nu mai suntem reprezentati cu adevarat de stat, suntem in majoritate inrobiti pentru ca politicienii / protejatii lor / o tarla de bugetari lenesi sa poata trai bine din impozite platite de noi.
Asta e singurul principiu pentru care nu introducem pedeapsa cu moartea, de teama sa nu fim noi condamnati? Condamnam o societate (cand tii potentiali criminali in viata / libertate -> condamni urmatoarele victime) din lasitate?
Publicat la data de 18.10.2010, ora 5:21 pm
@rakkone. Nu la lasitate ma gandeam eu. Am mers pe ipoteza ta, asa cum ai prezentat-o, in conditiile in care nu te-ar multumi o alta pedeapsa decat cea cu moartea si fiind tu insuti dispus sa o aplici, mai ales fiind dinainte constient ce te asteapta, cu legislatia respectiva, la randul tau. Eu vad finalul povestii ca pe o forma de sinucidere. De fapt as specula o generalizare in sensul asta, cu modestie – nu am dovezi concrete si pot fi contrazisa oricand prin ideea de martiriu. Cei care sustin pedeapsa cu moartea se expun la ea implicit (in caz de se intampla ceva, Doamne fereste, si ajungi in postura de condamnat). Premeditarea acestei etape finale e ca si cum ti-ai planui propria moarte. Este oare o concluzie deplasata daca gasim simptome de ucigas si de sinucigas in aceeasi persoana? Eu cred ca a nu ucide este o sansa mai mare la viata ta si a altora.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 10:31 am
În cea mai gravă eroare judiciară postdecembristă – S-a stabilit şi adevăratul autor în cazul Ţundrea
http://www.gorjeanul.ro/investigatii/in-cea-mai-grava-eroare-judiciara-postdecembrista-s-a-stabilit-si-adevaratul-autor-in-cazul-tundrea?Itemid=193
Acuzat de crima acum cinci ani, azi victima unei erori judiciare
http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/acuzat-de-crima-acum-cinci-ani-azi-victima-unei-erori-judiciare.html
Publicat la data de 18.10.2010, ora 7:30 pm
Tundrea n-a fost condamnat din eroare ci din reavointa unui procuror! ala stia ca omul e nevinovat, dovezile erau zdrobitoare, dar a insistat sa-l condamne! exemplul nu e bun.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 7:40 pm
Nu conteaza motivul: conteaza ca a fost condamnat pe nedrept. De altfel, nu procurorul condamna, ci instanta! Daca acum era executat, cum ar mai fi putut societatea sa corecteze eroarea?
Publicat la data de 18.10.2010, ora 10:32 am
De ce aceiaşi oameni care spun că nu au încredere în justiţia din România sunt cei care vor pedeapsa cu moartea?
Publicat la data de 18.10.2010, ora 10:40 am
“Sunteti de acord cu pedeapsa cu moartea?”
Pedeapsa cu moartea, dar PENTRU CE?
Pentru omor cu premeditare / cruzime, da – pentru scuipat pe jos binenteneles ca nu.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 11:18 am
Probabil nu trăieşti în România. Pentru moşimea şi băbimea de bloc (ploşniţele turnătoare ale comunismului şi mai apoi ale “democraţiei originale Iliescu şi Băsescu”) exact asta ar fi fost considerat “moral”, să fie condamnat la moarte cel care scuipă pe jos, sau îi pune pe ei la punct cu o palmă. Eventual condamnat la moarte prin metode medievale cel care e homosexual, sau mare gagicar, sau nu umblă pe la biserică. Astfel încât dacă vor participa în masă la un referendum, s-ar putea să te surprindă ce vor vota.
Doar ei erau aristocraţia şi “tinerii din ziua de azi” nişte gunoaie fără valoare, nu?
Publicat la data de 18.10.2010, ora 7:32 pm
ei, la moarte nu, dar o amenda uriasa si niste saptamani la maturat strazile ar merge pentru palma aia! nimic nu-l turteste mai rau pe un jmeker decat sa fie umilit, repetat, in public! eu-l lui bolnav moare definitiv, iar individul devine un ins cuminte si fara pretentii de dominare.
Publicat la data de 19.10.2010, ora 9:35 am
Hehe… când se întâmplă invers, adică atunci când purtătorul de vestă tricotată cu nasturi ajunge el la mătură fiindcă a lovit primul, nu-i mai convine.
