Cu tendinta, Parerea voastra | 18.10.2010

De ce imi invat copiii acasa

In Europa exista zeci de mii de familii care practica homeschooling sau isi educa si invata copiii acasa. Este o optiune educativa recunoscuta in mod legal in aproape toate tarile occidentale. Avand in vedere ca in ultimele decenii s-a demonstrat ca scoala ca institutie nu poate acoperi toate necesitatile educative ale tuturor copiilor, se face necesara o reflectie asupra posibilitatilor pe care le pot oferi si alte sisteme educationale care sa functioneze in paralel cu cel conventional.

Text scris de Sorina Oprean, Spania (Membru al Directivei Asociatiei pentru Libera Educatie)

Inainte sa imi pun problema sa am copii, niciodata nu m-am intrebat daca ii voi duce la scoala. Era ceva deja asimilat, astfel incat, cand am devenit mama pentru prima oara, m-am mirat singura de dorinta tot mai clara de a nu ma separa de fetita mea nici macar ca sa o duc la gradinita, la o varsta la care 99% din copiii pe care ii cunosteam erau deja integrati intr-o institutie de acest gen.

Unul dintre motivele mele a rezultat din faptul ca sunt emigranta. Locuiesc in Spania de 20 de ani, m-am casatorit cu un spaniol si, dinainte de a se naste cei doi copii ai mei, stiam ca vreau sa ii invat limba romana. Or, acest lucru e foarte greu, daca nu aproape imposibil, atunci cand merg la gradinita sau la scoala. Este stiut ca o limba se invata cu atat mai repede si mai bine cu cat esti mai mult timp in contact cu ea. Intr-un context in care numai eu vorbeam limba romana acasa, si in anturajul familiei noastre, faptul ca puteam sta cu copiii cea mai mare parte a timpului era primordial pentru ca ei sa invete cat de cat bine limba mea materna. Acesta a fost motivul principal pentru care copiii mei nu au fost niciodata la gradinita. In ceea ce priveste scoala – si avand in vedere ca in Spania toata lumea stie ca “scolarizarea obligatorie” incepe la 6 ani –, asteptam cu teama momentul in care copiii vor implini aceasta varsta, intrucat eram si eu convinsa ca va “trebui” sa ii duc la scoala, desi ideea nu imi suradea deloc.

Intamplarea a facut insa sa dau peste un articol despre o organizatie care se numea “Crecer Sin Escuela” (“Sa cresti fara scoala” – echivalenta spaniola a cunoscutei “Growing Without Schooling”, fondata de John Holt in SUA) si sa aflu ca exista educatia sau invatatul acasa. Asta s-a intamplat cand fata mea cea mare avea 4 ani si baiatul 2 ani. M-am interesat de aceasta optiune educationala, am cerut informatii chiar de la organizatia respectiva si nu am mai avut nici o indoiala. Sotul meu a fost mai sceptic la inceput si trebuie sa ii fiu recunoscatoare pana in ziua de azi pentru votul de incredere acordat si pentru ca a acceptat sa incerce un mod de a educa complet diferit fata de ceea ce cunostea el si fata de ceea ce admite societatea in care traim, in general.

Marturisesc ca, in afara de motivul initial, cel al bilingvismului familiei noastre, s-au adaugat imediat si altele de ordin pedagogic si etic. Nu puteam sa nu ma gandesc la anii pierduti in scoala si in liceu, ani in care nu invatasem aproape nimic care sa imi poate folosi mai tarziu in viata. Mi-am dat seama, aproape de varsta de 30 de ani, ca am inceput sa invat cu adevarat ce e viata si cum trebuie sa ma descurc in vartejul ei abia dupa varsta de 18 ani, cand am scapat de “obligatia” invatamantului obligatoriu. Mi-am adus aminte de anii din copilarie (intre 6 si 10 ani) in care mama sedea cu noi se ne explice tot ce nu intelegeam la scoala (pentru ca era ori prost, ori prea putin, ori prea repede explicat), toate dupa-amiezele in care, dupa ce deja statusem 4 sau 5 ore dimineata la scoala, trebuia sa mai sedem inca 2 sau 3 ore ca sa ne “facem temele”, cand noua ne tanjea sufletul si trupul dupa cateva ore de jucat afara cu copiii din vecini.

Flickr/Pink Sherbet Photography

Mi-am adus aminte ca am invatat sa socializez cu adevarat cu familia mea si cu acesti copii, pentru ca doar atunci aveam timp sa stau de vorba cu cei din jur si sa fac cu ei schimb de idei si de notiuni. Mi-am adus aminte cum ma plictiseam la ore pentru ca materia era plicticoasa si prost explicata sau pentru ca profesorii nu aveau chef sau timp sa ne explice totul intr-o maniera mai creativa si mai aproape de realitate si de viata de zi cu zi pe care o traiam acasa. Mi-am adus aminte de momentele in care m-am simtit umilita in clasa de colegi sau profesori, desi trebuie sa recunosc ca am petrecut si momente placute in toti cei 12 ani de educatie de stat. Mi-am adus aminte cum scoala si liceul nici macar nu au reusit sa imi dea un nivel suficient si adecvat pentru a ma putea prezenta onorabil la examenul de admitere la Facultatea de Arhitectura, lucru pentru care a trebuit sa merg la meditatii cu profesori particulari timp de trei ani.

In sfarsit, mi-am adus aminte ca am iesit din scoala si din liceu fara sa fiu prea sigura pe mine, pe ceea ce stiam, pe ceea ce valoram cu adevarat ca om, si putina baza psihologica serioasa pe care o aveam si cu care am pornit la drum cu adevarat dupa 18 ani era ceaa primita de acasa sau de la prieteni – din mediile extrascolare pe care le frecventam.Toate reflectiile mele ma duceau catre aceeasi concluzie: scoala nu mi-a folosit la mare lucru, nu sunt acum persoana care sunt datorita ei, ci datorita familiei mele, prietenilor mei, culturii inconjuratoare din acea etapa a vietii mele (pana la 24 de ani, cand am parasit Romania, in 1990), colegilor de serviciu si informatiilor adunate fara sa imi dau seama din cartile pe care le citeam cu aviditate in perioada respectiva.

Toate astea m-au facut sa pun sub semnul intrebarii rolul scolii din ziua de azi cand am devenit mama, caci ma intrebam ce vreau eu pentru copiii mei, ce e mai bun pentru ei pentru a ajunge adulti autonomi si oameni dintr-o bucata. Asa m-am hotarat sa incerc sa ii invat acasa. Daca mama mea ma ajuta sa invat cum sa socotesc, cum sa scriu corect, daca ai mei m-au invatat sa vorbesc si m-au acompaniat cu drag sau cu nerabdare in procesul cresterii si al asimilarii de noi si noi cunostinte despre viata, si asta doar in orele lasate “libere” de scoala, de ce sa nu fac si eu asta direct cu copiii mei, fara sa mai piarda vremea inchisi si asezati intr-o clasa, alturi de alti 30 de copii, ascultand ceva care nu ii intereseaza la momentul respectiv, explicat de o persoana pe care nu o cunosc si care nu le e aproape sufleteste?

