Articole Discovery | 30.11.2010

Ne gasiti pe www.totb.ro

Stresul, lipsa motivatiei, scaderea puterii de concentrare sau pierderea memoriei sunt realitati tot mai prezente in viata multora dintre noi. Cercetatorii in neurostiintele comportamentale spun insa ca putem readuce echilibrul in viata noastra profesionala, emotionala si restabili sanatatea intregului corp prin simple ‘exercitii pentru creier’ si expunerea permanenta la experiente noi. Despre Brain Fitness, neuromituri si cum pot fi creati noi neuroni au vorbit intr-un interviu pentru TOTB Dragos Cirneci si Stelian Marian, managing partners la Synergon Consulting, companie de consultanta in management care utilizeaza cercetari inovative din domeniul neurostiintelor comportamentale.

de Camelia MogaInterviu TOTB: Despre Brain Fitness, neuromituri si cum pot fi creati noi neuroni

Neurostiinta – ce este ea, cu ce se ocupa? Este un domeniu relativ nou in Romania…

Stelian: Daca e sa o definesti pe scurt, Neurostiinta ar fi disciplina care se ocupa de modul in care ne functioneaza creierul, si are diverse aplicatii: si pe partea de medicina, si pe partea de economic, sanatate, marketing, din toate punctele de vedere. Ea are in spate un numar de zeci de ani de cercetare. Este o disciplina noua. Se afla undeva la granita dintre disciplinele clasice: medicina, biologie, psihologie. Practic, ea a luat avant odata cu un proiect foarte mare de cartografiere a creierului in care americanii au investit foarte mult pentru a intelege o legatura cauzala intre comportament si ce anume determina acel comportament.

Daca pana atunci perspectiva si in psihologie si in alte discipline era bazata pe conceptele  lansate de filosofii greci ai antichitatii si explica comportamentele in termeni de concepte filozofice – temperament, personalitate, vointa, atentie, invatare, etc – la momentul respectiv au zis: hai sa vedem efectiv ce anume determina comportamentul nostru, ce se intampla atunci cand iei o decizie, cum ar fi decizia de a cumpara o masina sau a lua un anumit credit, de ce iau de la banca x si nu de la banca y, de ce iau masina asta si nu cealalta, de ce rezolv problemele mai greu decat un altul care se descurca foarte bine, etc.

Intrumentul cel mai utilizat in Nuerostiinta se numeste RMN functional. Practic, se introduc subiectii intr-un magnet sub forma de tub si li se scaneaza creierul in momentul in care li se dau diverse sarcini de indeplinit. Se culeg niste date brute, precum viteza lor de reactie, numarul de erori, etc, date care arata cat de activa este o anumita retea din creier. Si aici avem un exemplu clasic de asa-numit ‘neuro-mit’, cel cum ca omul isi foloseste doar un mic procent din creier si ar trebui sa si-l activeze pe tot ca sa devina genial. Or, studiile din neurostiinte arata ca este exact invers – un grad mare de activare nu inseamna ca am o eficienta buna, ci dimpotriva, imi arata ca creierul meu consuma mai multe resurse la mine decat la cel care este mai performant si care are o activare mai redusa. Cu cat sunt mai eficient in a face o anumita operatiune, activarea din creier este mai redusa, mai specifica, si localizata intr-o zona anume.

Dragos (foto): Ce a realizat de fapt proiectul de brain mapping – cum a fost el numit: a schimbat accentul de pe aceste facultati mentale cum ar fi faptul ca ai abilitati de comunicare, de luare a deciziei, gandirea sau inteligenta si personalitatea, facultati mentale postulate de filozofi ca existand in inima omului si fiind raspunzatoare de activitatea lui zilnica, spre retele neuronale, care au alti parametrii de functionare decat isi inchipuiau Platon si Aristotel acum mai bine de 2000 de ani. De modul in care neuronii se conecteaza intre ei si metabolizeaza diversi produsi, schimba mesaje chimice si electrice depinde felul in care iti rezolvi task-urile la job, alegi parteneri, iti faci cumparaturile, iti reglezi comportamentul cu ceilalti, inclusiv iti cresti sistemul imunitar. Deci diferentele dintre oameni nu tin de facultati mentale postulate de catre grecii antici, ci de aceste activitati electro-chimice din creierul nostru care sunt, de altminteri, toata viata modificabile in bine sau in rau. Practic inclusiv invatarea, impactul culturii si educatiei se bazeaza pe mecanisme biologice care modifica activitatea unor gene din neuronii implicati in acea invatare conducand astfel la modificari in structura acelor neuroni – apar noi arborizatii pe dendritele lor.