“Aristocraţia pensionară” crede că ea are voie doar să dea, nu să şi primească, de asta e atât de dornică să-i vadă de fiecare dată PE ALŢII condamnaţi la moarte
Publicat la data de 18.10.2010, ora 10:51 am
un articol stupid, intr-o tara aflata in degringolada. In loc sa punem in discutie temelia statului de drept, care la noi este subminata in mod sistematic de practici tribale, mafiote, cu nuante anarhic-africane, cuiva care se simte impotent in fata acestei provocari ii vine ideea deplasata sa provoace primitivismul rasei umane cu privire la o chestiune incheiata in UE: pedeapsa cu moartea a fost abolita in UE si se fac eforturi mari pentru eradicarea pana in cele mai mici detalii. UE a trecut peste aceasta etapa a evolutiei. Restul lumii se taraie in urma, dar acesta nu este un motiv ca noi sa privim inapoi. Mai bine am privi spre lucrurile care dor in Roamnia de azi. Mai bine ne-am asuma raspunderea de a aborda chestiuni stringente, care ne pot imbunatati viata. Inca o dovada a jurnalismului populist de duzina care se face la noi. Aceasta este o manea, nu jurnalism. Iar instigarea la pedeapsa cu moartea ar trebui sa fie impotriva codului etic si deotologic al jurnalistilor. Iar daca autorii articolului explica prin “provocarea la o dezbatere despre etica”, atunci nu regasesc in articol nimic despre Carta drepturilor fundamentale, nici drept valorile UE, intre care abolirea pedepsei cu moartea reprezinta un element central. Nu este o provocare la dezbatere, este o provocare la varsarea frustrarii primitive.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 11:03 am
Intr-adevar, articolul nu este poate cel mai bine documentat cu putinta. Dar dezbaterea pe aceasta tema nu cred ca trebuie descurajata, ci dimpotriva. Numai asa vor aparea pe viitor din ce in ce mai putine “argumente” de tipul “dinte pentru dinte”. Sa nu uitam ca noi suntem in UE doar de cativa ani, iar acolo dezbaterea a avut loc mai inainte; in ’90 cand s-a abrogat pedeapsa cu moartea, in haosul de atunci pe romani nu i-a intrebat nimeni in mod serios daca sunt sau nu de acord cu aceasta masura. Vrem nu vrem, intr-o societate democratica, pedeapsa cu moartea este o tema de discutie. Anormal este faptul ca la noi nu a existat niciodata o dezbatere serioasa si profesionista pe aceasta tema.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 11:12 am
Pedeapsa cu moartea a fost abolita in UE ca un compromis politic, deoarece existau tari in care nu mai fusese aplicate de multe decenii, in unele chiar de la obtinerea independentei, si ar fi fost inacceptabila introducerea ei din punctul de vedere al publicului alegator. Altfel ar fi functionat mult si bine.
In mod curios, in Tarile Romane si mai apoi in Romania, a fost considerata inacceptabila pedeapsa cu moartea pentru crima, inca din epoca Regulamentului Organic (a ramas celebra reintroducerea ei in Moldova in anii 1840, cand pur si simplu nu au gasit niciun voluntar pentru meseria de calau) si de-a lungul existentei Regatului a fost aplicata practic numai in timp de razboi sau sub regimuri de dictatura militara. Nu fiindca nu ar fi existat criminali, dimpotriva, presa vremii ne arata ca erau mai multi ca acum, crima violenta atingand apogeul cu bandele anilor 1920. Insa publicul se arata destul de putin doritor sa o vada pusa in practica.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 10:54 am
Cred că avem de fapt două situații aici:
1. pedeapsa ca formă de răzbunare împotriva infractorului / modalitate de a recupera paguba. Pentru pagube materiale e simplu: i se cer bani, dacă nu-i are ar trebui să fie forțat să muncească. Pentru traume psihice… greu de zis. Ce-i facem cuiva care a violat? Îl violăm și noi, ca să-i provocăm aceleași traume? Deocamdată închisoarea pare să fie compromisul în societatea noastră. Aș fi de acord cu asta, cu două mici excepții:
a). infractorul să fie izolat în cea mai mare parte a timpului. Nu mi se pare normal să existe TV și multiple modalități de socializare în închisoare. Ori îl pedepsim (și trebuie să sufere pentru ceea ce a făcut), ori e în vacanță.
b). să nu fie gratuit. Societatea nu ar trebui să susțină economic un infractor. Dacă are bani (sau îl ajută familia), poate să doarmă și să mănânce toată ziua. Altfel, muncă. 8 ore/zi, plată corectă în funcție de activitate. Nu are chef și nu are din ce plăti “cazarea”, nu primește mâncare, căldură și adăpost. Mai exact, va “locui” în curte, în aer liber.