Din toate aceste cauze am urmat drumul educatiei acasa fara sa incercam nici macar o zi sistemul scolar oferit de stat. Scoala e aceeasi peste tot. In Romania aud aceleasi plangeri si critici la adresa sistemului scolar pe care le aud si in Spania sau in Franta, in Anglia, in Canada, in SUA, in Germania…Peste tot, parintii se plang ca nu se invata mai nimic in scoli, ca, desi nivelul academic se vrea mai ridicat, nivelul real al cunostintelor asimilate de copii e tot mai coborat. In Spania, rata de esec scolar (repetarea cursurilor de catre anumiti copii sau abandonul scolii inainte de vreme) este de aproape 40%. Orice institutie despre care ti s-ar spune ca are 40% rata de esec ar trebui inchisa imediat si cautate solutii pentru inlocuirea sau imbunatatirea ei. Intre timp, oamenii ar trebui sa aleaga liber alternativa cea mai buna si cu rata cea mai mica de esec.

Acum, copiii mei au 15, respectiv 13 ani, sunt copii normali, perfect integrati in societate, extrem de responsabili si centrati pe ceea ce doresc sa faca si sa invete, cu o autodisciplina pe care o invidiez si cu criterii proprii de logica. Sunt inca in formare, dar fac comparatia cu alti copii de varsta lor sau cu mine in aceeasi perioada din viata. Rezultatul ii favorizeaza pe copiii mei.

Pagini:| urmatoare »

70 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

  1. Comentariu scris de Marius
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 8:00 am

    Eu am un copil si voi mai avea un al doilea copil. Totusi nu cred ca ceea ce spuneti este functional in toate familiile din motive relativ simple. Deci eu cred ca sunt dezavantaje relativ evidente si sunt uimit ca nu le-ati prezentat macar dintr-u spirit de corectitudine:
    1. Nu toata lumea are spirit pedagogic. Eu,de exemplu, oricat de dragi mi-ar fi copiii mei nu as avea rabdare zi de zi sa stau cu ei sa le explic cum sa traga liniute, sa invete sa scrie literele,etc. De aceea exista invatatori,oameni care sunt dedicati acestei meserii.
    2. Timpul de multe ori nu permite asa ceva. Sigur , daca un parinte nu lucreaza, poate avea mai mult timp dar nu e cazul peste tot. Nu poti forta un parinte sa stea acasa daca isi doreste o cariera, o recunoastere a profesionalismului sau de catre societate.
    3. Socializarea. Scoala, cu toate defectele ei, totusi pune copiii fata in fata. Ii ajuta sa se inteleaga unul pe altul, ii poate invata sa se ajute unul pe altul. De asemenea intr-o clasa cu un nivel ridicat al calitatii educatiei cei care nu invata prea bine sunt totusi fortati sa atinga si ei un anumit nivel.
    4. Nu stiu cum un parinte poate acoperi acasa toate materiile ce se fac la scoala si mai ales incepand din gimnaziu. Sa fim seriosi, nu te poti transforma intr-un profesor universal.
    In concluzie, cred ca acasa se poate completa oarecum ceea ce copilul invata la scoala, poate fi ajutat de parinti (sau fratii mai mari) sa inteleaga ceea ce nu a inteles dar sincer nu vad cum scoala ar putea fi complet inlocuita de invatatul acasa.

    • Comentariu scris de Demostene
      Publicat la data de 19.10.2010, ora 10:55 am

      Incerc eu sa-ti raspund.
      1. Ai dreptate. Sa-ti pui copilul sa faca mii de liniute este exact ceea ce nu trebuie sa faci. Asa ca mai bine nu o faci si-l trimiti la scoala. O sa faca acolo mii de liniute, pus de alti oameni dedicati incasarii salariului. Delegi in felul asta “responsabilitatea” de a-ti chinui inutil propriul copil catre oameni specializati in a face asta. Te-ai gandit vreodata ca ceea ce se invata la scoala poate sa fie si gresit?
      2. Si aici ai dreptate, nu poti forta un parinte sa stea acasa . Insa in articol era vorba de o alternativa, o optiune, o alegere voluntara a fiecarui parinte. Desigur, ego-ul este absolut firesc; sunt foarte multe persoane pentru care propriile necesitati (incepand cu cariera) sunt mult mai importante decat cele ale copilului. Tu unde ti-ai format genul asta de ego? Cumva la scoala?
      3. In sfarsit pot sa te contrazic. Sa luam exemplul tau: cum te-a invatat scoala sa-i ajuti pe altii cand tu te eschivezi de la a iti ajuta propriul copil? E foarte comod, l-ai trimis la scoala, gata, ai scapat de problema, ti-ai facut datoria.
      4. Confunzi invatatul cu memoratul. Copilul trebuie in primul rand sa invete sa gandeasca, sa-i fie stimulata curiozitatea nativa, sa invete sa caute informatia, sa devina constient de multitudinea de surse de informatii … si mai ales sa le faca cu placere. Toate astea nu se invata la scoala. O sa ti-l “dreseze” cum vor EI, la fel cum au facut si cu tine.

  2. Comentariu scris de Gabriela
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 8:37 am

    Sunt de acord cu Marius.In primul rand, eu sunt in aceeasi situatie (am copil bilingv) care vorbeste perfect romana, araba (limba sotului) si in plus engleza – la scoala invata in limba engleza plus a inceput araba standard.Deci nu trebuie sa stai acasa 100% din timp sa invete o limba.Ceea ce ma face sa cred ca autoarea articolului stie foarte putin despre metode de invatare.In plus, care este idea de a invata in limba romana cand locuiti in Spania si viitorul lor este acolo ? Copiii nu vor fi pregatiti sa activeze intr-o societate diferita de cea romaneasca.Li se ia si singura oportunitate de a interactiona cu alti copii spanioli si altfel de a intelege cultura si mentalitatea acestora.Un alt amanunt- un important element in invatarea in clasa este munca in echipa – importanta de asemenea pentru dezvoltarea abilitatii de a lucra in echipa, de a fi lider , etc.
    Copiii nu pot sta toata viata pe langa mama.Plus meseria de profesor nu este usoara- facuta cum trebuie necesita ani de studiu si apoi pregatirea zilnica a orelor – sunt metode de predare foarte eficiente care nu au fost folosite in Romania acum 20 ani – si necesita ani de experienta pentru a putea fi practicate corect.
    Sigur nivelul de cunostinte este important dar cu dezvoltarea sistemelor media orice informatie poate fi accesata in secunde .Parerea mea este ca ati facut o mare greseala privand copiii de oportunitatea de a vorbi spaniola la perfectie si a invata in aceasta limba.Nu faceti decat sa ii izolati pentru ca dumneavoastra nu sunteti capabila de a va integra.Plus nu puteti aprecia la adevarata valoare copii panu nu se afla intr-un colectiv – da si baiatul meu stie sa arate pe glob toate continentele si oceanele in engleza la 4 ani pentru ca l-am invatat eu acasa dar pentru mine cea mai mare satisfactie e ca este cel mai bun din clasa.