Unii oameni sunt inzestrati genetic cu o inteligenta mai vie, cu o capacitate mai mare de memorare,  altii sunt mai putin dotati de la natura in acest sens. Inteleg din ce spuneti ca aceasta inzestare genetica poate fi modificata, ca printr-un comportament adecvat ne putem imbunatati activitatea creierului, de-a lungul vietii. Pot face acest lucru exercitiile de brain fitness, care sunt o ‘inventie’ a neurostiintei?

Dragos: Sunt studii facute pe copii si adolescenti in SUA si Marea Britanie asupra performantei acestora la scoala. Au fost impartiti la inceputul semestrului in doua grupuri. Unora li s-a spus ca sunt foarte dotati, ca sunt nativ inteligenti, iar altora li s-a spus ca nu stau foarte bine la nivel de inteligenta, dar ca asta nu conteaza si esential este sa munceasca foarte constant. Aceste informatii neavand nicio legatura cu realitatea efectiva, nereflectand scorurile lor reale la teste de inteligenta. La sfarsitul anului, grupul caruia i s-a spus ca conteaza mult mai mult munca decat inteligenta, au avut note peste cei carora li s-a spus ca conteaza inteligenta in primul si-n primul rand. S-au bazat strict pe nativul lor si n-au prea pus osul la munca. Deci, realmente, muncind ti se modifica performanta. Iar retele neuronale din creier nu sunt alocate dupa cum credeam noi, conform capitolelor din cartile de psihologie – pentru atentie unele, altele pentru luarea deciziei, samd. In aceleasi zone din creier au loc si procesele de luare a deciziei, dar si de fixare a atentiei pe ceva, precum si de calmare a emotiilor. In creier sunt retele specifice care sunt genetic dictate, dar toata viata ele sunt modificabile de experientele pe care le avem. Aceasta ecuatie ca suntem jumatate cultura, educatie si jumatate ce am mostenit genetic de la parinti nu are legatura cu ce s-a descoperit in ultimii 15 ani. Este total gresit. Genele pe care noi le mostenim sunt toata viata modificabile, adica rata lor de exprimare se poate schimba in functie de experienta de viata pe care o avem, de la invatare si pana la stres, de la ce mancam si pana la felul in care suntem crescuti de catre mama. Nu se poate spune ce-i mai important in viata – mostenirea sau ceea ce inveti pe parcurs, impactul mediului. Sa pui acest gen de intrebare e la fel cum ai intreba ce-i mai important cand calculezi aria dreptunghiului – inaltimea sau lungimea? Sunt la fel de importante si, cu mici exceptii cum ar fi anumite sindroame foarte grave cum e sindromul Down, la omul normal genele si performanta mentala se modifica pe parcursul vietii incepand din burta mamei, apoi prin felul in care suntem crescuti in primii ani de viata, iar dupa aceea de cate meserii am schimbat, cat de mult am explorat lumea din jur, ce hobby-uri avem, etc.

Concret, cu ce te ajuta acest exercitiu de brain fitness, cum trebuie facut ca sa dea rezultate? Studiile spun ca aceste exercitii ajuta la nasterea de noi neuroni, imbunatatesc performantele creierului, ducand implicit la o mai buna functioanre a organismului si a sistemului imunitar…

Stelian: Exercitiile pe care noi le-am lansat pe piata se adreseaza si adultilor, dar si copiilor de la 10 ani in sus. E la fel ca atunci cand te duci la doctor si-ti prescrie o reteta. Esti gripat si-ti spune: ia antibioticul asta, timp de 3 saptamani, o data la 8 ore. Cam la fel, si CD-ul in sine, ca sa aiba o eficienta, trebuie sa respecti reteta. Trebuie sa faci zilnic, daca nu macar o data la doua zile, minimum jumatate de ora, exact in ordinea in care sunt puse exercitiile, adica nu poti sa faci primele doua si la al treilea sa te opresti ca nu mai ai chef sau timp. Este exact ca si cum ai lua numai jumatate de pastila. Diferenta este ca dupa o luna si jumatate, doua, in care faci asta iti creste conectivitatea dintre neuroni in zona cortexului frontal care este zona cea mai ‘desteapta’ a creierului.  Zona asta face foarte multe lucruri: ea controleaza si zonele mai primitive, care sunt mai in adancul creierului, cum este sistemul limbic, care declanseaza emotiile primare de genul teama, frica, angoasa, dar si bucuria. Ceea ce inseamna ca putem sa gestionam evenimente cu impact emotional puternic pentru noi in functie de cat de bine ne functioneaza aceasta zona frontala. Spre exemplu, daca am un soc emotional, pot sa-mi revin mai repede sau mai usor daca aceasta zona functioneaza mai bine. Daca am luat o decizie proasta, tendinta naturala este sa am o reactie de evitare daca primesc un feed-back negativ. Cu cat imi functioneaza mai bine partea frontala reusesc sa invat constructiv din eroarea respectiva si sa am curajul sa o fac din nou ulterior.

