Cu tendinta | 12.9.2010
Viata la 30 de ani. A trai de pe o zi pe alta
Azi am implinit 30 de ani si as vrea sa spun undeva ca nu-mi place lumea in care traiesc. Mi-am dat seama ca nu pot s-o schimb si nici nu imi pot gasi o lume mai buna. Daca as fi economista sau as putea sa repar tevi, n-as sta nici o clipa pe ganduri si as emigra legal in Canada sau in Noua Zeelanda. Insa eu traiesc din mici “comisioane” creative care nici nu conteaza “la dosar”. La inceput, imi facea placere munca mea, ma consideram un om valoros, aveam entuziasm si speram ca voi “patrunde pe piata”, insa mi-am dat seama treptat ca nu exist.
Text trimis de o cititoare care se semneaza Matrioska
La 30 de ani, m-am cautat pe Google, iar numele meu aparea mai degraba in dreptul unor licee din Arad si Deva (orase in care n-am trait niciodata), a unor conturi obscure de pe diverse retele de socializare, in dreptul happenig-urilor sau expozitiilor mele de fotografie. O sa ziceti ca e vina mea si ca nu fac nimic ca sa ma promovez… da, e vina mea!
Singura mea preocupare este cea de a supravietui de la o luna la alta. De a improviza o viata. Visurile mele au fost, printre altele: sa fac inconjurul lumii pe role (20 de ani), sa merg la toate festivalurile rock din tara, din iunie pana in octombrie (23 de ani), sa fotografiez pantofi, pe strazi, in cel putin patru mari capitale europene (27 de ani) , sa parcurg El Camino, sa scriu si sa fac poze (28 de ani), sa merg intr-o scurta vacanta la bulgari (29 de ani). Nu mi-am implinit niciunul.
In schimb, am invatat sa traiesc “de pe-o zi pe alta”, cum se zice. Sa incerc sa imprumut bani de la prieteni si sa am mereu senzatia ca cersesc, desi le pot garanta data cand ii voi da inapoi. Sa numar zilele pana la “salariu”, care niciodata nu intra atunci cand ar trebui, si sa verific cardul de cinci ori pe zi incepand cu ora 9 (practic ma postez langa el, sperand). Salariul care inseamna in primul rand chiria, netul, lumina… e o falsa iluzie ca as putea trai din el macar pana la mijlocul lunii.
La 20 de ani, “a muri de foame” mi se parea pur si simplu o aberatie. Acum ma intreb daca vrabiile din fata blocului sunt comestibile si cum le-am putea prinde, in timp ce prietenul meu cauta pe strada chistoace. Prietenul meu a terminat Arte Plastice si e in aceeasi situatie, iar niste individe binevoitoare din familie imi tot spun: “Ce-ti trebe draga un artist? Scapa de el!”. Ca si cum a scapa de un om e la fel ca si cum ti-ai tunde parul sau ti-ai taia unghiile…
E adevarat ca impartim tot marsamul asta si relatia noastra e afectata oricum, insa e vorba de o viata impreuna care simt ca pur si simplu se duce naibii si-mi pare rau, caci exista dragoste si alte ingrediente din astea subtile. Ce desene? Ce fotografii? Sincer, nu mi-as fi imaginat ca viata mea va arata asa la 30 de ani… iar cel mai tare ma doare cand ii sun pe ai mei, care locuiesc intr-un alt oras, si tot timpul isi dau seama ca ceva e in neregula… si vor din saracia lor sa-mi trimita bani.
Sa-mi imaginez cum va arata viata mea peste inca 10 ani? Va pot spune de acum… un nimic. Am 30 de ani si sunt deja un om matur.
Cum e viata voastra la 30 de ani? Ne puteti scrie pe adresa redactiei (think@hotnews.ro).
Foto: Flickr/Matt Callow
Publicat la data de 13.9.2010, ora 1:21 am
EU M-AM SATURAT SA TOT AUD PLACA ASTA CU PLECATUL !
.
pLECATI TOTI, CA ASTA SE SI URMARESTE.
aSTA E O TARA BOGATA SI FRUMOASA SI BINE POZITIONATA.
tREBUIE DETERMINATI SA PLECE TOTI OAMENII CAPABILI SAU CAT MAI MULTI DINTRE EI.
sA RAMANA NUMAI TAMPITII SI SLUGILE.
eVENTUAL SE ADUCE MANA DE LUCRU IEFTINA DIN ALTE LOCURI.
sTRAINI, FARA NICI UN ATASAMENT SAU PRETENTIE PE SPATIUL RESPECTIV.
aDICA ASA CUM SUNT SI ROMANII NOSTRII CAND AJUNG IN ALTE LOCURI
iN FELUL ASTA TOTUL E MAI NUSOR DE EXPLOATAT SI MANIPULAT
.
De ce sa te lupti sa fie mai bine la tine acasa cand e mai simplu sa te muti direct acasa la altcineva ?
Se gandeste cineva serios la treaba asta ? Ca trebuie sa faci ceva atunci cand niste bagabonti fara neam si fara tara vor sa-ti ia painea de la gura la tine acasa ?
Publicat la data de 13.9.2010, ora 4:10 pm
Cu ce sa lupti nenicule? Cu pieptul de arama?
Am spus si am scris de 20 de ani si nimeni nu a dat 2 bani!
Publicat la data de 13.9.2010, ora 8:08 pm
Se poate lupta impotriva oricarui sistem, chiar si impotriva unui sistem hibrid neo-comunist/selectiv-capitalist ca cel de la noi. Sa te rezumi la a da vina numai pe sistem sau sa te resemnezi si sa abandonezi sa lupti inseamna sa te recunosti invins si asta nu doar pentru ca eu cred in “o lupta-i viata deci te lupta..” Sunt un om de 32 de ani, am 8 clase si posibilitatea de a fi incadrat ca si sofer sau paznic conform nomenclatorului de ocupatii si meserii insa muncesc de ani buni in multi-nationale de top, am condus divizii R&D cu bugete de zeci de milioane EUR, am proiectat si lucrat in echipe de implementare in proiecte de sute de milioane EUR atat local, cu statul, cat si internationale, scriu cod in 12 limbaje, managed sau high-level, am proiectat si micro-controllere si device-uri de la cap la coada, de pe Z80 pe arhitecuri ARM si nu sunt decat un regular person, pasionat indeajuns pt. ca sa ma lupt cu un sistem injust si sa refuz sa fac macar liceul…am spalat si toalete si am mancat si din tomberoane si am ajuns totusi undeva, fara sa ma plang si fara sa astept sa imi apara solutii salvatoare de pe undeva sau sa mi se para ca e injust ca facultatile scot pe banda rulanta artisti plastici sau alte profile, cu titlu de someri. Am trimis si eu CV-uri, degeaba
m-am oprit intr-o zi si m-am uitat de ce un individ evident incompetent are jobul x ? Doar pentru ca are un bagaj de cunostinte specific si cu aplicabilitate pentru acel job ? Atunci ce ma poate impiedica sa am aceleasi cunostinte ? Eu am castigat lupta cu sistemul prin competitie. Am ales sa fiu cel mai bun si sa demonstrez asta, batandu-ma la fiecare job nu cu un CV plin de denumiri de pozitii cat mai pitoresti ori cu studii si masterate cat mai rasunatoare ci prezentand un Proof of Concept pentru anuntul de job, studiind ce face pravalia respectiva, care ii sunt produsele, necesitatile, care este nisa in care incearca sa securizeze o piata. Analogic, un artist poate face acelasi lucru, sunt o multime de advertiseri ai caror creativi si-au pierdut suflul si un assistant ar fi ca o mana cereasca, evident acceptand ca laudele sa le primeasca ei si nu tu, sunt o multime de cereri de stock-photos si online, project-based, sunt chiar si auctions pe zeci sau sute de stock-portfolio’s, e nevoie sa cauti pentru a le gasi si e nevoie sa fii bun in ceea ce faci pentru ca sa reusesti…doar atat, restul sunt doar scuze. Daca eu am putut cu 8 clase si fara nici macar un singur curs de un minut de specializare in vre-un produs, sistem sau alta aberatie consumatoare de bani, timp pretios si neuroni cum imi par a fi toate training-urile de pe planeta asta, in loc sa te plangi, cred ca ai fi mai aproape de realizarea viselor tale incercand sa target-ezi ceva concret, un job. Nu cred ca este o reteta universala a succesului asta, insa mie mi-a adus peace of mind, un salariu de 5 cifre, o masina de 6 cifre schimbata anual si am uitat complet gustul clorului…
Toate cele bune,
L
Publicat la data de 13.9.2010, ora 10:59 pm
dr_Black … ?
Publicat la data de 13.9.2010, ora 1:36 am
Iertati-ma dar sunteti majoritatea niste cretini care-i plangeti (si VA plangeti si voua) degeaba ABSOLUT DEGEABA de mila, in cel mai pur stil romanesco-mioritico-defetist
Totul e foarte foarte simplu: sunt foarte (citeste “prea”) multi artisti pe toate drumurile. Nu sunt toti talentati. E o piata. Viata asta e O PIATA, cu CERERE si cu OFERTA. E criza.
Solutia pentru drobul de sare al Matrioskai: fa draga alta scoala. Fa ALTCEVA. Reprofileaza-te. E o competitie dura, poate n-ai ce cauta in lumea asta, poate n-ai destul talent. Poate n-ai noroc. Dar iti place sa-ti plangi de mila, sa plangi de foame? Ai 2 maini si 2 picioare, ti-e rusine sau scarba sa faci altceva? Asta e situatia. Fa joburi TEMPORARE de alt gen. Fa-te chelnerita. In America e plin de chelnerite “artiste” si “actrite” si in LA si NY. Si ce e cu asta? Face cineva panarama pe blog ca voi, ca n-are ce manca? Ia-ti un job de office. Aha, ti-e rusine, nu vrei sa fii “corporatista”, nu? E de cacat pentru tine, ca artista, nu? Ii urasti. Nu vrei un job 9-18, e prea sub conditia ta, nu? Ei bine da, probabil ca sunt prea multi “artisti” pe toate drumurile si prea putini de care ar fi nevoie ca sa faca joburi mai “de jos” in tara romaneasca.