2. izolarea infractorului pentru că e prea periculos pentru societate. Există fapte care ne conving că persoana respectivă nu mai poate fi considerată om și nu va fi integrată niciodată înapoi în societate. Sadici, criminali în serie, recidiviști cu fapte grave. Pentru astfel de cazuri, pedeapsa cu moartea mi se pare acceptabilă și chiar necesară.
Ca alternativă, aș propune organizațiilor pro-criminal-life următorul târg: să cumpere un spațiu izolat și ușor de securizat, cum ar fi o insulă mare, ce va fi definitiv tăiată de la orice comunicare cu lumea exterioară. Nu intră decât mâncare, medicamente și un minim de materii prime. Pe acea insulă vor fi deportați toți criminalii care ar fi fost în mod normal executați. Paza insulei și orice alte cheltuieli vor fi plătite de aceste organizații. Cum fac rost de bani, e problema lor (de la criminali direct, din donații). Ideea e că restul societății nu trebuie să plătească pentru ținerea lor în viață, iar simultan se îndeplinește condiția ca ei să fie eliminați pentru totdeauna dintre noi. Evident, orice încercare de evadare va duce la execuția pe loc. Nu mai zic că tehnologia permite acum urmărirea automată și chiar și implantarea unui “kill switch”.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 11:30 am
Ovidiu, cred ca ceea ce ai scris tu aici e o gluma, nu?
) Judecatori platiti direct de justitiabili, gardieni platiti direct de criminali; cu cat criminalii ar da bani mai multi, cu atat conditiile din puscarie ar fi mai bune 
)
Pentru ca ce propui tu e un fel de justitie privata, cam cum dorea conu’ Patriciu.
Ceea ce uiti tu e ca un stat modern se ocupa printre altele cu administrarea jusitiei. Industria, agricultura, transporturile, serviciile pot fi lasate fara grija in mana privatilor, pot exista chiar si scoli si spitale private (unele mai bune decat cele de stat), dar justitia si armata nu pot fi privatizate. ONG-uri care se ocupa de reintegrarea infractorilor, de prevenirea infractionalitatii vei gasi, dar tribunale si puscarii private nicaieri.
In rest, sunt de acord cu supunerea infractorilor unui regim de munca in inchisori. Daca nu stiai, exista in legislatia noastra prevederi care reglementeaza acest regim. Faptul ca acest regim ar putea fi imbunatatit/circumstantiat, precum si faptul ca in Romania prevederile privind executarea pedepselor nu sunt puse in executare asa cum ar trebui…acestea sunt deja alte discutii.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 12:33 pm
Nu e nici o glumă, doar că tu n-ai înțeles nimic din ce-am scris. Nu justiția ar fi privată, ci doar administrarea închisorilor. Există o mică diferență, de vreo 5-6 instituții. Think before you write.
În afară de cele două condiții: izolare cât mai bună și nimic nu e pe gratis, în rest nu mă interesează ce anume mănâncă infractorii. Dacă au bani de caviar, n-au decât să-l mănânce. Cât despre pușcării private, n-ar strica să cauți un pic pe Internet. O să ai ceva surprize.