Dragos: Referitor la limita de varsta, sunt multe studii de la copii si pana la oameni in varsta privind eficienta acestor exercitii. Initial pentru ei au fost dezvoltate. Chiar daca acum sunt folosite si comercial in mediul de business, ele initial au fost dezvoltate pentru oamenii in varsta, de peste 65-70 de ani, cu diverse demente, Alzheimer…sau pentru copiii cu ADHD sau pentru oamenii impulsivi, care au probleme cu adictiile. Partea asta frontala se dezvolta la om cam dupa al doilea an de viata. Pe la 5-6 ani ajunge in buna masura ca controleze comportamentul. De aceea, in ferestrele respective de timp este bine ca sa ‘tragem’ de zona frontala, pentru ca acest exercitiu favorizeaza integrarea mai buna in scoala, evitarea fobiei de scoala, cresterea performantelor la materii dificile precum matematica, dar si reglarea comportamentului social – de exemplu a-si putea refuza o recompensa daca nu e cazul, a-si controla agresivitatea, sau fricile. La adolescenti acest exercitiu de brain fitness e important pentru ca la varsta asta creierul nu se dezvolta cu aceeasi viteza in toate zonele lui. Se dezvolta foarte rapid acele zone primitive care declanseaza emotiile de baza, dorintele, si mai putin rapid zona frontala, care se dezvolta ultima, pe la 21 de ani. De aceea adolescentii sunt foarte pulsionali, au o slaba capacitate de a-si controla emotiile si comportamentele. Adica “se arunca cu capul in fata”, pentru ca frana nu merge la fel de bine ca acceleratia.
La omul adult, de 30 de ani sa zicem, care lucreaza intr-o companie, brain fitness-ul este important pentru ca in buna masura activitatea zilnica implica rutina, care mentine anumite parti functionale din creier, si pe multe altele le neglijeaza, pentru ca nu ai nevoie de ele…iar cand o sa ai nevoie nu mai ai de unde sa le iei, pentru ca nu mai sunt asa de functionale. Pe de alta parte, este stresul care, in buna masura, ne “mananca” din dendrite, adica conexiunile din partea frontala. Studiile arata ca unor oameni care au fost expusi la o luna de stres profesional, spre exemplu, li s-au redus aproape la jumatate conexiunile din partea frontala.

Deci vorbim de distrugerea conexiunilor, nu neaparat a neuronilor…

Stresul distruge nu neuronii propriu-zisi, ci supravietuirea noilor neuroni, adica afecteaza acel proces de neurogeneza adulta care apare la orice om normal.

Neurostiintele afirma ca putem genera noi neuroni, contrar teoriilor de pana acum, sustinute chiar de catre oameni de stiinta. Cum ajungem sa-i cream, sa-i tinem in viata si sa ne folosim de ei?

Stelian (foto): Sa luam un exemplu: cand ma duc in concediu, ma duc 10 ani in aceeasi statiune din Turcia, unde stau la soare doua saptamani, versus, in acele doua saptamani, in fiecare zi ma duc intr-un alt oras. Sunt doua tipuri de a-ti petrece concediul, dar fiecare dintre ele cu un impact diferit la nivel de creier. Primul este cel mai nedorit, ca nu schimb nici locatia, nici activitatea, ci stau si zac, ca o leguma. Si asta are influenta directa si asupra sistemului imunitar si asupra modului in care ne functioneaza creierul.