Ce tara “civilizata” aveti voi impresia (ba chiar vorbiti cu o siguranta aiuritoare) ca garanteaza tuturor artistilor (si valorosi si nevalorosi) DREPTUL la un salariu, din oficiu?
Wake the fuck up. Sunteti penibili cu totii.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 7:08 am
Eram sa scriu un raspuns cand am vazut comentariul lui Spirake. Bravo domnule! Mapregateam sa scriu aceleasi cuvinte…Eu locuiesc in Beverly Hills(pe bune) am companie numai cu angazati americani, si ce credeti…am plecat de la zero, muncind pe o nava de croaziera ca ajutor de ospatar. Cand am ajuns pe uscat munceam si trei job-uri pe zi. Asa am ajuns unde sunt acum. Mai mult ca sigur o sa ma intorc si acasa sa incep si acolo o afacere.
Vad ca vedeta noastra are numai filme in cap! Sa muncesti nu e o rusine! Munceste si o sa ai si timp de poze mai incolo!
Publicat la data de 13.9.2010, ora 8:07 am
Spirake, fara comentarii la un asa mesaj , de la un roman adevarat, agresiv si civilizat . Bai Paul , poti sa te intorci in romanica oricand , sa vezi cum te scalzi in mediocritate, coruptie si saracie. Fireste ca ai avut si cate 3 job-uri dar erau in alta societate si ai avut si noroc. Esti desprins de realtatea din tara. Romania este o tara frumoasa dar incapabila de schimbare plina de visatori de cetateni incompetenti, dar cu pile.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 9:42 am
Domnule Paul, nu vreu sa va fring aripile si dorinta de a investi in Romania. Vreau doar sa nu incepeti cu stingul. Dintre angajatii pe care-i aveti citi gindesc ca in articol? In Romania asa vor gindi majoritatea. Cind veniti, sa nu veniti cu “Visul American” sau cu asemenea strategii. Sa veniti cu o strategie adaptata sa schimbati mentalitatea si gindirea celor pe care o sa-i angajati. Nu-i imposibil, ci doar foarte dificil.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 12:49 pm
hmm, Paul, Paul
Indiferent de motiv, cand ai in jurul tau oameni nefericiti, nu este bine pentru nimeni. Poti sa fii orb si sa faci ce stii tu sa faci, dar daca chiar nu ar fi fost nimeni in lume caruia sa ii pese si de cei ajunsi din cauza lor, a parintilor, sau a naturii intr-o postura fara iesire, altfel era fata lumii astazi. E usor de criticat, mai greu e de reparat, iar ultima nu pare sa intre in vocatia ta. …fiecare cu filmul sau.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 9:46 am
AMIN! Ca bine le zisesi maica!
Publicat la data de 13.9.2010, ora 10:18 am
Pentru toti cei care sunt de parere ca trebuie sa-ti abandonezi visele pentru a supravietui: trezirea, deschideti ochii. Daca pentru voi succesul in viata inseamna sa faci bani multi, incercati sa realizati ca pentru altii succesul se poate masura si altfel. Ah si incercati sa respectati asta in fiecare din cei din jur. Poate pentru altii job-ul este doar un job si nu o cariera. Poate altii vor sa-si traiasca viata in timp ce ceilalalti si-o petrec incercand sa faca mai multi bani.
Culmea e ca prin Germania, Suedia si alte tari cu sisteme sociale dezvoltate similar, iti poti permite sa traiesti decent dintr-un salariu mediu si iti mai raman si pentru concedii, de exemplu. Chiar daca nu traiesti pentru a face bani. Chiar daca nu bagi ore suplimentare ca berila.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 10:38 am
Autoarea articolului nu se considera de succes. Am spus destul?
Publicat la data de 13.9.2010, ora 11:21 am
@marian: nu ai inteles ce vroiam sa zic. cand eu masor succesul intr-un fel, nu inseamna ca deja consider c-am ajuns acolo, ci doar ca asta e obiectivul, idealul, cum vrei sa-i spui. manelistii masoara succesul in masini, bani, femei, valoare si ce mai vor ei inca dinainte de a le avea.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 10:37 am
Daca stiti ce-nseamna artist intr-adavar si spuneti ca exista pe toate drumurile, v-as ruga sa-mi dati si mie niste nume, in caz ca ignoranta va poate permite…
Publicat la data de 13.9.2010, ora 11:02 am
“Viata asta e O PIATA”
Prietene, daca asta este filozofia ta de viata.
Te compatimesc!
Publicat la data de 13.9.2010, ora 12:14 pm
Razvan,
Asta nu e o filozofie de viata, asta e o realitate, fie ca-mi place fie ca nu. Viata *este* ca o mare piata de schimb, inclusiv un sistem democratic tocmai asta e: o piata de schimb de valori, de idei, de oameni, de tot. Iubita noastra Matrioshka are in glas lacrimi cu care cerseste compatimire ca nu-i pica din cer bani ca sa traiasca. Romania astazi se vrea o tara vestica, europeana nu? Deci o tara in care exista o PIATA de arta, nu? Exact asta exista acolo, daca te uiti mai bine, prietene. Nu exista si n-au existat niciodata artisti in afara unei PIETE, prietene. Inclusiv fotografia, in care vrea ea sa se lanseze. Uita-te in ROmania: exista si fotografi extraordinari, care chiar au o cariera, sunt talentati, exista si mediocri care fac poze doar la nunti si botezuri, si exista si neica-nimeni care n-au valoare. E o piata. Ce nu e clar in asta? Asta e realitatea.
Deci despre ce vrei sa-mi spui tu aici ca ma compatimesti? Pe tine compatimeste-te, prietene.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 12:15 pm
Uitati-va si voi in jurul vostru, romani: chiar murim cu totii de foame?? Si dintre aia care nu mor de foame, chiar TOTI au joburi nedemne? Dintre aia care nu mor de foame, chiar TOTI au furat? NU. Eu cred ca majoritatea romanilor – daca va uitati la voi si in jurul vostru, cu sinceritate si obiectivitate – au ce manca, decent, au unde dormi, decent – asta daca VOR. Eu cred ca e penibil nivelul de LIPSA de demnitate la care putem ajunge plangandu-ne unul pe umerii celorlalti.
Tot ce-i sugerez Matrioshkai nu e sa RENUNTE la vreun vis, asa cum ati inteles gresit, ci sa se gandeasca naibii sa ia un job TEMPORAR sau un “dayjob” care sa-i permita sa supravietuiasca. Asta se intampla cu artistii in orice tara din vest. (Aproape) nici un artist nu-si permite sa fie DOAR artist, neavand vreun alt JOB. Deci despre ce naibii vorbim aici? Despre faptul ca in ROmania NU POTI munci un alt job ca sa te intretii????? Asta e o minciuna sfruntata. Ca sunt conditiile mai naspa ca in alte tari? Asta e o ALTA DISCUTIE deja.
I rest my case. Plangeti-i in continuare de mila Matrioshkai saraca, nu are ce manca… vai vai. O sa moara un mare artist in curand si noi stam cu mainile incrucisate, vai vai.. Daca va e asa mila de ea, faceti o CHETA ca la handicapatii fara maini si picioare, sa o salvam.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 2:58 pm
maestre, subestimezi GRAV rolul norocului, mai ales ca vad ca tu ai nimerit un job care iti permite sa scrii MULTE comentarii la articole de pe net, cu care tu ai impresia ca schimbi mentalitati.
numai daca am sta fata in fata si mi-ai povesti viata ta as putea sa-ti pun in evidenta sute de momente cand lucrurile ar fi putut sa ia o intorsatura proasta, mai multe planuri consecutive sa mearga prost si sa te ingroape, momente in care faptul ca a avut cine sa te incurajeze a facut diferenta intre a claca sau nu si pot sa continui asa mult si bine, dar cred ca ai prins ideea.
nu ii invinovati pe cei care nu au avut norocul tau, cauta sa-i intelegi.
si DA, e ultra-evident ca o tara ofera oportunitati exact conform nivelului mediu de trai, iar aici romania sta nu prost, ci foarte prost. dar asta e o “alta discutie”, nu?
Publicat la data de 13.9.2010, ora 12:36 pm
BAI SPIRAKE,
TU CE PROFESIE DE MARKA AI DE TE DAI ASA TARE IN FIGURI?
eu, de exemplu sunt traducator, dar articolul de mai sus tot m-a impresionat, fiindca sunt oameni foarte talentati dar mai emotivi, modesti……..care nu sunt ca tine.deci indraznesc sa iti dau un sfat: umanizeaza-te!
Publicat la data de 13.9.2010, ora 1:44 pm
Marta,
Iti multumesc pentru sfat, dar ma simt suficient de uman
A fi uman nu inseamna neaparat sa bocesti. Da, emotivi si modesti e clar ca sunt altii, nu toata lumea e la fel. Dar una e sa fii emotiv si modest si cu totul alta e sa te PLANGI si sa dai vina pe Romania ca tu n-ai bani in fiecare luna.
Ce sunt eu? Am fost fotograf la inceput si asta voiam sa fac, dar cand am vazut ca nu pot (eu) sa supravietuiesc din ce faceam, am virat in IT si acum asta fac. Si am pastrat foto ca pe hobby. Deci vorbesc si in cunostinta de cauza, din intamplare
Publicat la data de 13.9.2010, ora 3:49 pm
in america nu e chiar asa cum descrii tu situatia, sunt intr-adevar fatuci in mare parte lipsite de talent care astepta o viata sa le dea cineva un rol de seducatoare, cat despre celelalte, joburile de chelnerite sunt pur temporare. Acolo exista oportunitati multiple pt oameni talentati. Mai devreme sai mai tarziu vor fi apreciati si renunta definitiv la astfel de joburi. Problema in Romania este ca nu exista oportunitati si astfel se trezesc ca inbatranesc servind nu stiu ce tigan cu multe ghiuluri.
Bat pariu ca esti unul din aia care ti-ai ales meseria pe baze strict materiale. Nu cred ca ai visat prea mult la viata ta si nici prea multe talente nu ti-ai descoperit. In realitatea asta este marea probleme a romanilor ei nu mai stiu sa viseze nu mai stiu sa faca lucruri din placere si dezinteresat, totul se masoara in bani, si apoi dupa ce obtin acesti bani vin pe forumuri si dau sfaturi despre cum trebuie sa fii ca sa ajungi ca ei!
cum bine zicea cineva esti un om-job sau cu alte cuvinte “traiesti ca sa muncesti” si nu viceversa!