  3. Comentariu scris de Daniel
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 8:48 am

    Felicitari, Sorina Oprean!

    Un articol EXCELENT de care are nevoie Romania. Ai reusit sa surprinzi o paleta extrem de larga de dimensiuni si avantaje ale educarii acasa!

    Ce bine ar fi daca l-ar citi si Dl Ministru Funeriu!

    Ma bucur ca si in Romania incepe sa prinda aceasta idee: Educarea Acasa (HomeSchooling).

    In Romania se incearca popularizarea acestei alternative, deocamdata efortul pare in zadar dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, lucrurile se vor schimba.

    Exista site-uri si grupuri de discutie ale romanilor interesati de Educarea Acasa. Exista carti si studii in limba romana. Exista deja o comunitate care practica Home Schooling.

    As aminti cateva link-uri utile:

    http://www.HomeSchooling.ro
    http://groups.yahoo.com/group/homeschool_ro/
    http://groups.yahoo.com/group/homeschooling_romania/

    • Comentariu scris de RazvanM
      Publicat la data de 19.10.2010, ora 9:26 am

      Daniel, cand ti-am citit comentariul am crezut ca nu ai citit comentariile de mai sus. Apoi, vazand linkurile si am inteles ca esti prins in afaceri cu HomeSchooling si ai interes sa promovezi aceasta metoda de educatie, probabil si autoarea articoului are aceleasi interese. Totusi, sunt de acord ca pe langa educatia din scoala ca institutie cu avantajele ei incontestabile copiii isi pot compelta aria de competente si in afara scolii, iar Home Schcooling nu este singura care ofera educatie in afara scolii. Ati auzit de palate ale copiilor, erau pe vremea lui Ceasca si dezvoltau competente specifice nevoilor si aspiratiilor copiilor.

      • Comentariu scris de Ina
        Publicat la data de 19.10.2010, ora 11:35 am

        “Tradare, tradare, dar sa o stim si noi!”
        Deci despre ce afaceri si interese pecuniare exact ii acuzam pe cei amintiti? Spune-o, domnule, raspicat si deschis, daca ai ceva de spus. Ca la aruncat cu noroi ca sport national stiu ca majoritatea e priceputa. Cand e vorba de argumente sau probe…se pierde toata “stiinta de carte”.

    • Comentariu scris de Smaranda
      Publicat la data de 19.10.2010, ora 12:31 pm

      Considerati ca scoala tradionala nu mai ofera o educatie destul de buna copilului. Aveti buna credinta ca informatiile oferite in scoala nu folosesc niciodata. Acesta este rezultatul unei culturi generale inexiste la tinerii din ziua de astazi. Nici macar capitalele oraselor nu le stiu. Dar toate informatiile generale oferite in scoala sunt inutile. Matematica se concretizeaza doar in logaritmi si ecuatii.Ea nu te invata sa gandesti logic deloc. La ce iti trebuie fizica, chimie , romana. Inveti sa scrii stand pe messenger si facebook. Socializezi in retele virtuale. De ce sa te duci la scoala sa suferi umilinte, cand poti sa stai comod in fotoliu si sa pierzi timpul. Considerati ca dvs. ca parinti aveti cunostintele necesare si pedagodia de anii de zile pentru a invata un copil tot ce credeti dvs necesar ca trebuie sa stie. Cand majoritatea parintilor nici ei nu au acumulate cunostintele necesare pentru a educa un copil. Dar tineti copilul acasa ca e mai simplu. Stiti dvs mai bine. Nu e de ajuns ca traim in era izolarii si noncomunicarii. Stiti cum e romanul: el le stie mai bine pe toate.
      Luati exemple de la americani, ei sunt cei mai destepti, tara perfecta in care oamanii nu stiu altceva decat munca si sunt cu totul indiferenti inclusiv asupra cresterii propriilor copii.

    • Comentariu scris de CarmenB
      Publicat la data de 19.10.2010, ora 4:47 pm

      Am avut curiozitatea si am intrat pe primul link. Ceea ce mi-a atras atentia au fost tabelele care compara educatia in scoala cu cea de acasa. Continutul lor nu se poate considera deloc stiintific ci doar o insiruire de opinii personale.

      De exemplu, sa spui ca faptul ca daca copilul este parte a unui grup ii distruge individualitate este o exagerare. In toata lumea in acest moment se vorbeste despre lucrul in echipa, echipa care de cele mai multe ori este alcatuita din oameni provenind din diferite domenii si cu diferite grade de educatie. Cum au mai spus si altii, cand esti parte a unui grup intelegi ideea de competitie cat si cea de cooperare.

      Si tot asa la toate punctele din acele tabele se pot gasi argumente pro si contra.

      Si daca tot am comentat, parerea mea este ca scoala de acasa trebuie sa completeze scoala publica. Tinutul copiilor intr-un mediu controlat poate crea un soc in momentul cand acei copii devin parte a unui grup.

  4. Comentariu scris de dumnezeueateu
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 8:52 am

    Intrebare pentru autoare: cat din ce le predai este din carti si cat din propria experienta?
    Ca exemplu, le-ai predat teoria evolutiei?

    • Comentariu scris de Florin
      Publicat la data de 19.10.2010, ora 9:26 am

      pai nu te-ai prins, unul dintre motive este chiar asta: ca sa nu i se predea teoria “evolutiei” la scoala ci sa le predea acasa invatatura crestina acasa.

  5. Comentariu scris de Dedalus
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 9:34 am

    De fapt, nu vorbim despre “invatarea acasa” ci despre invatarea “de-institutionalizata”.

    Oricum ar fi, invarea de-institutionalizata, adica in afara procesului institutionalizat este din ce in ce mai prezenta in viata noastra, incepand cumva de sus in jos: in invatamantul superior cine nu invata singur, e de pe acum pierdut.

    Va trebui sa acceptam, poate in chiar cativa ani, ca invatarea este o trasatura sociala independenta, si nu cu necesitate o activitate ce se cere reglemetnata administrativ.

    Probabil ca sansa Romaniei va fi fix legata de ineficienta crasa a invatamntului institutionalizat. Fiind de notorietate ca e de fapt inutil, tinerii se pot orienta foarte bine spre invatarea individuala. Internetul este cel care va juca rolul profesorului de astazi.

    Inca foarte multi oameni cred ca pe internet “sunt mult prostii” si ca din acest motiv nu ar putea fi utilizat ca unealta de invatare. Profund fals! In definitiv, in acest moment exista si un numar imens de carti si chiar manuale cu tampenii in ele. In Ro este chiar indicat sa nu folosesti manualele “avizate” de minister, alea fiind din pornire niste tampenii pe batz. Sigur, inveti dupa ele ca sa iei o diploma, dar cel mai bun lucru pe care un elev il poate face este sa uite rapid de tot toater prostiile de acolo.