Dragos: Hai sa vedem cum e treaba cu sistemul imunitar…Noi avem celule imunitare – numite limfocite – care genereaza anticorpi, care sunt initial mai mult sau mai putin adecvati. Aceia dintre anticorpi care se cupleaza cu succes cu bacterii sau virusi si ii neutralizeaza sunt salvati intr-o asa-numita memorie imunitara. Aceasta este imunitatea invatata, dobandita, pe care o avem toata viata. Ceilalati care nu s-au cuplat cu succes, se distrug. La fel e si in creier. E acelasi principiu – cand omul e expus la informatie noua, se genereaza noi sinapse si noi neuroni. Neuronii sunt celule ca si in sistemul imunitar. Neuronii care se invata cu o informatie se salveaza, cei care nu, mor. De aceea e esentiala expunerea la nou, nou insemnand de regula contexte noi, situatii, activitati, sau persoane noi. Inca nu se stie foarte sigur daca apar noi neuroni atunci cand invatam concepte sau reguli, cel putin nu s-a dovedit pana acum, decat la nivel de aparitie de noi sinapse. Pe langa aceste activitati, mai este importanta miscarea fizica care presupune mers sau alergat, deplasare. De ce? Este ceva mostenit de la animale. Cand un animal se deplaseaza foarte mult, e foarte clar ca poate da peste contexte noi sau fiinte noi si trebuia sa se adapteze la ele si sa se mai si intoarca acasa. Cand mergem mult se secreta niste hormoni, hormoni de crestere. Acestia ajung si la creier si duc la noi neuroni, printre altele. Procesul de la generarea de noi neuroni si pana ajung ei adulti dureaza o luna. Important este ce se intampla intre ziua 14-15, de la aparitia lor, si pana la ziua 29-30. Din ‘adolescenta’ lor si pana la maturitate, pentru ca in perioada asta sunt foarte plastici si pot sa invete lucruri noi. In primele 14 zile ei nu se ocupa cu ceva anume, dar in acelasi timp suntem obligati ca in primele 10-12 zile de la aparitia lor sa ne expunem la informatie noua pentru ca in aceasta perioada ei formeaza conexiuni excitatoare cu restul neuronilor maturi. Dar o fac numai daca sunt bombardati cu informatii si e nevoie de ei. Daca nu, trag concluzia ca sunt inutili si mor. Ceea mai mare parte dintre ei de fapt mor. De aceea nu s-a descoperit pana recent ca se inmultesc, pentru ca o buna parte dintre ei se distrug daca nu stii sa-i salvezi.

Mai exact, cum ii salvezi?

Stelian: Prin contacte interpersonale noi, probleme care presupun mai multi pasi cu timp intre ei. Ca sa inveti acel tip de succesiune o faci pa baza acelor noi neuroni pe care ii generezi.

Dragos: La fel, cand trebuie sa reinveti ceva, care a avut anterior o alta valoare afectiva. Daca un anumit gen de situatie, context, activitate o urai de-a dreptul si in ultima vreme trebuie sa o depasesti si chiar sa-ti placa, aceasta depasire se face pe baza noilor neuroni. Inclusiv scaparea de fobii sau de adictii. De aceea oamenii care au probleme cu a supravietui sau a genera acesti noi neuroni sunt mai expusi la fobii sau la adictii. Pentru ca au o slaba capacitate de reinvatare afectiva.

Nu putini sunt cei care in prezent investesc multi bani si timp pentru tot felul de leacuri miraculoase, noi metode de a se hrani si a face sport pentru a-si prelungi tineretea, aspirand la 70 de ani la o tinerete biologica specifica unui tip de 40 de ani. O buna functionare a creierului prin expunere permanenta la experiente noi ne poate si ea garanta acest lucru. Ce-i trebuie creierului sa functioneze la parametrii optimi?

Dragos: Sa-i dai cu lingurita lucruri noi. Sunt trei principii de baza: lucruri noi, provocare (cand totul in jur ti se pare foarte usor si le faci din prima e un semn ca trebuie sa schimbi, sa te ocupi si de altceva care ti se pare dificil, uneori scarbos, sa tragi de tine, sa te scoti din zona de confort) si varietate (sa eviti specializarile limitate, sa faci mereu o punte intre specializarea pe care o ai si alte lucruri, pe care sa le asimilezi).

Putem vorbi si de o alimentatie specifica pentru a-l mentine intr-o stare buna de functionare – ciocolata, anumite fructe si legume?

Dragos: Aici sunt doua chestii. Un gen de alimentatie are efect pe termen scurt, alta are efect pe termen lung. La efecte de scurta durata pot fi mentionate tot felul de mancaruri care sa te relaxeze: banane, pizza, paste si altele. In general, sunt alimente care contin un aminoacid numit triptofan, din care se produce o chimicala pentru creier, numita serotonina. De exemplu, oamenii care sunt iritabili sau depresivi stau mai slab cu serotonina. In schimb, daca ai multa serotonina, esti foarte calm, relaxat. Altele sunt alimente pe care le mananci ca sa fii foarte in foma pe termen scurt. De exemplu, daca ai o intalnire de business nu mananci alimente ce contin triptofan, ci mananci spre exemplu carne rosie, si nu cu cartofi prajiti sau cu paine, ci preferabil cu ceva salata sau cu fructe. De ce? Pentru ca aceasta carne rosie contine un alt aminoacid numit tirozina. Din tirozina se produce dopamina in creier care te ajuta sa fii atent si sa inveti.