Publicat la data de 14.9.2010, ora 10:51 pm
“”"
Bat pariu ca esti unul din aia care ti-ai ales meseria pe baze strict materiale. Nu cred ca ai visat prea mult la viata ta si nici prea multe talente nu ti-ai descoperit. In realitatea asta este marea probleme a romanilor ei nu mai stiu sa viseze nu mai stiu sa faca lucruri din placere si dezinteresat, totul se masoara in bani, si apoi dupa ce obtin acesti bani vin pe forumuri si dau sfaturi despre cum trebuie sa fii ca sa ajungi ca ei!
“”"
Ce dragut, poate il convingi tu Laurentiu si pe tipul care imi vinde paine si roshii la non-stopul de la coltz sa mi le dadea pe “vise” si “dezinteresat”, si poate ii spui si lui ce nesimtit e ca se gandeste la bani si nu la himerele din capul lui.
Si ma intreb si eu, de unde ati aparut frate cu totii voi idealistii astia? A aparut si criza asta la timpul ei, va mai scoate fumurile din cap.
Publicat la data de 15.9.2010, ora 7:53 pm
[admin]
Am trecut si eu prin ce au trecut acesti tineri, are perfecta dreptate…
Din fericire mi s-a ivit o sansa si acum la 31 ani am casa, masa, familie si copil… Toate obtinute legal, bineinteles…
Sper sa li se iveasca si lor aceeasi sansa.
Mult succes si nu renuntati la SPERANTA.
Emigrarea nu-i o solutie…
Publicat la data de 13.9.2010, ora 1:54 am
@Matroshka
… cred ca suntem suflete pereche. Sunt in aceeasi situatie existentiala, dar eu am avut mai mult noroc material. Daca vrei sa mai barfim pe tema asta, scrie-mi la mirceamicutu la yahoo
Publicat la data de 13.9.2010, ora 7:19 am
Dragilor, Matroshca noastra si alti artisti fac exact ce le binevoiti a le sugera: sunt chelneri, sunt angajati la xerox, sau pusi sa vanda la ceva birtutz. Se plang oamenii nu pentru ca nu au ce manca, ci pentru ca doar asta au. Pentru ca viata se reduce la supravietuire. Altfel desigur, se poate supravietui in Romania — muncim ca sa traim si maine ca sa muncim si maine, si asa mai departe. Rotita intr-un ceas. Mecanism. Aia suntem. Nici o clipa de culoare, nici o expozitie de arta, la care sa te simti un pic “iesit din rutina”, nici un weekend de festival, in care sa cunosti oameni noi, sa ai idei noi, sa traiesti cu senzatia ca totusi ai cate o vacanta, cate o recreere, ca nu-ncepe sa puta locul sub tine si in tine pe acelasi scaun sau in fata aceleiasi linii de productie. Nu ne plangem ca nu putem mai mult, ne plangem ca ne nastem sa nu avem viata ci sa fim resursele unor organizatii care produc bunuri de consum.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 1:06 pm
corect. e un pas inainte sa itelegi ce didi spune. Al doilea este ca pentru moment sa nu-ti mai doresti telefonul cel mai scump ci painea cea mai ieftina pana aduni un minim de capital. Al treilea(caci mai devreme nu-i intelegi rostul) este sa renunti la alcool si tutun. Accizele pare-se nu sustin consumul si cica nici nu ar ajuta la sanatate (spun asta chiar daca stiu ca e un dat fara de care nu se poate trai).
Dupa ce ai facut efortul acesta (care daca este sustinut de vointa nu poate lua mai mult de 6 luni – 1 an), abia atunci ai crescut suficient pentru a putea fi in fata optiunii de a alege ce vrei sa faci cu viata ta. Si chiar daca alegi sa faci poze pe care poate nimeni nu-ti va da vre-un ban si vei ajunge de unde ai plecat, mental vei fi altundeva: Vei stii ca se poate. E o mare diferenta.
Pana atunci in schimb, esti un sclav, fie al propriilor tale nevoi, fie al societatii care te vitregeste.
Publicat la data de 14.9.2010, ora 9:29 am
Romania este o tara excelenta pentru a putea trai numai din arta foto. Dar exista un mic secret: faci fotografiile aici si le vinzi in Vest, unde arta este apreciata. Matrioshka, tu chiar crezi ca intr-o tara de manelisti poti aduna atat public care sa-ti aprecieze lucrarile tale, incat sa poti trai numai din fotografie.
Am avut si eu un vis similar cu al tau: sa produc muzica electronica. Printr-un noroc chior, am avut un sintetizator. M-am trezit intr-o zi cu casa plina de manelisti care voiau negative pentru bairame. Am vandut urgent sintetizatorul si m-am angajat pentru a putea trai ca sa muncesc si nu invers. Asta este viitorul in Romania.
Parerea mea: sterge si tu mesele pe la Mc… sau pe la K… sau unde vrei tu, iar cu banii stransi pleaca in “tarile calde”. Asta daca tii la viata ta. E pacat sa te ratezi in Romania ca artist si sa te realizezi ca functionar.
Publicat la data de 14.9.2010, ora 10:56 pm
@didi
Bine ai venit in sistem. Din cate stiu bibliotecile publice sunt inca gratis, nu te opreste nimeni sa socializezi un weekend intreg cu vreun pre-socratic in mana, sa vezi pe urma ce de “idei noi” poti avea.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 7:46 am
Am 40 de ani. Nici unul din visele copilariei/tineretii nu mi le-am realizat, desi, daca stau sa ma gandesc, nu mi-am dorit niciodata ceva extraordinar. Nu ma pot plange de probleme materiale. Din punct de vedere profesional, nu am un job de vis, dar nici unul stralucit. Pe cam tot parcursul vietii a trebuit totdeauna sa fac “ceea ce trebuie”, nu ceea ce-mi doream, nu din motive strict legate de mine, ci din motive legate mai mult de supravietuirea altora.
Au existat in viata mea perioade in care am fost muritor de foame, dar le-am depasit. La 28 de ani abia ce reuseam sa rasuflu, dupa ce-mi ingrijisem mama vreme de vreo 7 luni de zile, bolnava irecuperabil de cancer. Nu vreau sa intru in detalii, dar cu scurte pauze pana acum cam doar episoade de gen mi-a rezervat viata. Acuma, de vreo aproape un an, pauza – asa ca mi-e frica, deoarece nu-mi dau seama ce urmeaza sa se intample.
Asa ca ce sa zic, welcome to the club.
Cre’ ca exista foarte multe moduri de a fi nefericit. De asemenea, nu cred ca fericirea inseamna lipsa problemelor. Daca ai pe cineva alaturi cu care sa imparti saracia, esti deja mult mai aproape de fericire decat mine. A pastra insa farama aia de lumina in viata voastra a amandurora nu depinde doar de tine, dar depinde si de tine.
Gandeste-te insa la societate ca la un organism. Orice celula din organism e sustinuta de organism in ansamblul sau doar daca contribuie cu ceva la starea buna a organismului. Matale vrei sa faci ceva ce-ti place. E OK. Da’ nu te astepta sa fii sustinuta de societate daca chestia care o faci matale nu e in vreun fel utila societatii.
Acuma, daca ai expozitii de fotografii si desene, care fotografii si desene se mai si vand, evident ca faci o chestie de care societatea are nevoie – deci criteriul de utilitate e indeplinit. Doar ca, daca nu reusesti sa traiesti decent din asta, faci sau prea putin, sau insuficient de bine.
Chestie care ma duce cu gandul la ce-mi zicea o colega de facultate, cu cativa ani mai mare ca mine: nu e important ce inveti. Nu e important nici ce vrei sa faci. E important sa descoperi ce poti face cel mai bine, si, odata ce ai facut descoperirea, sa te tii de chestia aia. Experienta mea imi spune ca daca reusesti, satisfactia e de durata si extrem de mare. Respectiva chestie ajunge sa te sustina si material – in mod straniu, in absolut orice domeniu cei care isi fac treaba extrem de bine sunt foarte putini, si de obicei foarte apreciati.
Daca insisti sa faci ceea ce-ti place, in detrimentul a ceea ce reusesti sa faci cel mai bine, dupa parerea mea asta e intr-un fel o irosire a potentialului uman cu care ai fost daruita.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 1:21 pm
Da si nu. Exista nume celebre care fac exceptie (Vincent van Gogh, Franz Schubert) carora societatea le-a ramas datoare. Dar pe fond ai dreptate.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 7:50 am
domnule spirake, daca viata e o piata pentru dumneavoastra, nu inseamna ca asa trebuie sa fie pentru toata lumea. Pentru mine viata e un curcubeu de arome – eu ma dezvolt prin diversitate, prin confruntarea cu noul, cu diferitul, prin relaxare si inspiratie, prin dreptul la bucuria de a trai fara graba, cu stres moderat, si mai ales cu timp de calitate impreuna cu cei dragi. Va mai permiteti zilnic sa faceti sex si dragoste cu fiinta cu care v-ati casatorit? Sau veniti tarziu si obositi si ramane pe weekend, care din cand in cand trebe totusi sa fie dedicat certurilor pentru bani?
Publicat la data de 13.9.2010, ora 8:21 am
Matrioska, aproape toti avem visele neimplinite si aripile rupte. Ca unul, altul reuseste nu e o dovada ca si noi vom reusi… De fapt, chiar nu reusim, si terminam in a ne redescoperi (redefini) in placerile vietii fiecarui muritor, copii, prietenii, televizorul, etc.. Tu am vazut ca nu ai copii, asa ca as zice sa profiti de libertatea asta pe care inca o a ai si sa incerci sa iti construiesti fie macar un vis, …
Publicat la data de 13.9.2010, ora 10:28 am
Cam greu sa faci copii cand nu-ti ajung banii de pe o luna pe alta…
Publicat la data de 13.9.2010, ora 8:28 am
iarta-ma, dar cand iti imaginai tu ca vei fi fi “un om matur”?