    “Homeschooling” este prefigurarea “independent schooling” ce va inlocui sistemul oficial de invatare de acum. Fie ca vrem fie ca nu…

  6. Comentariu scris de Ina
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 9:48 am

    @Dumnezeueateu, homeschoolingul nu este o alternativa educationala rezervata familiilor religioase, indiferent de denominatie, iar a incerca sa ataci acest tip de educatie cu “contraargumente” legate de religie este un sofism care nu iti face cinste. Cunosc mai multe familii de atei (si ma numar printre ei) interesate de aceasta alternativa in Romania, iar printre motivele autoarei de mai sus nu am vazut niciunul religios.

    @Marius, am sa incerc cateva raspunsuri la obiectiile tale:
    1.R.De acord. De aceea nu “toata lumea” face HS acolo unde este legal (toate tarile civilizate cu doar cateva mici exceptii). nu numai ca nu au talent pedagogic, dar nu au dorinta si disponibilitatea de a face asta, ceea ce este absolut respectabil. Nu militeaza nimeni pentru adoptarea si impunerea acestei alternative educationale la nivel de stat ci doar la dezincriminarea ei legala astfel incat cei care doresc sa aiba posibilitatea de a o adopta ca alternativa.
    2.R Aceleasi ca mai sus. Sigur ca nu poti obliga pe cineva sa adopte acesta alternativa, dar nu vad cine si-ar fi propus sa fac asa ceva. De regula “obligarea” este tocmai in dezacord cu principiile de la care pleaca cei care sunt favorabili HS.
    3.R Ca sa nu reiau aici o serie de argumente si studii ce ar ocupa foarte mult spatiu, iti recomand acest studiu comparativ foarte bine documentat in privinta socializarii in HS vs institutionalizare: http://educatielibera.blogspot.com/2007/11/socializarea78.html
    4.R Prima intrebare care imi vine in minte cand vad aceasta afirmatie este: daca un parinte adult nu (mai) are cunostintele necesare de a explica unui adolescent materii pe care el insusi le-a studiat la scoala, atunci la ce anume i-a folosit sa le studieze sau oare a fost scoala un agent de invatare eficient ?
    Al doilea lucru important de stiut este ca la varste mari, parintele si adultul in general, fie el si profesor, este doar un facilitator al invatarii, o persoana care poate propune subiecte si discipline, iar adolescentul le studiaza independent, din foarte multe surse, in masura in care este interesat de ele. Invatarea la orice varsta, dar cu atat mai mult in adolescenta, nu este si nu poate fi facuta prin simpla “predare” de informatii dupa metoda “umplem carnatii”, ci se bazeaza in cel mai inalt grad pe studiu individual si pe accesarea cat mai multor surse informationale de care nu ne putem plange ca am duce lipsa in zilele noastre, cei din jurul copilului fiind din ce in ce mai mult exclusiv facilitatori ai informatiei si nu emitenti.

  7. Comentariu scris de ecologistul
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 9:52 am

    Marius si Gabriela – nu vreau sa polemizez cu voi, insa cred ca transformati meseria de dascal intr-o chestie la care omul sa se inchine. Dascalul nu este un supraom in nici un caz. Apoi Sorina nu cred ca a vrut sa spuna ca isi doreste desfiintarea scolii publice, ci doar ca o institutie in criza trebuie tratata cu instrumente de criza. Nici nu am notat sa fi scris ca homeschooling-ul este pentru toata lumea. In primul rand, este pentru cine vrea si simte ca poate. Simte ca poate trai dintr-un salariu (sau unul si jumatate). Simte ca scoala publica este departe de a fi in stare sa raspunda nevoilor educationale si sociale ale copiilor proprii. Simte ca pe cat sta copilul in scoala publica, pe aia devine mai lipsit de orizont, de obiective realiste, de obiceiuri sanatoase, de respect, de stabilitate emotionala etc etc. Simte ca propriul copil este si trebuie sa fie mai important decat propria cariera. Simte ca desi nu are abilitati didactice innascute (ca si cum s-ar naste cineva profesor), este necesar sa se straduiasca sa si le educe, poate chiar din mers, si asta de dragul propriului copilas. Simte un gol in stomac cand vede ce se intampla cu tinerii de azi, cu rata ingrozitoare a consumului de tutun, alcool, droguri, relatii intime nesanatoase la varste total nepotrivite etc, si stie ca vrea altceva. Simte ca ceea ce unii numesc socializare in scoala publica, poate fi pentru propriul copil dezumanizare, maltratare emotionala, violenta de toate felurile, viol, crima (de ce nu, doar vazuram ca se poate), relatii daunatoare cu “colegii”….Daca asta este produsul socializarii din scoala publica, atunci dati-mi voie sa spun “no, thanks”.
    Ultimul lucru pe care vreau sa il adaug aici – problema pe care homeschooler-ii o tot ridica pe forumuri si bloguri de catva timp aici in Romania nu este aceea de a desfiinta scoala publica (n-o pot desfiinta si nu vor sa o desfiinteze ei, se va desfiinta singura prin lipsa de performanta), ci este aceea a libertatii de a alege. Daca vreau altceva, in Romania este ilegal, desi in Constitutie zice ca parintele are libertatea de a alege forma de educatie pentru copilul sau. Ce inseamna asta in practica, este ca ai de ales intre scoala de stat, si scoala privata. Daca as avea bani si as vrea sa fac acasa cu academicieni, de ce n-as putea face asta? Si ce pot sa ofere cei 30% suplinitori din sistemul de stat in plus fata de mine, care am studii medii, la fel ca si ei? In conditiile in care sunt si demotivati….

  8. Comentariu scris de ecologistul
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 9:58 am

    Uite ce zice un om independent despre scoala publica – daca ati auzit de Ken Robinson

    http://www.youtube.com/watch?v=zDZFcDGpL4U

  9. Comentariu scris de camil
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 10:07 am

    pe scurt, dezavantaje (de avantaje s-a ocupat foarte bine autoarea) din perspectiva individului mediu:
    - lipsa timpului/calificării necesare – dacă educația acasă se efectuează de către unul dintre părinți;
    - lipsa banilor/costurile ridicate – dacă este vorba de angajat meditatori;
    - lipsa interacțiunilor sociale într-un cadru organizat și lipsa unei competitivități reale, fie ea și imperfecte, așa cum se întâmplă în sistemul de învățământ instituționalizat;
    în rest, dacă părintele este înzestrat cu har pedagogic, bagajul de cunoștințe necesare și este capabil să-i asigure copilului un nivel bun de integrare socială, nu văd de ce educația efectuată acasă n-ar fi fezabilă. doar că cele 3 condiții anterior menționate sunt destul de dificil de îndeplinit simultan…

    • Comentariu scris de bolovanul
      Publicat la data de 19.10.2010, ora 10:29 am

      eu inteleg ca discutia se face de fapt in in jurul ideii de asigurare a unui cadru legal care sa permita acelor parinti care doresc, sa-si educe copii acasa. atentie: e vorba de cei care doresc! nu doreste nimeni sa impuna acest sistem! si daca nu se doreste impunerea acestui sistemt, de ce o fi asa rau?