Nu doar mersul produce hormoni de crestere, ci si anumite alimente pe baza de anumiti acizi grasi polisaturati numiti Omega 3, dar nu orice fel de acizi Omega 3, ci DHA si EFA, care produc in creier o proteina numita BDNF – un factor de crestere neuronala in creier. Se gasesc in special in peste (cod, somon, ton) si in seminte de floarea soarelui, alune, nuci. Sunt studii facute in Australia si Marea Britanie care spun ca copiii cu o dieta de acest tip, plus vitamina E, vita B12 si acid folic facuta cu un an inainte de  a intra in scoala se adapteaza mai usor la primul an de scoala si au rezultate mai bune decat cei care nu au facut acest gen de terapie. Studiile facute pe oamenii de 70 de ani cu acelasi tip de terapie n-a avut niciun fel de rezultate pana acum. Deci, acelasi gen de terapie se pare ca ajuta oamenii tineri si nu-i ajuta pe cei in varsta.

Stelian: In schimb, acelasi gen de studii facute cu exercitii de brain fitness, au avut efect. Doar mancarea sanatoasa pentru creier nu a avut impact la oamenii in varsta. In schimb manipuland celelalte tipuri de variabile gen brain fitness sau miscare au avut efect.

Dragos: La fel, sunt studii care arata ca mancand anumite fructe de padure, afine in mod special, sau spanac si citrice, contin antioxidanti care ajuta la a-ti mentine creierul tanar. Sau rosiile care contin licopen, un antioxidant mai puternic decat vitamina C. Acesti antioxidanti iti tin creierul tanar. Ceea ce nu se poate spune despre alte substante care la noi in popor se vand in mod traditional ca fiind bune pentru creier cum ar fi ginkgo biloba. Nu are niciun fel de efect asupra creierului. Ca si lecitina de altfel. Nu exista niciun fel de studii care sa arate ca ar impacta in vreun fel activitatea creierului. Sunt oameni in varsta care au luat ginkgo biloba, iar RMN-ul lor dupa tratament arata ca nu s-a modificat nimic, e ca o supa – nici nu strica, nici nu ajuta.

Totusi, aceste ‘leacuri’ functioneaza si vand foarte bine pe piata. Putem vorbi de un efect placebo in cazul lor sau ca stiinta nu a reusit inca sa dovedeasca efectele curative ale acestor plante?

Stelian: Sunt multi care sunt in situatii delicate, cum sunt cazurile de boala, si fac niste lucruri fara sa le verifice. Inteleg ca faceai chestia asta acum 10-20 de ani cand nu aveai acces la internet. Dar acum, cand iti da cineva sa iei un leac, si il iei fara sa verifici ce efecte secundare poate sa aiba sau daca intr-adevar are un efect…

Celula nervoasa/Flickr-jepoirrier

Cum se face ca rezultate pe care le invocati ca sa desfintati niste mituri precum eficienta lecitinei si ginkgo bilobei asupra memoriei sau regenerarea neuronilor nu sunt inca cunoscute la nivel de masa, desi sunt ceva ani de cand spuneti ca au fost descoperite?

Stelian: S-a inceput prin anii ’90 sa se faca genul acesta de tehnici de cercetare. In ultimii 10 ani au inceput sa apara tot mai multe. La inceput au fost americanii, pe urma au inceput sa apara si in Europa cercetatori in domeniul neurostiitelor, dar inca este un termen scurt – 10 ani, ca sa poti sa creezi diseminare la nivelul maselor.

Dragos: La noi in tara nu exista aproape deloc cercetare pe acest domeniu. Pentru ca depind de bani. Costa foarte mult sa cumperi echipamente, sa le mentii, sa faci studiile propriu-zise, sa platesti cercetatorii pentru asa ceva.

Voi unde ati invatat, cum ati trecut de la psihologie la neurostiinte?

Dragos: Eu am inceput cu un grant acordat de Institutul Sackler din New York prin anii ’98-2000, si apoi din 2005-2006 am avut un contract cu Academia Slovaca de Stiinte. Insa in buna masura m-am documentat singur, am fost autodidact. Citeam cate ceva, imi venea cate o idee si il contactam prin e-mail pe autorul studiului sau pe alti specialisti punandu-le intrebari. Insa legat de intrebarea anterioara, tot ce inseamna progres in a impune o abordare sau un gen de informatie, se poate face, dar se face foarte lent, in ani de zile. Peste 50 de ani probabil lucrurile astea vor parea banalitati.