Iar despre muncă, nu există în legea nostră nimic care să-l forțeze pe infractor să muncească sau să-și plătească în vreun fel șederea și mâncarea. Eu și cu tine plătim zilnic mâncare, curent electric și căldură pentru hoți și criminali mai mult decât primesc copiii alocație.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 11:49 am
Interesanta chestia cu insulele… E un experiment reusit: Australia, Noua Zeelanda.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 11:50 am
Experimentul asta a mai fost facut, se cheama Alcatraz. Totusi, tinand cont ca romanii au vrut chestii originale totdeauna, incepand de la democratie si terminand cu dictatura, poate ar merita incercat.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 11:07 am
Sunt total de acord cu pedeapsa cu moartea. Sunt multe cazuri in care violatori, criminali etc sunt in puscarie sau chiar unii in libertate. La teorie si la vorba suntem buni dar ramanem numai cu axta. Trebuie reintrodusa pedeapsa cu moartea , e adevarat, nu pentru toate abaterile penale, dar trebuie reintrodusa. Mai devreme sau mai tarziu toate tarile civilizate o vor introduce.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 11:10 am
nu e moral sa omori
Publicat la data de 18.10.2010, ora 7:36 pm
asa e, de aia trebuie sa-ti fie frica sa omori, fiindca bratul legii se va abate asupra vietii tale! cand ai omorat pierzi drepturile omului, asa se pune problema.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 11:11 am
dincolo de considerente morale și umanitare – aplicate de regulă preferențial, doar infractorilor, nu și victimelor – sunt pentru pedeapsa capitală, din 2 motive clare:
1. mi se pare nedrept și absurd că plătească statul – adică fiecare cetățean, inclusiv rudele victimelor – ca un criminal să trăiască zeci de ani în închisoare, în condiții pe care mulți săraci nu le au în libertate.
2. ucigașii, dovediți dincolo de orice dubiu, s-au autoexclus, prin fapta lor, din rândurile societății umane. nu te poți numi om și ucide – cu sânge rece și fără a fi în legitimă apărare – alți oameni. astfel, aceste creaturi – oameni nu sunt, iar animalele s-ar simți jignite de comparație – nu pot face apel la drepturi și valori umane. (aici nu intră omorul din culpă, ci crimele – cu premeditare sau nu)
Publicat la data de 18.10.2010, ora 11:13 am
“costurile pentru fiecare persoana condamnata la moarte au fost de aproximativ 23 de milioane de dolari”
Cu siguranta se poate si mai ieftin…
Pe de alta parte viata nu are pret si asta ar trebui sa le spunem celor din cauza carora mor sute de mii in razboaie pornite pentru profit si putere.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 11:21 am
prima problema este de ce unii fac crime oribile care-i descalifica din categoria oamenilor? pai eu cred ca multe sint din cauza unor boli psihice, recunoscute ca atare sau ne-recunoscute oficial….. de exemplu, dementii de la 9/11….totusi, stabilirea cauzei, in baza legilor si pe baza unei comisii oficiale, pentru care unii comit crime oribile nu este prea usor de stabilit. faptul ca unii au probleme psihice ne-detectabile sau ne-recunoscute oficial este o mare problema…. .mai exista o problema asociata cu acestea: este sau nu posibil sa se stabileasca persoanele susceptibile de a face crime oribile si astfel sa poata fi prevenite aceste crime? eu cred ca in acest moment, pina la clarificarea acestor probleme, este foarte greu de dat vre-un verdict corect…. si nu ne mai ramine decit sa ne bazam pe anumite legi morale, diferite de la o zona culturala la alta si asta este chiar situatia de acum….
Publicat la data de 18.10.2010, ora 11:31 am
Nu, NICIODATA, nu avem dreptul sa luam viata unui om. Niciunul din argumentele sustinatorilor pedepsei cu moartea nu sta in picioare:
- economic, condamnatul pe viata poate fi util societatii, el putand presta diverse activitati. Nu toti, dar majoritatea! Dincolo de asta, o parte din costuri e normal sa le suporte societatea pentru plusul de siguranta adus prin izolarea acelor pericole.
- moral, poate ca legea talionul ar permite omorarea criminalilor. Dar, analizata atent, legea talionului ar cere o aplicare “similara” a pedepsei. Ori sunt nenumarate exemple in care pedepsim cu moartea infractiuni care, nu pot fi “intoarse” prin moarte : coruptia, furtul, adulterul
- psihologic, nu exista un efect in randul potentialilor infractori. Pentru ca decizia de a ucide nu e intotdeauna una premeditata si rationala
- esecul reabilitarii marcheaza deopotriva caracterul special al condamnatilor si incapacitatea noastra de a propune instrumente eficient in aceasta privinta
Nu cred ca, la acest nivel de evolutie al umanitatii, pedeapsa cu moartea ar mai trebui sa se inscrie intre normele convieturii. Ne-am arata noua insine ca nu am evolut deplin si ca, in anumite privinte, suntem tot primitivi…
Publicat la data de 18.10.2010, ora 11:51 am
Dupa ce am citit “Ultima zi din viata unui condamnat la moarte”de Victor Hugo nu mai sunt sigur ca reintroducerea pedepsei capitale este cel mai just raspuns.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 11:52 am
chiar eram curios cum vor vota romanii, mari credinciosi si agatatori de cruciulite cu ciucurasi la geamurile masinilor.
se pare ca sunt pro pedeapsa … dap mari crestini …
Publicat la data de 18.10.2010, ora 12:11 pm
Cunoasteti pe cineva,darmite un tribunal , care sa fie perfect in dreptate?