      • Comentariu scris de camil
        Publicat la data de 19.10.2010, ora 10:52 am

        cadrul legal ar fi ok să existe, desigur. încercam să analizez ideea în sine, transpusă la nivel median

  10. Comentariu scris de educatie
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 10:18 am

    Este o utopie ! Nu toti copiii au 2 parinti, unchi, matusi si alte rude academicieni in diverse domenii si cu timpul necesar (zilnic) ,de a educa un copil.
    Ce te faci cu “Florica” patru clase, care nu stie sa se iscaleasca, sa-si invete copilul, algebra, astronomie, limba latina sau orice altceva din materiile OBLIGATORII din scoli ?

    • Comentariu scris de bolovanul
      Publicat la data de 19.10.2010, ora 10:31 am

      ce vobresti domn’le! astronomie??? paote religie vrei sa zici!

      ps: stii cati ingineri proaspeti, cu diploma de altfel, habar nu au cum se calculeaza aria cercului? ce sa mai vorbim de aria trapezului!

  11. Comentariu scris de Monica
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 10:27 am

    Foarte interesant articolul.

    Doar cateva intrebari pentru doamna Oprean, daca imi permite:

    1. Planuiti sa continuati metoda de Home Schooling si pentru partea educationala aferenta etapei ‘Facultate’?

    2. Daca nu, cum credeti ca va percepe orice facultate de prestigiu o scrisoare de aplicare, care nu contine rezultate cuantificabile ale anilor de studiu? (foarte putine facultati, internationale vorbesc, se bazeaza doar pe un examen in care sa iti poti demonstra cunostiintele. De obicei se pune accentul pe rezultatele obtinute in anii de liceu)

    3. Daca da, cum credeti ca va percepe un angajator un CV in care la capitolul educatie este trecut doar ‘Home Schooling’, fara liceu, fara facultate, fara termen de comparatie cu alti membrii ai aceleasi generatii?

    Multumesc anticipat pentru raspunsuri si spor la lucru cu cei doi copii!

    • Comentariu scris de bolovanul
      Publicat la data de 19.10.2010, ora 10:35 am

      din ce stiu, home schooling nu inseamna absenta evaluarilor oficiale, si exista cel putin o evaluare anuala.

      ps: excelente intrebari! si eu as vrea sa aflu raspunsurile la ele!

    • Comentariu scris de Ina
      Publicat la data de 19.10.2010, ora 10:56 am

      ” More than 200 colleges, including such prestigious institutions as Harvard, Yale, and Princeton, actively seek to attract home schooled students not only because of their high SAT scores, but for their advanced social skills as well. So much for the rhetorical concern about socialization.” Sursa:http://www.heartland.org/policybot/results/16300/Home_Schooling_Benefits_Are_Real_Widespread.html
      Altele:http://www.thecrimson.com/article/1989/3/16/homeschoolers-are-at-home-at-harvard/

      De fapt nu numai ca universitatile prestigioase admit studenti care au fost homeschooled, dar de regula ii si cauta deoarece ii gasesc mai efervescenti intelectual, avand in vedere ca dorinta lor innascuta de a invata si aplecarea in grad mult mai inalt inspre studiu inclusiv individual, nu au fost inabusite de sistemul insititutionalizat. Doar la Harvard se admit anual intre minimum 5 pana la 10 studenti homeschooled si numarul lor este in crestere.

      Despre criteriile de admitere, trebuie stiut ca nu sunt necesare de regula foi matricole. Unele universitati cer testele SAT pentru care oricine doreste poate cere sa fie examinat, iar altele cer numai scrisoarea de intentie, insotita de
      portofoliu si sustinerea unui interviu.

    • Comentariu scris de Dedalus
      Publicat la data de 19.10.2010, ora 11:17 am

      1) Pai ce altceva este Invatamantul la Distanta din acest moment?

      2) Multe facultati “de prestigiu” au cam inceput sa accepte si candidaturi mai putin “solide”. Pentru bani.

      3) In Ro, cel putin, ca angajator trebuie sa fii complet inconstient sa judeci dupa studii… Dovada concludenta e … proba practica: stii sau nu sa faci acel lucru pentru care vrei sa fii angajat. Stiu oameni care au luat-o serios in barba cu contabili angajati pe motivul studiilor minunate si care nu erau in stare de nimic…

  12. Comentariu scris de pehash
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 10:32 am

    In primul rand motivul/motivele care au dus la aceasta situatie mi se par in cel mai bun caz egoiste.. sa vrei homeschooling pentru ca nu poti sa te desparti de copiii tai cateva ore pe zi si trebuie sa stie limba romana desi nu vor calca prin romania in viata lor decat de cateva ori in vacanta? As intelege un parinte care este expert in pedagogie sau are o problema cu religia predata in scoala. De acord, exista multe motive solide pentru homeschooling, dar se aplica in cazul asta?
    In al doilea rand nu inteleg din articolul asta cum a ajuns autoarea la concluzia ca au fost mai castigati copiii ei pentru ca n-au dat pe la scoala. Sunt mai ‘echilibrati’? Pai dupa 15 ani de stat agatati de fusta mamei probabil ca nu au prea multa initiativa…
    Oare de ce suedia, tara in care practic nu este permis homeschooling, mai mult de atat, nu prea este permis nici sa-i inveti altceva dupa orele de scoala, are niste rezultate asa bune la educatie?
    Eu nu cred ca homeschoolingul este solutia. Traim intr-o societate. Fiecare dintre noi trebuie sa faca ce stie mai bine. Este regretabil cand ai ca profesori niste nulitati, dar asta nu este un motiv sa cazi in extrema cealalta!

    • Comentariu scris de Ina
      Publicat la data de 19.10.2010, ora 11:08 am

      Exemplul Suediei nu este cel mai fericit ales, deoarece la testele PISA recente nu este printre primele, iar primele au legislatie care permite HS, Desigur, sta infinit de mult mai bine decat Romania dar la fel stau si o gramada de alte tari in care HS este permis. Oricum, nu exista niciun fel de legatura logica intre una si alta,aceasta legatura fortata pe care o faceti este un sofism si nu are ce cauta intr-o dezbatere corecta (vedeti lectiile studiate in sistemul institutionalizat la disciplina Logica). De fapt Suedia este alaturi de Germania si alte cateva tari din lume, printre putinele care au inca o problema cu permiterea homeschoolingului.
      Oricum, rezultatele HS nu se pot contracara cu exemple anecdotice de acest tip, mai ales ca testele PISA nu au inclus si copii homeschooled din cate stiu eu.