Stelian: In momentul de fata ritmul de evolutie si de crestere e mult mai accelerat. Nu va mai trebui sa asteptam 50 de ani. Peste 10 ani probabil nu va mai fi trend, cum este acum, ci va fi deja ceva traditional. Cand lansezi un trend intotdeauna te vei izbi de marea masa care inca nu a absorbit acele lucruri la nivelul de folosinta uzuala.

Un alt neuromit – folosim doar o mica parte din capacitatea creierului nostru. Este bine sa aspiram la o activare cat mai intensa a capacitatii noastre neuronale?

Stelian: Cu cat se activeaza creierul mai mult, inseamna ca avem o problema. Deci nu ar trebui sa ne dorim sa avem creierul activat foarte puternic. Asta se intampla la oamenii care au anumite boli precum schizofrenie, depresie, anxietate. Important e sa folosesti cat mai eficient resursele creierului. La un calculator cand ai foarte multe aplicatii deschise si incepe sa ruleze 50-60%, se misca incet. Ca nu poate. La fel se intampla si cu creierul.

Exista voci care spun ca aceste ‘partitii’ neutilizate din creier, odata activate, ne-ar putea dezvolta telepatia si alte abilitati care acum tin de domeniul paranormalului. Neurostiinta a cercetat astfel de oameni care manifesta nativ capacitati precum telepatie, telekinezie, levitatie ca sa vada ce anume se activeaza in creier in acele momente?

Dragos: Nu exista nicio zona din creier despre care sa nu se stie la ora actuala cu ce se ocupa. Nu exista un centru al levitatiei sau telekineziei care sa fi fost descoperit.

Dar totusi sunt realitati pe care unii le manifesta, desi par SF…

Dragos: Creierul face mai multe chestii in acelasi timp, unele constient, altele inconstient. Sunt mai multe retele mari de neuroni care unesc zone din creier care se ocupa de activitati de zi cu zi. Una se cheama ‘Reteaua Default’ pentru ca merge in background, cand nu esti provocat de nimic. Cand ceva te bruiaza, o alta retea o opreste pe cea default si porneste Reteaua de Alerta sau comutarea atentiei. Si ea porneste o a treia retea care se ocupa cu rezolvarea a ceea ce s-a intamplat, cauta in memorie diverse scenarii, activitati, pe care le aplica pentru a rezolva situatia respectiva. Asa se intampla cu orice fel de activitate mentala intr-o zi normala. Aceste activitati se fac constient. Insa sunt multe retele din creier a caror activitate e inconstienta. Iar cele 3 mentionate beneficiaza de operarea celorlalte inconstiente. Luarea deciziilor si, intre ghilimele fiind spus, acel “liber arbitru” al nostru, de fapt au loc la nivel inconstient de la milisecunde pana la secunde intregi pana sa devenim constienti de ce vrem sa decidem.

Imi amintesti de o emisiune difuzata la Discovery in care cercetatorii respectivi incercau sa dovedeasca ca nu exista liber arbitru…

Dragos: E deja ceva clasic. Prin ’85 s-a dovedit prima data ca decizia privind momentul pe care il alegi ca sa apesi pe un buton se intampla cu cateva sute de milisecunde inainte de a o constientiza. Adica impulsul motor pleaca din creier spre deget cu vreo 300 milisecunde inainte de a-l constientiza. In functie de experienta anterioara, o retea de neuroni calculeaza sansele luand in calcul cele mai accesibile variante posibile, iar cand ajunge la un rezultat lanseaza o comanda in retele de executie. Noi devenim constienti numai de comanda din retelele de executie, si asta nu intotdeauna.

Stelian: Reformuland, exista intr-un fel liberul arbitru, in sensul ca ai de ales cand te duci intr-o situatie noua, nefamiliara si persisti, si asta insemna ca iti dezvolti capacitatea de a procesa si sa iei decizii mai bune, dar tot timpul creierul proceseaza pe baza informatiilor pe care le are deja structurate.

Dragos: Iti vine sa faci un lucru, chiar daca stii ca nu-ti este indicat. Faptul ca te poti opri si nu faci asta, ci faci altceva, e o decizie care e constienta, tine de tine. Dar preferinta este stabilita intotdeauna inconstient.

Care sunt limitele neurostiintei, pana unde i se intinde plapuma, la momentul de fata?

Stelian: Sunt intrebari la care nici noi nu putem sa dam un raspuns acum. Dar asta nu inseamna neaparat ca tine de interventia divina. Ci pur si simplu ca inca nu au fost descoperite mecanismele.