Publicat la data de 13.9.2010, ora 8:48 am
furnica s-a gandit la timp sa isi faca provizii, a lucrat din greu vara iar iarna nu a avut probleme. pe cand greierasul care vara canta la “zongola” acum in iarna vietii traieste de pe o zi pe alta.
trebuia sa va ganditi la timp sa alegeti o meserie in care se lucreaza si se produce ceva, nu una in care va faceti ca lucrati. si eu am fost in aceeasi situatie in urma cu multi ani si am ales calea mai grea dar mai sigura, iar talentele artistice din mine le-am pastrat ca hobby.
cum iti asterni asa dormi.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 9:27 pm
foarte bine punctat. in aceeasi situatie sunt si eu. am ales calea cea sigura, mi-am facut asternutul.
acuma pot sa pozez cat vreau, ce vreau, in care orase vreau, dar mi-e lene. Sau mi-a trecut. Ce mai conteaza. Nu mai imi doresc asta. Vreau o casa mai mare, vreau o masina mai rapida, vreau sa ma plimb pe alte continente, vreau altceva.
Nu imi miroase vitata a curcubeu, nu simt miresme de nus’ce cum scria unul mai sus, sunt de acord cu cel care a scris ca viata e o piata. Foarte de acord. Iar eu am ajuns o marfa scumpa, si sunt fericit. Nici nu ma mai intereseaza daca am fotografiat sau nu, am jucat baschet sau nu, pentru ca viata dupa fiecare colt iti rezerva alte oportunitati.
Dar stii cum, cand are camara plina de bunatati stranse de pe vara, furnica are timp si de un chef pe timpul iernii … asa e viata: o piata, unii mai scumpi, altii mai ieftini …
Publicat la data de 13.9.2010, ora 9:16 am
Greseala pe care o faci este ca iti raportezi viata la ceilalti, la cei din jurul tau, la realizarile lor.
Modul in care gandesti este unul foarte pagubos pentru oameni pentru ca nu produce decat invidie, angoasa, deznadejde si nefericire. Pentru ca mereu va fi cineva mai bun, mai realizat, care va avea mai mult…si atunci, ce sens are sa gandim in aceasta directie?
Incearca sa te gandesti ca ceilalti nu exista, ca universul tau este totusi construit de tine, in jurul tau, in jurul realizarilor tale. Invata sa te apreciezi prin prisma lucrurilor pe care le-ai facut, prin prisma ideilor si convigerilor pe care le ai tu, nu prin lipsa lor raportata la ceilalti. Intelegi idea…
Publicat la data de 13.9.2010, ora 9:37 am
huh ? prietenul cauta chistoace pe strada ? pai am gasit eu solutia perfecta de a va descurca : renuntati la fumat si o sa economisiti MINIM 200 E / luna. ce ziceti ? eu zic ca deblocarea unei astfel de sume lunare v-ar scoate din incurcatura pana va lamuriti cum va restructurati viata …
bine … acum stiu ca un artist care nu sta cu tigara intre degete nu mai pare asa boem sau asa de interesant … ce sa-i faci ? life sucks …
Publicat la data de 13.9.2010, ora 10:28 am
Corect…
Publicat la data de 13.9.2010, ora 1:23 pm
…stiu si eu. Chistoacele de pe strada nu costa chiar 200 E/luna.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 9:45 am
Mereu stiri de genul asta vad ca is “mana cereasca” pentru multi compatrioti cat au facut ei in viata si ce inteligenti is. Pe marea majoritate a cititorilor ne doare fix in partea dorsala de casa, masina voastra, familia voastra perfecta cu 10 plozi si caine in curte, afacerea voastra productiva si jobul perfect. Ne intereseaza sa citim un raspuns la subiect, poate de ce nu si o solutie. Bleah …
Publicat la data de 13.9.2010, ora 10:38 am
Se pare ca nu ai inteles ce au scris oamenii, sper ca majoritatea cititorilor nu sunt in pozitia ta. Nu s-a laudat nimeni cu slujba perfecta, unii accepta ca trebuie sa munceasca mult si greu pentru o situatie stabila, altii vor sa isi urmeze pasiunea si sa faca ce le place. Ambele situatii au avantaje si dezavantaje, dar odata ce ai ales ar trebui sa stii ce te asteapta. Si ca o chestie, am prieteni in vestul Europei, care tot asa au ales sa-si urmeze pasiunile si se chinuie de pe o zi pe alta.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 9:48 am
Matrioska, uite ce zic eu: nu-ti abandona proiectele! Gandeste-ti coerent un proiect de expozitie. De exemplu, fotografiaza pantofii oamenilor. E o idee misto! Fa din asta un proiect cap-coada. Depune proiectul la galerii internationale. Cauta sa cunosti oameni din afara, din domeniu, sa stabilesti contacte.
Ignora realitatea romaneasca. Citeste cat poti si ce vrei si uita-te la arta cat mai mult. Te va ajuta. Fa deocamdata jobul de subzistenta (care-o fi el) si intre timp croseteaza-ti ideile. Multi artisti traiesc precar dar gandesc “big”. Tinteste sus. Uita Romania. E inutila.
Aplica cat mai repede pentru un master in arte intr-o tara civilizata. (As sugera Europa. America e urata.). Si, apoi, incearca sa ramai acolo (in tara civilizata). Nu te lua dupa exemplele ospatarilor sau ale altora care traiesc in emigratie ca la Caracal. Gandeste ca acolo se pretuiesc artistii. Gandeste ca te vei integra acolo. Ca acolo ti-e locul.
Renunta la excursia in Bulgaria. E inutila si consuma bani degeaba. Cu banii aia poti vedea Centre Pompidou, Tate Modern sau ZKM in Karlsruhe. Te va imbogati infinit mai mult.
Ignora sfaturile matusilor si ale prietenilor care-ti sugereaza ca artistul tau nu e de nadejde. Criteriile lor sunt altele decat ale voastre. Stiu ca neajunsurile financiare pot afecta o relatie. Stiu… Dar daca plecati amandoi intr-o tara civilizata, veti putea mai usor nu doar sa va impliniti visurile artistice, ci si sa solidarizati mai mult. Adica, sa va intelegeti mai bine. Parintii vostri vor fi ok, caci veti fi fericiti. Chiar daca nici acolo (in tara civilizata) nu va va fi usor. Cel putin in primii doi ani. Dar veti vorbi despre arta, veti face arta si veti avea un viitor. Si, daca vreti, o sa si expuneti in Romania. Dar nu neaparat…
Publicat la data de 13.9.2010, ora 10:25 am
DJMag, un comentariu frumos, la obiect.
Iti trebuie o doza consistenta de curaj sa faci asta, ce-i drept; dar se poate. Se pot face multe. Trebuie doar sa te convingi ca viata merita. Tipping pointul este numai in capul nostru. Daca muti muntele ala din minte, ai reusit.
Nu-i usor deloc sa renunti la problemele care te definesc, care iti construiesc identitatea, acele povesti personale care se trag din neajunsurile pe care le-ai indurat. As spune ca e mai greu sa renunti la ele decat la agoniselile cu incarcatura pozitiva de pe parcursul vietii. Neajunsurile iti justifica, la o adica, ratarile si esecurile. Rapeste-i unei fiinte umane orice scuza – i-ai luat tot. Aici e de lucrat. In rest, viata curge.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 10:13 am
Am trecut si eu prin frustarea asta. Vreo 3 ani si ceva am stat pe bara (in Canada) am trimis vreo mie de CV-uri, si nimic (si culmea, eram in IT unde toata lumea – in afara de mine – gasea de munca usor). Dar pana la urma am avut o sansa – una singura a fost de ajuns si restul e istorie.
In viata ai nevoie si de un pic de noroc, oricit de talentat/bun/perseverent ai fi. Si gramul ala de norc va apare, mai devreme sau mai tarziu,
E mare pacat ca nu ti-ai indeplinit nici un vis. Atata pot sa-ti spun (si o cred cu convingere): “Don’t ever give up on your dream!”
Publicat la data de 13.9.2010, ora 12:01 pm
Nhoroc? mai degraba perseverenta…
Publicat la data de 13.9.2010, ora 10:23 am
Draga mea,
Spiritul vostru de artist nu se potriveste cu un oras mare. Intotdeauna am zis ca decat sa stai pe 20mil intr-o mizerie de oras gen Bucuresti, mai bine stai linistit in orasul tau, si sigur o sa gasesti un job de 20mil. Si esti mult mai liber, faci 10-15 minute pe jos pana la munca, ai timp de gatit, plimbat, pictat, creat, etc. Daca nu faci bani intr-un oras mare il aglomerezi degeaba, pur si simplu nu se merita.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 10:27 am
@ cher.. OK, ai dreptate.
Dar.. atunci nu ai dreptul sa te plangi ca tu care te dezvolti prin diversitate, pentru care viata e un curcubeu nu ai aceeasi bani/casa/masina/vacante precum spirache care probabil alearga toata ziua pe la birou, contracte, intalniri…etc
Vorba aia: si frumoasa si desteapta si devreme acsa nu exista, asadar fiecare doarme asa cum isi asterne.
Nu stiu de ce dar am senzatia ca in ultima vreme din ce in ce mai multa lume se plange: de vremuri, de cel de langa noi, de vremea de afara.. etc si toti asteapta: sa ne dea de la primarie, sa faca guvernul, sa vina investitorii, sa …… se faca domle dar sa nu ne puna pe noi la munca.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 10:36 am
nu stiu ce sa zic, ori n-ai noroc ori ai ghinion. totusi treaba asta cu artistul care trebuie sa traiasca saracacios nu o pot intelege la varsta ta. intamplator am avut in studentie o viata similara cu a ta, cant (chitari, clape), aranjez muzica etc, fac asta doar pt ca imi place, am bagat peste 10k de euro in scule de cantat si da, cand eram student, eram cu blugii rupti ,mergeam la mare, dormeam in cort, mancam slanina cu boia si beam beri la halba. cred ca diferenta dintre noi este ca eu am inteles ca viata boema trebuie sa fie boema in suflet si mai practica, mai telurica in viata de zi cu zi. am muncit, am avut diferite joburi, din ce in ce mai bine platite pt ca am muncit cu placere, nu m-am dus la servici ci m-am dus la munca. am inteles ca nu poti cauta fericirea la infinit in il dolce far niente, nu de alta da chiar te distruge o astfel de viata daca o faci necontrolat (adica nu poti iesi din ea cand vrei). artistul nu este cel care nu mananca pt ca n-are ce manca ci cel care nu mananca pt ca nu vrea sa-si intrerupa trairea artistica. cand fumezi chistoace 2 zile e cool dar cand n-ai bani de mancare 10 ani e deja trist, iremediabil de trist, asta ca inseamna ca singura ta distractie este sa-ti plangi de mila.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 10:43 am
PT CRISTI C
se vede ca vorbesti cai verzi pe pereti…daca in arta te faci ca lucrezi, inseamna ca le ai cu arta de te doare picioru’!!! ca traim in romania, unde arta nu face 2 lei, asta-i altceva. arta ca si meserie…e cel mai greu job pe care poti sa-l ai!!!
oricum nu ar mai tb sa surprinda nimic din moment ce arta, sanatatea si educatia sunt lasate vraiste, desi sunt cele mai importante embleme ale unui popor…iar cand toti neavenitii isi mai dau si cu parerea…hai sa ne facem cu totii cizmari, fratilor, sau marinari…si asa poate vom avea cu totii jeepuri si carduri pline!!