  13. Comentariu scris de Dedalus
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 11:25 am

    @ Sorina Oprean

    Eu iti multumesc ca ti-ai luat din timp sa aduci aceasta idee in prim plan si ca ai avut curajul sa o faci. Cred ca multi ar trebui sa-ti multumeasca.

    Principalul obstacol in acceptarea ideei este lipsa de toleranta si de intelegere a acestei societati. Multi vor spune doar ca “nu e bine pentru ca nu e normal”, sau vor aduce doar pesudoargumente.

    Crunta realitate este insa ca majoritatea nu vor intelege ca vorbim despre o alternativa si nu despre o inlocuire.

    Pur si simplu nu vor fi capabili sa intelega ce este aceea o “alternativa”. Probabil un efect intarziat al educatiei comuniste unde era “bine” numai intr-un singur fel, nu existau alternative.

    Eu am sustinut un topic pe forum in care atrageam atentia ca desenele animate pentru copii foarte mici trebuie prezentate nu doar subtitrat, ci si dublat pentru ca la 4-7 ani copii nu pot citi.

    Am repetat pana cand am obosit ca vorbeam de prezentarea si in varianta dublata nu doar in cea subtitrata. Poti sa ma crezi ca majoritatea au inteles, in ciuda explicatiilor mele neobosite, in mod eronat, ca doream doar prezentarea in varianta dublata…

    • Comentariu scris de Mihai
      Publicat la data de 19.10.2010, ora 12:51 pm

      Te-ai gandit ca totusi faptul ca nu sunt dublate ii ajuta sa deprinda acea limba straina de mici? La 3-4 ani deprind o limba straina foarte usor. Daca o practica in continuare pana la 6-7 ani o vor stapani foarte bine.
      Daca ma uit in urma:
      1) pe vremea lui Ceasca stiam ceva bulgara (aveam 11 ani la Revolutie), pt ca ma uitam mai mult la cele 2 canale bulgaresti decat la cele 2 ore cu nea Nicu.
      2) Prin liceu stiam destul de bine italiana, pt ca ma uitam la tot felul de emisiuni de pe canalele transmise prin cablu.
      3) Si am intalnit persoane care invatasera spaniola, urmarind telenovele.

      Nici una din cele 3 situatii de mai sus nu s-ar fi intamplat daca totul era dublat (cum de altfel se intampla prin Franta/Germania, din ce-am observat)

      • Comentariu scris de Dedalus
        Publicat la data de 19.10.2010, ora 2:15 pm

        Stii ce, esti confirmarea faptului ca oamenii nu vad decat ce vor sa vada, adica imi confirmi exemplul.

        Eu am spus doar sa fie si dublate nu doar subtitrate. Fiecare isi alege ce varianta vrea, dupa cum doreste: vrea dublata- se duce la dublata, vrea subtitrata, se duce la subtitrata.

        Tu de fapt vrei ca toata lumea sa faca asa cum vreui tu -adica sa mearga numai la subitrate.

        Dar sunt obosit de discutia asta kretina, in care toata lumea vrea sa-mi spuna ce sa fac si de ce e mai bine cum vor ei si nu cum vreau eu. Eu am sustinut si sustin in continaure ideea alegerii- inclusiv existenta unei variante homeshhooling, ca alternativa.

        Tu mi-ai confirmat exact ce o avertizam pe autoare- ca nimeni nu va dori vrea alternative, toti vor ca totul sa fie la fel, omogenizat…

        Suntem in continuare comunisti, in feicare zace un mic Ceausescu, fiecare vrea ca toti sa faca numai cum vrea el/ea.

        Acesta este motivul pentru care nu s-a schimbat si nu se va schimba mizeria din Romania decat peste vreo 40 de ani, cand va disparea generatia de mici Ceuasesti…

      • Comentariu scris de Mihai
        Publicat la data de 19.10.2010, ora 9:24 pm

        Nu musiu, am vazut ce ziceai. Insa…pana una alta la TV poti avea sau A sau B. Deci sau titrate sau dublate. Nu poti trece de la A la B dupa dorinta, esti legat de cum emite canalul respectiv. La DVD-uri iti poti alege singur pista audio si subtitrarea (din ce exista pe DVD, evident). Iar la film, daca exista ambele variante, poti alege. Dar banuiesc ca o televiziune odata ce-si ia un standard o sa le emita pe toate la fel. Mai ales daca un “cineva” mai scoate si un proiect de lege, si sunt obligati. De aia iti dadeam exemplu Germania/Franta. Daca ajungi sa ai totul dublat (inclusiv filmele pt adulti, ca se poate) o sa vezi ce bine te simti.

  14. Comentariu scris de ramona
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 11:33 am

    Sorina Oprean are dreptate in legatura cu toate avantajele legate de homeschooling.Si mai are dreptate cu inca ceva: Romania nu e pregatita pentru asta. Vezi comentariile de mai sus. Sa admiti ca nu ai simt pedagogic si rabdare, ca nu vrei sa renunti la cariera e de inteles, dar sa spui ca un parinte nu poate preda toate materiile la nivel gimnazial e desprindere de realitate. Cu ce raman elevii dupa nebunia de informatie din liceu? Cu ce am ramas noi, cei care am invatat? Stai linistit, Marius, cat stii tu si cu ce mai invatati impreuna din carti e arhisuficient. Eu una, as prefera ca fiul meu sa stie doar cateva reactii chimice, dar sa le vada si demonstrate si sa stie la ce folosesc, decat sa i se tranteasca o tabla plina cu formule pe care sa le invete pe de rost. Socializarea? Prieteni de familie cu copii, rude, verisori , parteneri de joaca etc. Colegul de clasa e doar un partener “fortat” .Si Gabriela, daca fiul meu ar fi primul din clasa intr-un sistem de predare perimat, nu as mai fi asa de incantata. Oricum, primii din clasa nu ajung prea bine, nu e normal sa memorezi robotic atat de mult (pentru ca pe asta se bazeaza scoala din Romania). Sper sa nu mai fie primul din clasa si o spun cu cele mai bune intentii. Mi-as scolariza copilul acasa, doar ca nu pot face asta in Romania.

    • Comentariu scris de Dedalus
      Publicat la data de 19.10.2010, ora 12:07 pm

      Cred ca faci “homeschooling”, fara sa stii…

      Ce altceva este faptul ca majoritea parintilor “fac teme si lectii” cu copiii lor?

      Ce altceva este ca majoritatea cunostintelor utile le afla copiii nostri de la noi, de la parinti?

      Avem in Ro doua sisteme paralele, ambele la fel de originale:

      a) o scoala institutionalizata unde copii nu invata nimic util, doar se adapostec de ploaie in niste cladiri pe care scrie “scoala” si unde isi fac prieteni

      b) o scola “de acasa” unde invata cum pot ceea ce scoala nu poate (sau nu vrea) sa le dea.