Cit de corecta e judecata noastra ?
Nu avem nici o vina ca societatea e cum e?
Lipsa educatiei duce la violenta . Rabunarea trebuie sa dispara ca metoda si ca gind .
Publicat la data de 18.10.2010, ora 12:36 pm
legiferarea pedepsei cu moartea nu ar fi decit inca o dovada ca statul se afla deasupra individul in loc sa il slujeasca.
iar statul ar trebui sa reprezinte majoritatea.
cu toate astea de obicei reprezinta o minoritate si interesele ei.
pedeapsa cu moartea ar fi doar un instrument suplimentar si perfect legal de a scapa de persoanele incomode.
in afara de asta, atunci cind discutam aceasta problema cred ca exemplul nostru nu ar trebui sa fie sua ci tarile europei.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 1:59 pm
Probabil că nu te-ai uitat și pe voturi. 65% pentru, acum când scriu eu rândurile astea. Dacă mâine s-ar face referendum pentru reintroducerea pedepsei cu moartea, ar trece fără mari probleme.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 3:56 pm
Asta nu inseamna ca majoritarii au si dreptate. Doar ca opinia lor e mai importanta.
Si apoi, sa nu uitam ca una e sondajul pe net, alta e sondajul in populatie si putin cam alta e votul la referendum…
Publicat la data de 18.10.2010, ora 7:39 pm
e ceva rau in a scapa de indivizii “incomozi”? vad ca esrti foaaaarte corect politic, daca un infractor e pt tine doar un incomod, nu un dusman al societatii!
Publicat la data de 18.10.2010, ora 2:08 pm
Si-asa suntem prea multi. Pedeapsa cu moartea ar trebui sa fie o posibilitate, cel putin in cazul unor criminali, violatori sau pedofili. Bineinteles, in cazul in care exista cel mai mic dubiu in privinta vinovatiei, pedeapsa maxima ar trebui sa fie inchisoarea pe viata. Dar sunt cazuri evidente in care astfel de “oameni” sunt eliberati dupa 10-20 de ani.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 2:15 pm
Citi oameni nevinovati sunt executati in SUA? Daca ne uitam pe http://www.victimsofthestate.org/CC/EX.html si
http://www.deathpenaltyinfo.org/executions putem sa ne facem o idee:
1980-89: 3/117 = 2.5%
1990-99: 15/470 = 3.1%
2000-09: 10/590 = 1.6%
Total: 28/1177 = 2.3%
Deci daca vrem sa omorim 100 de violatori/criminali, trebuie sa omorim si 2-3 oameni nevinovati.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 4:39 pm
Publicat la data de 18.10.2010, ora 7:23 pm
Asta presupunind ca pedeapsa cu moartea chiar opreste omorurile. Dar daca te uiti la rata omuciderilor (http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_intentional_homicide_rate) vezi ca in general conteaza cel mai mult cultura, si nu daca exista pedeapsa cu moartea sau nu. In general, majoritatea criminalilor unde exista pedeapsa cu moartea nu se gindesc ca “eu l-as ucide pe X, da mi-e ca ma executa”, in general pur si simplu omoara fara sa se gindeasca.