Dragos: Stii care este diferenta intre un cercetaror si un om obisnuit: una singura. In stiinta exista doua tipuri de date. Unele se cheama fapte dovedite si celelalte se numesc ipoteze (o informatie pe care poti sa o lansezi spre verificare in viitor). Poti lansa ipoteze dar nu ai voie sa le folosesti pentru a explica ceva, pana nu dovedesti ca ipoteza respectiva este valida. Omul obisnuit foloseste o gramada de ipoteze ca si explicatii pentru diverse lucruri din jur, desi multe nu au fost dovedite ca exista. Tot ce inseamna spiritualitate la nivel de a gandi despre fiinte supranaturale, ca vorbim despre Dumnezeu sau despre alte entitati sau forte ale naturii, toate in creierul oamenilor sunt asociate cu sistemul neuronilor de tip oglinda. Acesti neuroni de tip oglinda nu sunt implicati doar cand invata copilul sa-i imite pe cei din jur, ci si in cazul omului adult. Oamenii care au acest circuit neuronal afectat sunt superspirituali, au chiar delir mistic. Creierul homo sapiens este construit ca sa genereze religii. In cazul celor care cred foarte mult, apar manifestari la nivel de creier, inclusiv apare un efect placebo, le creste imunitatea, se pot vindeca…Asta inseamna ca efectiv creierul omului este construit ca sa genereze supranaturalul, nu inseamna neaparat ca exista acel supranatural undeva.

Flickr/brain_blogger

Ca tot desfintam neuromituri…In Programarea Neurolingvistica (NLP) si nu numai se vorbeste despre faptul ca cele doua emisfere cerebrale functioneaza intr-un mod sfecific – mai exact, cea stanga este in special responsabila de partea rationala a noastra, cealalta, dreapta, de partea emotionala, imaginativa. Neurostiinta ce zice…?

Dragos: Simplul fapt ca vorbesc de emotional si cognitv corelate cu cele doua emisfere cerebrale stanga si dreapta arata ca nu sunt specialisti in domeniu, sunt mai mult poeti. Nu are nici o legatura cu neurostiintele asa cum nu are nici cu programarea din IT sau cu lingvistica. E o denumire pompoasa, o ‘umbrela terminologica’ facuta sa sune impresionant.

Stelian: Exista o specializare pe emisfere dar nu in sensul in care se foloseste acum. Adica nu poti sa spui ca doar o parte se ocupa de emotii si doar o parte se ocupa de rational.

Dragos: Ambele emisfere sunt implicate in emotional, dar cu emotii diferite, si anume in mai mare masura emisfera dreapta se ocupa cu emotii de tip frica, enxietate, angoasa. Iar stanga in mai mare masura de emotii pozitive, de la relaxare, pana la dorinta sau sex. Dar cea stanga este implicata in egala masura si pe emotiile negative care sunt opusul celor pozitive – adica furie, frustrare, iritare. Aceeasi emisfera stanga se ‘aprinde’ cind ne dorim ceva si anticipam recompensa si se ‘stinge’ cand ni se refuza acea recompensa. Ambele emisfere sunt implicate in emotii, dar emotii diferite. In ceea ce priveste emotionalul si rationalul, iarasi nu sunt in felul acesta puse lucrurile in creier. Emisfera stanga se ocupa in mai mare masura cu ce este rutinier, familiar, detalii, inclusiv de convingerile pe care le avem. Lucruri care sunt stocate in noi, bine consolidate si pe care le folosim mereu.

Stelian: Convingerile se fixeaza foarte mult in momentul in care ai acelasi tip de activitati, te intalnesti cu acelasi gen de prieteni, timp de mai multi ani de zile. In momentul in care te vezi cu prietenii tai la o bere si te uiti la un meci de fotbal sau faceti acelasi tip de lucruri nu faceti decat sa va consolidati sistemul de convingeri. Genul de oameni care merg in locuri noi, care permanent exploreaza mereu locuri noi sunt cei mai adaptabili din acest punct de vedere, adica isi reformeaza sistemul de convingeri. De ce? Pentru ca practic se duc si vad ca sunt si altfel de perspective decat cunosc ei initial.

Dragos: Ca sa continuam, dreapta se ocupa de chestii care sunt nefamiliare, aparute neasteptat, sunt posibil periculoase, sunt riscante, sunt lucruri la scara larga, nu detalii. Intotdeauna convingerile care sunt supravehiculate sunt greu de inlocuit. Unora le va fi greu sa demonteze lucruri in care au crezut in ultimii 15 ani. Istoria NLP incepe undeva prin anii 70, in cadrul curentului New Age, care e de toate pentru toti. E strict o teorie. NLP-ul nu are nicio treaba cu stiinta, cu psihoterapia. Singurul domeniu in care la ora actuala se mai cumpara NLP-ul este in business. Adica discursuri motivationale. Aceiasi oameni iti vorbesc despre  reincarnare, forta divina, Egiptul antic si piramide – totul este bagat sub eticheta asta a new-age-ului.