Publicat la data de 13.9.2010, ora 11:04 am
invata sa traiesti in romania. fa altceva, reprofileaza-te. nu mai asculta ce spun rudele. au oricum o alta educatie. nu gindesc ca noi. partenerul meu e in aceeasi situatie si totusi nu renunt la el din cauza rudelor “binevoitoare” care-mi spun sa-mi gasesc unul cu bani, cu situatie………..povesti……….eu sunt economist si totusi nu lucrez asa ceva asa ca ………..ajung la aceeasi vorba, reprofileaza-te.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 11:04 am
Spunea cineva mai sus ca nu toti au ca vis realizarea materiala “sa faca bani multi”. Pai o avea domnisoara alte vise, dar visele astea, se finanteaza cu bani. Bani pe care ii faci gandind pragmatic si muncind, nu visand.
Sa fim seriosi, putini fac bani in viata facand ce le place, in general oamenii fac bani cu ce au invatat. Acum daca ce stii nu poate sa faca bani, trebuie sa te reprofilezi sau sa mori. Asta e selectia naturala in forma moderna. Daca in comuna primitiva nu stiai sa vinezi, mureai de foame, acum ne-am reprofilat putin nevoile si skill-urile.
Nu am o atitudine agresiva sau rea, nu comentez malitios asa cum fac toti timpitii pe la noi, care au impresia ca daca un lucru a mers pentru ei, brusc detin o reteta universala a succeslui si au dreptul sa-i judece pe cei din jur care au gandit diferit. Sunt pur si simplu cinic, si imi pare rau pentru situatia ei.
Asta e viata, nu toti reusesc, nu toti traiesc. Dar stim bine totusi ca reusita e 1% inspiration, 99% perspiration.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 11:08 am
Iar viata a devenit atat de competitiva incat nici macar nu mai e deajuns sa stii sa faci un lucru, mai trebuie sa ai si skill-ul necesar pentru a-ti procura sansa de putea face acel lucru, in conditiile in care mai sunt 1,000 de oameni aliniati pentru a face ce faci tu, iar o parte din ei sigur o pot face si mai bine.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 11:40 am
un articol foarte sincer si foarte realist.
din pacate si foarte trist
raluca
Publicat la data de 13.9.2010, ora 11:54 am
Imi pare rau sa aud asta! Insa pot sa iti spun ca AI PUTEREA sa schimbi ceea ce ti se intampla, deoarece lumea in care traim este rezultatul gandurilor noastre. Stiu ca poate parea simplist, insa daca incepi sa gandesti “ca stii ce vrei, ca meriti, ca iti vei indeplini visele, oricat de nebunesti ar fi” vei vedea ca lumea din jurul tau se schimba, ca oameni cu care interactionezi se schimba, ca circumstantele in care te gasesti vor fi altele, ca pe scurt VEI AVEA NOROC. Nu e simplu, pentru ca te-ai obisnuit cu acest mod de gandire timp de 30 de ani. Daca vrei cauta pe net materiale de Jack Canfield, Bob Proctor, Joe Vitale, Jim Rohn. Merita! Nu se va intampla de pe o zi pe alta, insa incepe de unde esti cu ceea ce ai. POTI AVEA VIATA PE CARE TI-O DORESTI!
Publicat la data de 13.9.2010, ora 12:16 pm
Delirezi, civilizatia colapseaza totalmente in vest si tu ABEREZI in delir total.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 3:21 pm
Toţi “ruralii mânuitori de sapă” ajunşi căpşunari au ideea fixă a declinului civilizaţiei vestice fiindcă nu sunt capabili să înţeleagă libertatea personală. (La ei pe tarla trebuia întotdeauna să le spună cineva ce să facă, dacă erau la CAP agronomul, dacă erau pe tarlaua proprie mama, bunica, mătuşa Marghioliţa, vecina Sanda etc
)
La cât de perseverenţi sunt, poate i-aş fi crezut, dar problema e că povestea asta o tot auzim de zeci şi zeci de ani. Până şi un fost deţinut politic “intelectual burghez” care se pliase pe linia Partidului suficient de mult încât să-i dea Nicu Piticu’ voie să se joace pe afară prin 1965 se întorsese speriat: “ăia n-are disciplină, n-are maniere, nu ştie de bunele moravuri, aici la noi e bine, comuniştii menţine ordinea, e respect”.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 12:15 pm
Eu traiesc in Canada, unde nu este chiar de pe o zi pe alta, este de pe o luna pe alta, insa dupa ce ma intorc din Romania acum in vacata sa-mi vad iubita, raman fara job si … pana la urma urmei tot de pe o zi pe alta se va numi.
Nu va faceti griji, tot sistemul monetar va cadea curand, noi astia de 30 vom iesi in strada, si parintii nostri care nu ne-au oferit nici un viitor roz vor ramane fara pensii bani si medicamente. Ne vom mai imputina si lua de la capat, adio visul american care vorba lui G.Carlin “trebuie sa dormi ca sa crezi in el”.
Pentru toti cei care spera o cariera, adio vise. Pentru toti cei care spera sa fie urmatorii 50 ani ca fostii 50, adio vise. Va fi mult mai rau, este deja.
Multumim inca o data parintilor si bunicilor nostri ca li s-a rupt de noi.
Descurcati-va ori muriti, valabil pt toti.
Publicat la data de 14.9.2010, ora 8:09 am
Si cam ce consideri tu ca nu au facut parintii si bunicii TAI iar tu faci acum?
Nu te supara, dara daca erai foarte bun la jobul ala din Canada, nu riscai sa-l pierzi, daca stii ca nu-l vei mai avea inseamna ca nu ai dat randament.
Publicat la data de 15.9.2010, ora 8:04 pm
Chiar daca imi respect parintii, ala din Canada arte 100% dreptate…
Comunismul i-a denaturat moral…
Publicat la data de 13.9.2010, ora 12:20 pm
Buna!…Sunt designer proaspat absolventa de master in design si arta, am studii si in strainatate…si vreau sa va anunt ca nimic din toate astea nu-mi ajuta la nimic in Romania. E criza am inteles si facultatile scot artisti, ingineri si etc. pe banda rulanta…cu titlul de SOMERI!…si aici nu mai poate fi doar vina unei persoane care chiar isi doreste sa lucreze si isi doreste mai mult! Nu doar ca artist e greu in tara asta, sau ca desingner…meserie care nici nu exista cu adevarat la noi din vina oamenilor de educati si altor persoane care isi atribuie si acest job! Ce e de facut?! Sa pleci dincolo? Eu zic ca da…si incurajez pe oricine care isi doreste mai mult isi doreste un orar de lucru normal si o viata mai usoara ! Dar la naiba! in ziua de azi nici bani sa pleci sa lucrezi dincolo nu mai ai?! Ce e de facut? Ne spanzuram cu totii…ca altfel..ce..stam sa murim de foame…sau la mila parintilor?! Sau ma angajez ca altceva si nu-mi ajung banii decat sa-mi platesc chiria?! Sau mai bine ma mut in gara si dorm pe bani asa imi ajung banii din salarul meu sa mananc ceva! Mi-e mila de oamenii din jurul meu! de mine nu mai zic..eu una nu mai stiu cum sa fug naibii de aici si sa o iau de la capat…poate poate …nu am decat sa le fiu recunoscatoare parintilor mei ca ma ajuta cum pot!…Aici am incercat sa-mi deschid o afacere..am lucrat ca designer 5 luni la un post tv si nu am primit salarul nici pe o luna!..Daca nu ai Bani de unde sa pornesti…nu poti face nimic!…Ce expozitie sa-si faca si aceasta femeie?! cu ce bani?!….Degeaba esti bun..sau f bun..sau mai putin bun la ceva…in domeniul creativ..daca nu ai o baza de pornire!…un ajutor…sau daca nu ai parinti bogati!..Asta e Romania…! Locul unde nimic nu merge cum trebuie…nimic nu e normal..si locul unde oamnii nu sunt apreciati deloc!
Publicat la data de 13.9.2010, ora 12:39 pm
Young In New Orleans by Charles Bukowski
starving there, sitting around the bars,
and at night walking the streets for hours,
the moonlight always seemed fake
to me, mabye it was,
and in the French Quarter I watched
the horses and buggies going by,
everybody sitting high in the open
carriages, the black driver, and in
back the man and the woman,
usually young and always white.
and I was always white.
and hardly charmed by the
world.
New Orleans was a place to
hide.
I could piss away my life,
unmolested.
except for the rats.
the rats in my small dark room
very much resented sharing it
with me.
they were large and fearless
and stared at me with eyes
that spoke
an unblinking
death.
women were beyond me.
they saw something
depraved.
there was one waitress
a little older than
I, she rather smiled,
lingered when she
brought my
coffee.
that was plenty for
me, that was
enough.
there was something about
that city, though:
it didn’t let me feel guilty
that I had no feeling for the
things so many others
needed.
it let me alone.
sitting up in my bed
the lights out,
hearing the outside
sounds,
lifting my cheap
bottle of wine,
letting the warmth of
the grape
enter
]me
as I heard the rats
moving about the
room,
I preferred them
to
humans.
being lost,
being crazy mabye
is not so bad
if you can be
that way:
undisturbed.