      Scoala oficiala e numai pentru diplome (un fel de “certificate de nastere” -adica le iei fara vreun efort din aprtea ta) iar cunsotintele se invata independent si/sau acasa iar noi ne prefacem ca nu-i asa.

  15. Comentariu scris de Lacra
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 12:08 pm

    Exista specializari in diverse domenii ca oameni care stiu sa-i invete si pe ceilalati, care sunt in formare. Faptul ca inveti cu copilul tau o data nu inseamna ca ai rezolvat problema.
    Mi se pare o nebunie, practic ii excluzi din societate. Exista, dincolo de invatatura in sine, o gramada de amintiri frumoase din perioada scolara (gimnaziala, liceala sau din studentie) pe care nu le va cunoaste niciodata, legate inclusiv de primele iubiri si care inseamna o pierdere imensa daca nu le traiesti acolo. Nu i-as face asa ceva copilului meu, i-as fura frumusetea vietii. Chiar daca acasa il invata cineva savant, ceea ce nu cred ca este cazul, tot nu i-as face asta. As prefera sa stie mai putin dar sa traiasca alaturi de ceilalti toate bucuriile si tristetile unei vieti pe care eu o consider normala. Izolarea de acest gen ii poate aduce un handicap sufletesc pe care nu il va putea corecta niciodata.

    • Comentariu scris de Daniel
      Publicat la data de 19.10.2010, ora 1:28 pm

      Daca considerati lipsa iubirilor adolescentine o mare pierdere, s-ar putea sa aveti probleme mai complexe decat intelegerea conceptului de HS!

      Poate nu stiai de copiii care o iau razna pentru ca nu sunt apreciati/doriti/iubiti de nimeni in scoala (si poate nici acasa, pentru ca parinitii sunt ocupati cu business si cariera) si sunt pierduti astfel cei mai frumosi ani din viata!

      Cine iti garanteaza in ce categorie se incadreaza copilul tau?

      Inca o data, HomeSchooling este O ALTERNATIVA, cei care o considera potrivita nu acuza pe cei care inteleg ca cel mai bine este sistemul public/privat de educatie!

      • Comentariu scris de Lacra
        Publicat la data de 19.10.2010, ora 2:17 pm

        Iubirile erau printre altele si da, au valoarea lor. Stii asta daca le-ai trait.

  16. Comentariu scris de Razvan
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 12:15 pm

    Ma bucur ca ati scris acest articol. Tare ar fi bine daca ar fi acceptat homeschooling si in Romania, ca alternativa la invatamantul scolarizat traditional. Sigur, homeschooling nu e pentru toata lumea, nu cred ca toti parintii si toti copiii sunt pretabili acestei alternative. Sigur, exista o componenta sociala a invatamantului traditional, componenta care are un impact destul de important. Insa sint de acord cu autoarea articolului, atunci cand te uiti la calitatea invatamantului care scade pe adiabata, atunci cand vezi rata cresterii violentei in scoli si toate celelalte, ca homeschooling poate fi o solutie – daca nu pentru multi, pentru familia mea, cu siguranta.

    Cu stima,
    Razvan

  17. Comentariu scris de Lavinia
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 12:20 pm

    E interesanta optiunea de home schooling, dar personal, cu toate ca am cea mai mare incredere in parintii mei (ambii cu studii superioare), nu as fi vrut sa fiu invatata totul de catre ei. Am invatat o groaza de lucruri acasa (si inca mai invat), lucruri care au completat sau au contrariat ce am invatat la scoala, dar nu as schimba experienta din scoala cu una exclusiv home schooling.

    Da, am avut parte si de meditatii, dar asta pentru ca nu exista destul timp fizic pentru tot in scoala , nu pentru ca nu am avut profesori buni in liceu.

    Unii din prietenii din facultate, liceu, scoala generala si gradinita imi sunt prieteni si acum, chiar daca suntem in tari diferite si lucram in domenii diferite. Nu as fi avut cum sa ii cunosc daca nu as fi mers la scoala.

    Au fost momente mai putin frumoase in scoala, dar cele mai multe au fost super si mi le amintesc cu placere de fiecare data. As fi fost alta persoana daca nu le-as fi experimentat… nu spun ca mai buna sau mai rea, dar alta persoana.

    Cel mai mult am invatat si am fost motivata sa invat cand am vazut ca erau o groaza de lucruri pe care nu le stiam in momentul in care vorbeam cu colegii mei si mai aflam cate ceva… o carte pe care au citit-o, o piesa de teatru, o descoperire tehnologica, o intamplare din istoria Egiptului… Am invatat si pentru premiul de la sfarsitul anului ceea ce insemna ca l-am intrecut pe colegul cu care eram in competitie :) , dar si pentru a stii din ce in ce mai multe.

    Ca si concluzie, ideea de home schooling, din punctul meu de vedere, nu poate inlocui scoala ci poate sa vina ca si un “extra” care se adauga la educatia primita in scoala.

    Problema nu se pune in a indemna din ce in ce mai multa lume sa renunte la a-si trimite copiii la scoala ci la a schimba sistemul de invatamant in asa fel incat acei copii sa petreaca timpul cu folos la scoala, sa nu aiba materii “moarte” care sa nu ii ajute cu nimic, sa aiba educatori, invatatori si profesori buni (pregatiti atat pedagogic cat si academic), sa fie incurajati de la varste mici spre acele domenii spre care au inclinatii, sa fie invatati bunele maniere si respectul fata de semeni si planeta… si asa mai departe…

    Nu in ultimul rand, home schooling poate incuraja si educa parintii sa dedice mai mult timp copiilor lor. Sa nu se bazeze numai pe educatia primita in scoala (primii sapte ani sunt petrecuti oricum mai mult acasa) ci sa incerce sa aduca un plus fata de acea educatie in ceea ce stiu si pot ei mai bine, atat cat le permite timpul.

    Cu alte cuvinte, e momentul pentru o regandire, redefinire si reimplementare a ceea ce inseamna educatie si instutionalizarea acesteia.

  18. Comentariu scris de Ovidiu
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 12:32 pm

    Articolul este excelent. Și nu înțeleg de ce li se dă atenție celor care sunt împotriva ideii. Ei pur și simplu nu contează.

    Vrei să scapi de copil 6 ore pe zi și să ți-l educe alții după cum au chef, să adâncești ruptura inerentă între generații și să-l trimiți la 20 de ani să ia viața în piept, complet nepregătit? Foarte bine, trimite-l la o școală de stat (mai ales din România), că o să avem și peste 15-20 de ani nevoie de funcționari lobotomizați.

    În rest, atâta timp cât există o metodă de evaluare a cunoștințelor (teste lunare/trimestriale/semestriale/anuale), HS este o idee excelentă. Iar partea funny este că acești copii sunt invizibili pentru “instituționalizați”. Și uite așa se vor trezi la 20 de ani că vine “unul care a stat acasă” și îi devansează la examenele de admitere la universități sau la ocuparea unui job. MWAHHAAHAHHAHAAHAHHAHAHHHAAHH ::evil grin:: :D

    • Comentariu scris de Cristina
      Publicat la data de 19.10.2010, ora 3:31 pm

      Si daca nu exista o metoda de evaluare, oare inseamna ca copilul nu este educat?