In concluzie, s-ar putea sa omori 2-3 oameni nevinovati degeaba. Eu personal nu m-as simti bine cu aceasta situatie.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 2:35 pm
Am citit aproape tot ce s-a scris aici. Una peste alta eu nici nu i-as omora pe criminali si nici nu i-as baga la inchisoare. Undeva in munti as face in padure o mare imprejmuire care sa nu poata fi trecuta si i-as lasa sa traiasca cum pot acolo. Daca vor reusi bine daca nu sa moara de foame sau ucis de un alt criminal inchis in aceeasi locatie. Atata timp cat nu au acceptat regulile societatii considerand in mintea lor de criminali ca acele reguli nu sunt ok atunci sa traiasca fara reguli dar in afara societatii fara acces la lumea civilizata. Dupa mine este cea mai buna solutie. Nici nu omoram pe nimeni, nici nu cheltuim banii statului si in acelasi timp cred ca acea persoana va fi cu adevarat pedepsita sa isi duca viata ca in preistorie fara nimic din ce ii ofera civilizatia. Probabil ca acea imprejmuire este aproape imposibil de realizat, probabil ca s-ar putea evada usor dar daca e facuta cu cap de la inceput cred in egala masura ar fi solutia pentru a nu mai avea aceasta dezbatere niciodata.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 2:55 pm
Un fel de Absalom ? Echivaleaza cu moartea practic, societatea nu progreseaza cu nimic. Un individ, chiar criminal, are copii, sotie, prieteni, are proprietati, este inseparabil de lumea civilizata. Nu cred ca e asa simplu.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 3:24 pm
Tocmai asta e ideea. Si ce daca are copii, sotie, prieteni sau proprietati? Odata ce s-a dat sentinta pierde tot. Pentru societate sa fie declarat mort iar el sa traiasca daca poate acolo. Daca nu si-a meritat soarta. Cel putin nu va fi nimeni (din societate) cu constiinta incarcata ca a omorat pe cineva.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 2:52 pm
Pedeapsa cu moartea nu are nici o justificare pe timp de pace. Pe timp de razboi doar frica de o moarte imediata si dezonoranta poate motiva un om sa faca lucruri extreme, care in final, prin actul lui poate aduce beneficii comunitatii pentru care lupta. Aici nu pot sa-mi spun parerea, teoretizez, razboiul nu l-am cunoscut, din fericire. Dar este clar ca pedepsa cu moartea nu a speriat pe un Hitler sau Goebbels si sa evite tragediile unor popoare. De fapt cred ca esenta pedepsei este ca omul pedepsit sa invetre sa devina mai util comunitatii, nu razbunare. Pentru violatori, pentru ucigasi care au dezechilibre majore consider ca este necesar ca medicina sa le reduca “demonii” prin castrare chimica (reversibila) sau tratament adecvat. Consider ca societatea poate lua orice masura ca sa se apere de indivizii periculosi mai putin cele care conduc la moarte.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 3:26 pm
Omori doar pentru a-ti satisface poftele sau pentru a te apara; daca omori un potential pericol ( criminal dovedit ) inseamna ca ti-ai dovedit neputinta de a proteja constructia ta ( societatea ) de amenintarea lui. Deci o neputinta a ta. Lucreaza pentru o constructie mai buna ( societate ).
Nihil sine Deo
Publicat la data de 18.10.2010, ora 7:41 pm
voi lucra, dar cu altii, care n-au comis infractiuni! cand ai sarit parleazul in curtea Raului, esti pierdut! altfel ne ia mamona pe toti.
Publicat la data de 18.10.2010, ora 4:03 pm
Pedeapsa cu moartea e un rau necesar. Nu exista metode infailibile de justitie asa cum nu exista metode infailibile de corectie pentru un criminal.
Se tot discuta despre ce se intampla in SUA. Intrebarea era pusa pentru Romania.
Pedeapsa cu moartea inseamna o economie si o metoda sigura de reducere a numarului de potentiale victime. Chiar daca exista victime colaterale (asa-ziele erori judiciare) mai bine sufli-n iaurt.
Suntem o societate salbatica, fara niciun fel de principii, fara modele reale. Cu cat mai putini, cu atat mai bine.
La multi ani!
Publicat la data de 18.10.2010, ora 4:08 pm
Daca intrebati opinia publica ce este “moral” si ce nu, veti avea surprize foarte mari!
Mai bine studiati Biblia – ca si asa suntem “crestini” peste 90%.
Pe scurt: D-zeu a “inventat” pedeapsa cu moartea; toti pacatuim si de aceea toti vom muri. D-zeu s-a adresat individului cand i-a spus “sa nu ucizi” DAR a lasat pedeapsa cu moartea la latitudinea organizatiilor guvernamentale (sau cum nu va place multora, la latitudinea celor care conduc tara – daca nu sunteti multumiti de ei, ciocu mic – intrati in politica sa conduceti voi, dar nu comentati!).
Asa ca, pedeapsa cu moartea este utila din cel putin 2 pct de vedere:
1. rata criminalitatii ar scade (de frica)
2. evitarea ca un criminal (dupa ce a distrus vieti), dupa ce este eliberat din inchisoare, sa distruga si altele.
Sustin aprobarea pedepsei cu moartea in Romania!