New Orleans gave me
that.
nobody ever called
my name.
no telephone,
no car,
no job,
no anything.
me and the
rats
and my youth,
one time,
that time
I knew
even through the
nothingness,
it was a
celebration
of something not to
do
but only
know.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 12:49 pm
Sanguine Disposition
there was something about
that city, though:
it didn’t let me feel guilty
that I had no feeling for the
things so many others
needed.
being lost,
being crazy mabye
is not so bad
if you can be
that way:
undisturbed.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 12:58 pm
buna. Poti emigra in noua zeelanda, unde conditiile sunt mult mai usoare decat canada si australia, dar ofertele de munca nu sunt atat de multe. apoi multi fiind acolo, vin in australia, ca e mai simplu asa, decat sa-ti depui dosarul direct pt. australia. Eu zic ca sunt sanse frumoase, daca plecati in doi, e mult mai simplu. pana la varsta de 25 de ani acumulezi puncte conistente pentru programul de emigrare, apoi acestea se diminueaza treptat pna la amx 45. Eu sunt in australia momentan si e ok, clima superba, etc. nimic nu e pierdut daca incerci sa faci altceva, cu emigrarea, odata ajunsi sacrificiul inseamna 2-3 ani, ca apoi e mult mai bine.
mai e varianta de europa, gen italia, unde probabil vei putea supravietuii in primii anigasindu-ti un job ca babysitter sau la un azil de batrani, ulterior incercand o readaptare la meseria de baza. de fapt cam asa incepe aproape toata lumea.
mult succes si te sfatuiesti sa incerci si alte alternative, decat situatia actuala.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 12:59 pm
pardon, varsta de 35 de ani
Publicat la data de 13.9.2010, ora 1:57 pm
vedeti o alternativa de raspuns la problemele multora aici ->
http://www.capital.ro/index.php?section=articol&screen=index&id=139121&newsletter_link=1&utm_source=newsletter_saptamanal&utm_medium=email
Publicat la data de 13.9.2010, ora 3:25 pm
Stii cred ca e mai usor sa te deprimi, eu asta am vazut e mult mai usor sa zici ca nu pot si gata…. acesta ar fi spiritul de turma…
Eu zic ca mie imi place calea un pic mai grea… Eu vreau sa pot!!!
Publicat la data de 13.9.2010, ora 3:52 pm
Buna ziua. Problemele dvs existentiale nu sunt nici unice in lumea asta, nici imposibil de depasit. Imaginati-va sau mai degraba aduceti-va aminte ca au fost perioade in istorie cand unor oameni li s-au impartit carti mult mai proaste decat aveti voi acum in mana. Nu trebuie decat sa mergeti cu 70 de ani in urma, nu foarte departe, cand unii au fost siliti sa moara lipsiti de ultima urma de demnitate pentru simplul fapt ca s-au nascut intr-o anumita comunitate. Citeste dumneata jurnalul Annei Frank de exemplu.
Cu toate astea, cei mai multi au ales sa se lupte nu atat cu ceilalti oameni care ii sileau sa moara ca sa lase mai mult spatiu de locuit (Lebensraum), cat cu prostia umana. Un pitbull de exemplu isi va inclesta dintii pe batul care i s-a aruncat, si nu va da drumul desi este batut, ranit, si in cele din urma ucis.
Poate ca face acest lucru fiindca are creierul deosebit de mic, sau poate ca o face din cauza principiilor.
Incercati sa intelegeti ca omul este un animal ceva mai inteligent decat alte animale, dar in grade mai variate, si are acelasi sfarsit ca un animal, oricat ar incerca sa se lupte. Fiinta umana este irelevanta, ceea ce conteaza cu adevarat este opera lasata in urma. Prin opera intelegand informatie structurata intr-un fel semnificativ pentru alti oameni. Aceasta “opera” trebuie sa contribuie intr-un mod pozitiv la dezvoltarea intelectuala a celorlalti, fie ca este la nivelul Logos-ului (logicii), fie la nivelul Eros-ului (sentimente), sau al amandorura. Specia umana va disparea in cele din urma, in prezent face eforturi active in acest sens. Poate va veni alta specie cu alta civilizatie (a se vedea descoperirile stiintifice recente in ce priveste primatele), poate nu.
Mult timp dupa ce soarele se va fi transformat in supernova, radiatia electromagnetica transportand informatie structurata de om va strabate universul. Acest lucru nu este aparent celor care lucreaza zi-lumina intr-un cub cu latura de 2 metri, pentru o casa ceva mai mare sau o masina cu mai multi cai putere, dar fara ei, nu ar putea exista infrastructura care iti va permite dumitale sa creezi.
Problema dumitale este cum sa faci acest lucru cu resursele materiale pe care le posezi. Deoarece traiti intr-o societate materialista, care nu va aprecia eforturile dvs. sau va va trimite sa spalati vasele intr-un restaurant si va va spune sa uitati de fluturii din cap, acceptati faptul ca va trebui sa va descurcati cu resurse foarte putine (pentru inceput). In acelasi timp bucurati-va de faptul ca aceeasi societate va pune la dispozitie cu generozitate un mediu excelent pentru dezvoltarea personala si pentru exprimare, denumit popular internet iar de catre cunoscatori “o serie de tuburi”.
Ca atare, folositi timpul pe care il aveti din belsug deocamdata pentru a studia temele care vi se par atractive, dar si conexiunea lor cu domeniile care nu vi se par atractive insa fara de care nu ati fi putut scrie aici. In momentul in care situatia devine dificila, micsorati-va creierul un pic si actionati ca pitbull-ii pana depasiti momentul.
Dupa ce va plictisiti de acumulat atata informatie, deschideti-va un cont pe unul din multiplele site-uri oferite in mod generos gratuit si realizati-va visul de a scrie si a imparti din informatia preluata, prelucrata cu propriul dvs simt creator si, atentie, cu bunul simt. Din acest punct de vedere, niciodata specia umana nu a beneficiat de atatea sanse ca acum.
Un singur lucru va rog, stergeti comentariile imbecile, pentru a ne proteja noua, restul, sanatatea mintala.
Cu scuze pentru zidul de text, va urez o dupa-amiaza placuta.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 4:46 pm
am 34 de ani. sunt fara ocupatie remunerata de peste un an de zile. nu am fost niciodata angajat, si, deci, sunt lipsit de trecut in campul muncii, iar viitorul nu-mi arata niciun fel de perspective. traiesc singur, si singur am fost dintotdeauna. viata mi-a oferit putin si in perspectiva imi arata ca are si mai putin de oferit.
practic arte martiale, alerg, cant intr-o trupa hardrock, imi editez in vederea publicarii versurile pe care le scriu de la 16 ani, scriu un roman SF pe care intentionez sa-l public in afara, am inceput sa lucrez la un volum de eseuri de filozofie aplicata.
privesc cu detasare si dispret la o lume vulgara si meschina. imi gasesc refugiul in mine insumi.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 5:21 pm
Matrioska:
Penibila. Si atat.
Am citit din cand in cand, pe diagonala, ce publica baietii astia la Think Outside The Box.
TOTB:
Sunteti la fel de penibili.
Sunt sigur ca va dati si voi seama de chestia asta, sunteti la fel de delasatori, semidocti, lipsiti de talent si, cumulativ spus, penibili.
Dar chiar nu puteati sa evitati putin din jena alegand un titlu de sectiune oarecare… E prea evident ca sunteti niste obscuri suficienti cand alegeti TOTB.
Ce sa mai zic de Smart Woman, varianta pentru femei…
Publicat la data de 13.9.2010, ora 11:51 pm
Iar tu, amice, intre noi fie vorba, esti un maaare dobitoc. Si inca unul care ai chestia asta inscrisa pe un ecuson in piept.
Acum un exercitiu de imaginatie. Sa presupunem c-ai disparea maine. Crezi ca ti-ar duce cineva lipsa? Nu, nu functiei, sau postului tau, sau faptului ca uzi bine gradina, ci tie ca persoana? Daca raspunsul tau e da, sa stii ca in proportie de 80% el se datoreaza faptului ca habar nu ai ce gandesc cei de langa tine.
Get a life, pall. A life, not an excuse for it, not an automatized or a robotized existence!
Publicat la data de 13.9.2010, ora 5:53 pm
Sa stii ca nici banii nu te vor face sa te simti mai bine.
Lucrand in IT, ma descurc. Dar tot asa ca tine ma simt si eu.
Incerc sa schimb, sa fac sesizarii si sugestii, dar simt ca deja nu mai pot cand vad atata rautate, atata minciuna, nepasare si bataie de joc. Noroc ca mama e la tara si ma pot refugia acolo. Si traiesc s-o fac sa se simta ca o multumire pentru efortul cu care avut grija de mine si de sora mea.
Si am tot 30. Si nici nu voi pleca din tara cand va fi sa plec.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 6:16 pm
Bine ai zis Didi, “ne nastem sa nu avem viata ci sa fim resursele unor organizatii care produc bunuri de consum”… Adevarat, si ingrozitor in acelasi timp…
Publicat la data de 13.9.2010, ora 7:10 pm
@Spirake, repeta dupa mine: sunt om si viata mea are valoare intrinseca, apoi repeta-ti in gand litania asta a capitalismului homo homini lupus.
@adi: e mai usor sa lupti impotriva unui dusman bine stabilit, exterior. ceea ce traim noi se numeste anomie si incepe cu institutiile care nu-si fac treaba si cu o stare de nesiguranta perpetua de care te lovesti in fiecare zi. adica gradul de predictibilitate al celorlalti si al actiunilor tale e redus la minim.
E usor sa dai verdicte: penibil poate sa fie si ala care alege compromisul unui job de conjuctura care-i permite un trai decent (somn, chirie, vacanta la bulgari) si ala care refuza oportunitatea asta si se loveste de n-am ce baga la ghiozdan.
De ce trebuie sa te conformezi uneia dintre variantele de mai sus? Capul asta plecat si lasa ca asa e peste tot trebuie aruncate primele peste umar. Careful planning si solutii pe termen mediu si lung…si un pic de noroc si de hotarare.
“I’m as mad as hell and I’m not going to take it anymore!”