Daca stiinta nu le-a dovedit pana acum, asta nu inseamna neaparat ca ele nu exista…

Dragos: Fizica cuantica se ocupa cu chestii de laborator foarte usor recunoscute stiintific. Si sunt niste principii care sunt recunoscute. In momentul in care tu legi acele principii de o piramida din Egipt, de Calea Lactee si de cancer, neavand niciolegatura directa dovedita experimental intre ele, asta e gresit. Asa se creaza miturile.

Acum tu spui ca tot ce nu poate fi verificat stiintific e gresit…

Dragos: Nu. Nu ai voie in stiinta sa folosesti o ipoteza neverificata decat ca eventuala presupozitie, nu poti sa o dai ca data certa, explicativa. Nu poti sa explici prin ceva nedovedit nimic. E doar o speculatie care se poate eventual in viitor cerceta, daca se poate cerceta. Pana nu a fost dovedita nu ai voie din punct de vedere stiintific sa o folosesti ca argument explicativ.

Stelian: De asta si apar neuromiturile. Canalele care ar trebui sa faca educatie – media, invatamantul, etc -  de foarte multe ori fac antieducatie. Spre exemplu, de foarte multe ori la radio auzi exprimari de genul: cercetatorii britanici au mai descoperit ca…Dar, aici sunt mai multi pasi care duc la perceptia gresita si la transmiterea mitului. Unul este ca cel care a scris articolul nu a fost suficient de exact. Una este sa spun ca exista o legatura cauzala directa, constatata, si alta este sa spun ca exista o corelatie. Corelatia inseamna ca nu stiu cine pe cine determina. Adica daca se intampla y se intampla si x sau invers. Cauzalitate inseamna ca intotdeauna cand se intampla a se intampa si b si a il determina pe b. Lumea nu intelege diferenta intre cauzalitate si corelatie. Doi, acela care dupa aceea citeste studiul, de foarte multe ori citeste doar faza de senzational, tocmai pentru a crea audienta si zice: uite ce s-a mai descoperit, gena divortului sau cutare chestie. Si in loc sa spuna care sunt datele din studiu, el spune numai concluzia, dar transmisa la nivelul limbajului comun. Omul cand asculta, ramane cu faptul ca daca discuta cu nevasta nu stiu ce este mai predispus la divort. Ceea ce este total stupid. Ca daca te apuci sa citesti studiul initial s-ar putea sa fie cu totul alta concluzie.

Dragos: Omul va intelege numai lucrurile care ii sunt familiare si au sens in capul lui. Esti obligat de multe ori sa traduci in termenii omului obisnuit multe descoperiri din stiinta. Acolo apare un prim proces de distorsiune a informatiei. Tu ii spui omului respectiv ca emisfera dreapta sau stanga, indiferent care, se ocupa cu a fi altruist, pentru ca stii ca el asta intelege usor. Daca tot veni vorba, prin anii 2000 s-a descoperit ca nu exista zone specifice in creier pentru altruism. Aceleasi zone ale creierului care sunt activate cand dai bani cuiva, cand faci o donatie, sunt raspunzatoare si de a fi mai sociabil din fire, dar se pornesc si cand iei cocaina sau heroina, si cand vezi poza iubitului sau a mamei. Aceleasi zone se ocupa de memoria de scurta durata, de atentie, de luarea deciziilor, invatarea probabilistica, evaluarea consecintelor. Nu au treaba acele concepte, facultati mentale, cu ce s-a descoperit in creier. Creierul nu se ocupa nici cu atentia, nici cu altruismul, nici cu luarea deciziilor, nici cu alte concepte filozofice. Abia in ultimii ani incepe sa se dovedeasca cu ce se ocupa.

Scurt CV al celor doi:

Stelian Marian:
Executive MBA la London Business School
Master in Psihologie Organizationala
Studii Post-universitare in Managementul Resurselor Umane la Cornell University
Specializare in Neuromarketing si Neuroeconomics
Membru al Societatii Nationale de Neurostiinte (SNN)
Afiliat la Federation of European Neurosciences (FEN)
Afiliat la International Brain Research Organization (IBRO)

Dragos Cirneci:
Doctor in psihologie
Specialist in neurostiinte
Autor al primei carti romanesti de neurostiintele dezvoltarii
Membru al Societatii Nationale de Neurostiinte (SNN)
Afiliat la Federation of European Neurosciences (FEN)
Afiliat la International Brain Research Organization (IBRO)

Foto main: Flickr/azmathblack