Publicat la data de 13.9.2010, ora 7:24 pm
http://curteaveche.ro/Puterea_prezentului_Ghid_de_dezvoltare_spirituala_Editia_a_IV_a-3-251
Publicat la data de 13.9.2010, ora 9:15 pm
Martioska, cred ca indiferent de profesia pe care o alegi…..trebuie sa ne devoltam un minim simt pragmatic. Atat cat sa ne faca sa ne mentinem, fara aceasta baza minima de securitate nu avem cum evolua. Sunt profesii, zone de activitate profesionala mai bine platite ca altele, dar asta nu insemna ca un artist sa fie la limita supravietuirii. La fel cum invatam sa scriem, sa citim, sa fotografiem…..la fel invatam sa supravietuim…\pare ciudat dar din experieta mea profesionala foarte multi cersetori, cazuri sociale dispun de multe resurse, surprinzator de multe……si totusi depind de ceilalti. Nu e o chestiune de resurse ci de gestionare a lor.
Publicat la data de 14.9.2010, ora 9:04 pm
foarte, foarte la obiect.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 11:44 pm
Matrioska, am citit ceea ce ai scris si am ramas fara cuvinte. E o viata intreaga care se simte cum palpita in cuvintele tale si mi-au dat lacrimile. In ceea ce spui este ceva din fragilitatea fiecaruia dintre noi si din eternul uman. Ii deplang pe cei care au impresia (si pretind) ca succesul, daca il au, e doar al lor si l-au creat singuri. Ei ignora, deocamdata, faptul ca “a fost sa fie” ca munca, eforturile si actiunile lor sa aiba succes – dupa cum in cazul altora “s-a intamplat” ca ideile, creativitatea, imaginatia sa nu incolteasca, desi s-ar fi putut foarte bine sa fie asa. Unii ar numi lucrul asta sansa sau ghinion, altii mai luminati ar vorbi de Dumnezeu.
La ceea ce ai scris ar fi indecent sa dau sfaturi, si adevarul e ca n-as sti ce sa zic. Iar sa comentez aiurea, cum s-au gasit unii pe aici, ar fi o dobitocie (***). Vreau totusi sa va transmit incredere si sansa, si scanteia care face diferenta dintre mai rau inspre mai bine. Nu renuntati la vise. Doamne ajuta!
Publicat la data de 14.9.2010, ora 12:43 am
Matrioska, ai ajuns la acel nivel de maturitate, de satietate, de disperare la care idealul si dorinta fac loc pragmatismului?
Acum iti e clar ca stilul vostru de viatsa nu e ceea ce v-ati dorit?
Ai incetat sa invinuiesti pe toti din jurul tau si ai ajuns in sfarsit sa te invinuiesti pe tine?
Daca nu, continua in stilul asta pana ajungi in starea descrisa mai sus.
Daca da, e momentul sa schimbi ceva in felul vostru de a trai, in felul vostru de a va castiga existenta.
Exista metode legale de a face bani fara a necesita studii inalte, cunostinte tehnice, investitii sau injosire si pierderea demnitatii.
Angajarea cu carte de munca sau vanarea de contracte nu sunt singurele voastre optiuni.
Oportunitatile sunt in jurul vostru. Trebuie doar sa stiti ascultati. Sa vreti sa schimbati ceva. Sa fiti foarte siguri ca atunci cand le refuzati, “nu” este unicul raspuns posibil.
Pentru ca a spune “nu” in zilele noastre este un lux pe care putini si-l permit.
Schimbati ceva!
Succes!
Theo
Publicat la data de 14.9.2010, ora 1:56 am
Apropo de pantofi, insusi van Gogh are numeroase picturi cu incaltari
Publicat la data de 14.9.2010, ora 4:02 am
[...] (sau mai bine spus, o bocitoare). Scrisoarea cititoarei Hotnews pe nume Matrioska o puteti citi aici si o voi reproduce la sfarsitul prezentului articol. Pe scurt, este vorba de o fata de 30 de ani ce [...]
Publicat la data de 14.9.2010, ora 4:55 am
Matrioska, ai 30 de ani dar emotional ai numai 5. Cand ai sa te maturizezi (emotional) n-o sa mai visezi bazaconii – pe bune, la 27 de ani visai sa pozezi pantofi?
Publicat la data de 14.9.2010, ora 10:50 pm
trebuia musai sa fie si ea “femeie la casa ei”, cu rate la casa si masina, si cate un concediu “p-afara”, nu?
sau…corporatista din aia care munceste 27 ore pe zi, 8 zile pe saptamana, si nu verde iarba decat in poze?
numai asta esti valida social, ca femeie?
Publicat la data de 14.9.2010, ora 7:10 am
Am 32 de ani… castig aprox 50mii euro/an, am masina de 80 mii … asa si? ies pe strada, trece tziganul pe rosu si intra in mine, mergem la politie, vine cu shatra… scapa… nevasta-mea da 1000 euro pe luna impozite la stat… peste 30 de ani va fi exact ca parintii nostri care mai au un pic si ies la pensie si sunt ingroziti de ce or (nu or) sa primeasca… inca nu am ajuns prin spitale…
De la 1 nov plecam din tara… o sa ne permitem mai putine in aparenta… dar sunt convins ca mult mai multe in realitate… care vreti sa ramaneti, veti deveni sclavii rromilor… gen bercea et comp.
Publicat la data de 14.9.2010, ora 8:27 am
Sunt de acord cu ce spui, nu si cu ce ESTI: la un venit de 50 de mii sa ai masina de 80 de mii, este tipic est-european, daca pleci in vest vei constata si tu acest lucru.
Publicat la data de 14.9.2010, ora 8:41 am
exact
ai perfecta dreptate… asta e in toata romania… incubatoare si echipamente medicale de un milion de euro intr-o maghernitza, vile de zeci de milioane intr-un “cartier” fara strazi si fara canalizare… de asta vreau sa scap, sper sa ma pot schimba cat inca nu e prea tarziu…
nu o tin in garaj 
) asta e cazul si mai grav
PS
de motorina si asigurari am bani
Publicat la data de 14.9.2010, ora 9:24 am
eu caut agenti vanzare soft in toata tara part-time cu comision 20%, indiferent de studii sau altceva, totul e sa vanda.
toti vor din start masina de serviciu, abonament telefon premium, leptoc performant si 1.000 euroi leafa fixa + bonus ……
Publicat la data de 14.9.2010, ora 12:58 pm
Salutare,
Am citit ce a scris Matrioska si am ramas cu gura cascata, prea multa sinceritatea in prea putine randuri. Am citit si o parte din com-uri si sunt total dezamagit, prea multi oameni care nu inteleg ce au scris altii. Nu stiu cata dreptate am, dar parerea mea este ca majoritatea sunt pe langa. Multi ar trebui sa citeasca primul rand mai atent : “Azi am implinit 30 de ani si as vrea sa spun undeva ca nu imi place lumea in care traiesc”. Nici unu nu s-a uitat ca de fapt este vorba de parerea ei, sunt gandurile ei, s-a oprit un pic in loc si a facut o analiza la persoana I. Am vazut in com-uri ca si altii au facut o analiza tot la persoana I, dar au omis persoana ei, Matrioskaei, deci ce rost ,mai are com-ul. Stim deja ca exista pe aceasta lume (RRomania) persoane de succes, create pentru a face bani, dar tineti si voi cont – oameni cu capital – CA NU TOATA LUMEA E FACUTA SA PRODUCA BANI.
Pentru Matrioska…
E frumos ca ai vise…., teluri, si cred ca nu ar trebui sa le abandonezi, tine cont k un om fara vise si fara teluri nu e om… Din cand in cand trebuie sa te mai si opresti din alergat k sa vezi cat de departe ai ajuns, k sa stii de unde ai venit si mai ales sa stii drumul inapoi. Matrioska te-ai gandit vreodata sa schimbi unghiul din care privesti, sunt unele persoane care ajung sa cada in genunchi, si aici 90 % din oameni raman jos, dar …. sunt restul care se ridica pentru ca schimba modul de a vedea lucrurile si isi pun o intrebare “Dar cum as putea sa il fac sa mearga “…. esti datoare sa incerci!
Daca as fi in locul tau, as tuna un pic viata sentimentala, as face ceva mai dragutz pentru persoana de langa mine, pentru a avea maca un loc care sa ma faca happy, lumea mea…
“Sa-mi imaginez cum va arata viata mea peste inca 10 ani? Va pot spune de acum… un nimic. Am 30 de ani si sunt deja un om matur”
Esti prea dura cu tine poate … ar trebui sa faci ceva frumos si pt tine, poate ar trebui sa pui mai mult suflet, poate ar trebui sa iubesti mai mult. Sa stii ca … omul cat traieste invata …. deci nu ai vazut totul, cred ca ar trebui sa te ocupi mai intai si mai intai de prezent k sa iti fie bine in viitor. BE HAPPY.
Publicat la data de 14.9.2010, ora 9:09 pm
.o observatie starnita de o lta observatie, foarte pertinenta a lui unomfericit…”nu toata lumea a facuta sa produca bani”
foarte corect
de aceea artistii, in occident (mare parte), sunt reprezentati in genere de agenti/galerii/delaeri de arta etc…
pt ca artistul s anu stea sa se gandeasca….eci….cum ma mai promovez eu…NU! nu e treaba lui asta…treaba lui e sa produca “arta” ( ce-o fi ea, muzica , literatura etc), si agentul ii “face bani”, ii gaseste contracte, negociaza etc
Foarte multi artisti au fost sa zicem ….”descoperiti” si ulterior promovati de agenti.
la noi, din pacate, nu e foarte bine reprezentatta aceasta categorie ..
Publicat la data de 15.9.2010, ora 7:50 pm
Din ciclul …”Si biciclistii stie sa scrie”… iata un blog de bicilcisti care cred ca scriitura e ca mersul pe bicicleta, daca n-ai stiut-o niciodata, evident nu ai ce uita. Felicitari pentru rezultatele la ciclism, dar ce legatura are cu asta arta, filosofia?
Publicat la data de 16.9.2010, ora 10:58 pm
Draga Matrioska, ca si tine, am avut vise in tinerete, cu ce o sa fac in viitorul apropiat. trebuie sa recunosc, unele dintre ele acum mi se par fanteziste. dar, totusi, am incercat sa fiu realist, intotdeauna m-am gind ca va trebui sa am resurse (si aici ma gindesc nu numai la cele financiare) ca sa-mi realizez aceste vise. unul dintre vise a fost sa ajung pe mai multe virfuri pe diferite continente. din cauza unor accidentari pe parcursul vietii am ajuns sa renunt la acest vis si vreau sa ajung in cit mai multe locuri din lume (nu pe role, nu pe skiuri, patine, etc,). doar vreau sa le vad. ca sa reusesc acest lucru nu am apelat la nimeni, m-am bazat pe mine. LUCREZ, sint PLATIT, iar acesti bani ii investesc pentru realizarea micilor mele placeri. nu ma consider un ratat pentru ca nu mi-am realizat planul in totalitate, dar am fost in multe locuri din lume si culmea, toate drumetiile mele au fost realizate pe banii mei, cistigati din munca mea!!! in ultimul an am fost in 6 tari din asia de sud est iar in anul viitor sper sa mai merg in 3-4. iar in urmatorul sper sa vad citeva tari din africa centrala. fara sponsori, fara bani mokka, doar din ce pot eu sa cistig pe parcursul unui an. da, e greu, chestiile astea cer bani, dar daca ai un vis, bagi banii acolo, banii cistigati de tine. nu cred ca as fi multumit daca as primi bani pentru realizarea viselor mele de la terte persoane. singurul sfat pe care ti-l pot da: ai un vis – fa tot ce tine de tine ca sa-l realizezi. nu se poate si cu sufletu-n rai si cu p**a-n cur. trebuie sa faci anumite sacrificii. ceea ce trebuie sa inteleaga toata lumea: poti sa fi artist, inginer sau fermier: daca ai vise poti sa ti le indeplinesti cu conditia fie de bun simt (mda, si io as vrea sa escaladez cele mai inalte virfuri din lume (dar nu se poate, incearca sa gindesti practic) ) si partea 2: ajuta-te singur si numai dupa aceea cere ajutorul tertilor
Publicat la data de 16.9.2010, ora 11:03 pm
P.S. cind dau un search dupa numele meu pe google, mda, il regasesc pe retelele de socializare, dar pe linga asta il mai regasesc pe numeroase forumuri tehnice unde am raspuns la intrebari puse de altii si carora le-am da solutii viabile in acel moment, culmea, multe de acum mai bine de 10 ani, si astea numai pe numele real, far alte pseudonime!!!
Publicat la data de 20.9.2010, ora 6:03 pm
Articolul Matrioskai are ton foarte pesimist si inteleg cauza. Cum au spus multi mai inainte, in viata nu-ti poti permite sa faci doar ceea ce-ti place. Trebuie sa faci cam ceea ce te pricepi mai mult, pentru a fi eficient si performant.
Matrioska si-a ales o meserie care-i place, artist plastic, dar poate ca nu are aptitudine pentru ea. Probabil ca motivul alegerii a fost firea mai nestatornica, dovada si telurile ei foarte haotice si fara substanta intr-un interval de cativa ani. Nu si-a propus nimic concret si nimic realizabil practic, ca mersul la festivaluri rock si inconjurul lumii pe role.
A renuntat rand pe rand si la fotografierea pantofilor in capitale straine, si la fotografie in general, si la vacanta la bulgari. Pai nu trebuie decat sa mergi in vacanta in capitale europene, adica sa iei acele pachete city-break la 250-300 euro si poti face fotografie cat cuprinde, nu numai pantofi. La bulgari poti ajunge oricand, te lipesti de niste prieteni cu masina si dai o tura. Tonul nihilist al autoarei e expresia perfecta a lehamitei totale, stralucit exprimata de proverbul cu vulpea si strugurii.
Esti ceea ce vrei sa fii, ceea ce gandesti despre tine si ceea ce mananci.
Tu, Matrioska, nu vrei sa fii nimic si nu ai respect fata de propria ta persoana, pentru ca te complaci in situatia deloc roza fara sa iei atitudine. Intre tine si o persoana cu educatie limitata la gimnaziu nu e mare diferenta, in principiu. Ba da, e una: respectiva persoana nu-si permite sa viseze macar si poate fi fericita in felul ei, pe cand tu te simti foarte mizerabil in platitudinea ta. Propune-ti ceva realizabil, eventual o schimbare de meserie. Nimeni nu-si poate imagina exact cum va arata viata la X ani, dar macar isi face o schita sumara. Cu cat schita contine detalii mai multe, cu atat sansele sa devina realizabile sunt mai mari. Tu nu ti-ai propus nimic si asta e rezultatul, nimic. Credeai ca daca devii artist s-a rezolvat totul? Viata inseamna munca, pentru ca munca sa sens existentei, canalizeaza energiile fizice si mentale. Chiar si munca necalificata, de sapator de sant pentru conducte la ApaNova poate oferi satisfactie, ca de exemplu satisfactia muncii bine realizate, ca in cursul vietii tale conductele alea n-au necesitat nici o revizie. Fii sigura ca Anghel Saligny a fost sigur ca podul sau ii va uimi pe inginerii secolului 21, pentru ca ii uimeste. A facut ceva ce astazi e greu de realizat, cu tot avansul tehnologic.
Acuma sa divaghez nitel.
In perioada de dinainte de 1989 copiii erau impulsionati si chiar fortati de parinti sa urmeze o specializare cautata si bine remunerata la vremea respectiva, gen medic, avocat (sau procuror), contabil, sau inginer, fara sa tina seama de capabilitatile copilului. Matrioska are 30 de ani, deci e nascuta fix in 1980, in plina era a medicilor, avocatilor si inginerilor. Nu conta pentru astfel de parinti ca loaza e incapabila sa citeasca o fraza de la cap la coada, sau sa rezolve o ecuatie de gradul doi, cu ceva pile se putea rezolva admiterea la institutia de invatamant mult dorita. Rezulta un absolvent mediocru, ce nici prin vointa nu putea face mare lucru. De cealalta parte a baricadei erau cei care-si incurajau copiii sa faca ce vor ei, fara restrictii. Si asta e o strategie gresita, un copil nu poate avea discernamant in ceea ce priveste capabilitatile si aptitudinile sale. La 10 ani toti se ataseaza de un model anume, uite ce bine a ajuns cutare, ma fac exact ce e el, artist plastic. Sau ce bine e sa fii actor, te stie toata lumea, apari la tv, pe scena. Un parinte grijuliu ii mai reteaza din avant unui copil ce viseaza cu ochii deschisi, astfel incat sa il canalizeze catre ce poate face mai bine. Eu visam la 10 sa fiu actor. Intamplarea a facut sa fiu obligat sa particip la Cantarea Romaniei cu un monolog, apoi cu o piesa de teatru pionieresc, cum era in tonul vremii. Taica-miu, profesor de romana cu talent literar si ceva regizoral, a pus in scena toate aparitiile si incredibil, am avut succes. Colegii mei de scena erau colegi de clasa slabi la literatura, dar cu talent si dezinvoltura pe scena. Si Costel Baloiu – Pistruiatul – a fost bun actor la 13 ani, dar doar la varsta aia, acum e doar sofer, atat a vrut el sa ajunga. La editia judeteana a CR a fost prezent marele Dem Radulescu, probabil trimis fortat sa faca si munca de teren, si a intrebat cine si de unde sunt copiii aia cu interpretarea aia proaspata. Era clar ca voi da la actorie. Am intrat la liceu si am remarcat ca eram cam slab la matematica. Parintii m-au sfatuit sa studiez de toate, pentru cultura generala, asa ca am insistat cu matematica, pentru a descoperi ca imi place mai mult fizica. Am insistat pe ambele, pentru ca sunt legate una de alta, iar la finalul liceului stiam ca voi fi un inginer bun si nu un potential actor mediocru. Poate ca as fi reusit sa fiu actor, dar nu stiu, pentru ca nu am avut curiozitatea sa incerc. Am preferat sa fac ceea ce am fost convins ca pot face bine si ca-mi ca placea.
Revin la teluri de tinerete.
Hai sa va dau un exemplu de tel nerealizabil din fotoliu: eu vreau sa inconjur globul pe paralela 37 grade latitudine sudica, asa cum au facut eroii lui Jules Verne in “Copiii Capitanului Grant”, pentru ca mi-a placut la nebunie cartea cand aveam 11 ani. Cum ar putea face asta cineva? Pai sunt doua posibilitati:
1) o faci pe banii altora, fiind implicat cumva in sporturi pe apa, in vreo organizatie care se ocupa cu astfel de chestii. Te implici in ceva ce te poate aduce aproape de navigatie pe apa si chestii futuriste, de avangarda. Sunt diverse companii ce sponsorizeaza astfel de activitati ce aduc reclama, dar trebuie sa fii remarcat prin ceva pentru a fi luat in seama. E nevoie de timp pana te apropii de fenomen, trebuie sa acumulezi cunostintele necesare navigarii, apoi e nevoie de timp sa faci actiunea propriu zisa, luni de zile, deci nu poti avea un job oarecare de la care sa lipsesti cateva luni, trebuie sa faci asta ca mijloc de existenta. Nu stiu daca un astfel de tel poate fi urmarit timp de 10-15 ani. In general, o astfel de oportunitate nu apare decat daca iti concentrezi toata energia si vointa, iar rezultatul nu e sigur.
2) O faci pe banii tai. Asta inseamna ca trebuie sa stragi bani, multi bani, sa-ti cumperi o ambarcatiune, sau s-o construiesti, cam cum se apucase Radu Tudoran, apoi sa-ti permiti sa nu faci altceva decat sa navighezi in jurul lumii. Trebuie sa practici o meserie ce-ti ofera cat de cat un nivel de satisfactie personala si mijloace materiale necesare. Cand ai malaiul strans, te apuci de treaba mult visata. Poate ca nu trebuie sa mai revii la meseria initiala niciodata, scotand bani din navigatia in jurul lumii, eventual faci cercetare, studiezi mediul, gen capitainne Jaques Cousteaux.
Astfel de teluri nu sunt pentru oricine. Necesita un nivel de vointa si abnegatie rezervat doar unor oameni al caror destin e sa faca exact acel lucru.
Cum era teoria aia? Daca iti doresti ceva cu adevarat, intreg universul conspira sa te ajute sa-ti vezi telul atins.