      Sau mai corect, nu este acesta scopul homeschooling-ului, de a nu te supune standardelor statului in ceea ce inseamna educatie? In a recunoaste ca statul nu are nici un drept sa-si impuna standardul?

      • Comentariu scris de Ovidiu
        Publicat la data de 19.10.2010, ora 6:53 pm

        @Cristina, standardul nu ți-l impune nimeni, așa cum nu te forțează nimeni să ai diplome și certificări. Este ceva ce unii vor să facă, voluntar, pentru a putea să fie angajați.

        O certificare (BAC, MBA sau doctorat), dacă este “pe bune”, ajută la selecție. Sunt utile angajatorilor. Eu nu prea țin cont de ele și prefer să-mi testez candidații, dar asta nu se poate în toate domeniile. Nu m-aș lăsa operat de un medic care “știe” și n-a fost testat de un organism recunoscut și independent – în cazul acesta, statul român.

      • Comentariu scris de Cristina
        Publicat la data de 19.10.2010, ora 7:38 pm

        In Romania, standardul este impus de stat. Vorbesc aici despre scolarizarea pre-universitara. De aceea exista atitea teste standardizate, bacalaureat, etc, ca sa se vada daca copiii au ajuns la standardul impus de stat.

        Dar, de exemplu, in educatia pre-universitara, de ce trebuie ca definitia a ceea ce este educatia sa fie hotarita de stat? Cu ce drept isi ia statul responsabilitatea sa defineasca ce este o educatie buna? Daca definitia statului nu se potriveste cu cea a parintelui? De ce trebuie parintele sa accepte definitia statului si nu invers?

      • Comentariu scris de Sorin
        Publicat la data de 19.10.2010, ora 10:06 pm

        Si eu sunt pentru home-schooling, dar cu examinari periodice. Imagineaza-ti altfel cum vor face HS cei care-si trimit copiii la cersit. Pe scurt, sa te lase sa faci HS daca oferi copilului MACAR cat ii ofera scoala…Asta e, nu poti avea incredere in toata lumea ca vrea/poate da ce e mai bun propriilor copii…
        Stiu, e frustrant sa te gandesti ca testele tot de stat vor fi facute… dar tot e mai bine decat sa-ti tii copilul la scoala 5-6 ore si dupa aia sa-ti ia 3-4 ca sa-i pui ordine in cap. Asa, cu HS, ajung 3 ore pe zi de educatie “cognitiva”, la care adaugi fireste activitatile in aer liber, socializarea, etc. Deci, copilul tau castiga enorm de mult TIMP (si “pierde” stress). Daca iti faci treaba bineacasa, oricum nu va avea mari probleme la evaluarile periodice, chiar daca ele nu-i vor placea prea mult.

      • Comentariu scris de Cristina
        Publicat la data de 19.10.2010, ora 11:06 pm

        Acceptind examinarile periodice se accepta definitia statului a ceea ce inseamna educatie. Doar pentru ca unii nu se ocupa de copii si ii trimit in cersit nu inseamna ca toti o vor face si trebuie si ei sa fie pedepsiti. La fel cum s-a mentionat mai sus, daca niste parinti nu-si hranesc copiii, statul nu obliga si pe cei care ii hranesc sa-i duca la o cantina institutionalizata, nu?

        Statul decide ca testele standardizate sa exprime punctul lor de vedere. Daca un parinte nu agreeaza cu ceea ce crede statul ca trebuie sa stie un copil, oare nu este copilul penalizat cu note mici la aceste teste? Oare un doctor este testat dupa standardul inginerilor?

        Pentru ca asta este intrebarea de baza: a cui responsabilitate este sa educe un copil: al parintilor ori al statului?

  19. Comentariu scris de Mihai
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 12:42 pm

    Mda, si cand trebuie sa intre la o facultate?

    Pt gradinita, poate si ciclul primar, as intelege. Dar de la un anumit nivel, nu stiu daca parintele mai poate asigura nivelul de cunostinte necesare pentru fiecare materie. Chiar daca ai competente intr-un domeniu, nu cred ca poti atinge un nivel suficient in mai multe domenii.

    Si apoi, partile proaste pe care le vad eu:
    - un parinte renunta la job (macar partial), altfel timpul e insuficient
    - socializarea copiilor. Stiu cazuri de copii care ajunsi la gradinita (2,5-3 ani adica) faca tot felul de scene. De ce? Pt c-au stat numai cu “mami” pana la varsta respectiva. Cum se va comporta un “viitor student” cand pana la 18 ani a avut tot timpul pe cineva dupa coada lui (apropo stiu 2 din astia, pe la 24 de ani)? Oare ar fi capabil sa stea la camin, sa se descurce singur?
    - perspective de viitor. Pana unde mergi cu homeschooling? Este recunoscut ca perioada de studiu daca dai la facultate? Banuiesc ca nu. Cum vor reactiona cei care vor citi un CV al acelui copil, cand va cauta o slujba? Care vor fi sansele lui/ei sa isi gaseasca un job, si mai ales sa supravietuiasca intr-o companie, daca nu a fost expus din timp la ce situatii pot aparea? (stres, marlanii, aruncat vina pe altul, etc). Cum va putea sa stea 8+ ore la munca, cand pana atunci a avut “un program flexibil”?

    • Comentariu scris de Ovidiu
      Publicat la data de 19.10.2010, ora 1:07 pm

      Scopul tău este să-ți crești copiii să stea 8+ ore la muncă și să suporte mârlăniile și mizeriile colegilor, iar jobul lui să fie “supraviețuire”? Nice.

      Nu ți-a dat prin cap să-ți educi copilul să conteste constant regulile, să gândească pentru el, să optimizeze procedurile și sistemele, să fie antreprenor, nu-i așa? Mă gândeam eu…

      • Comentariu scris de florin
        Publicat la data de 19.10.2010, ora 4:19 pm

        Suna fabulos! Esti cumva antreprenor? Daca esti, nu-i asa ca totul a fost ok? Lucrezi doar patru ore, castigi 3000 eur/luna, iar clientii se calca in picioare la usa ta? Cate sisteme si proceduri ai optimizat? Copii ai? Cum ii inveti sa gandeasca pt. ei?

      • Comentariu scris de Mihai
        Publicat la data de 19.10.2010, ora 9:36 pm

        Cate persoane, procentual vorbind, devin entreprenori de succes urmand reteta ta? Poate 1/100? Ce se intampla cu cei 99/100 care au abandonat facultatea si au dat chix? Am si eu un coleg de facultate care inca nu a terminat-o la mai bine de 10 ani, dar munceste bine mersi (nu e entrepreneur, ca sa zic asa :) ).

        Referitor la supravietuire, nu ma refer doar la job, ci la ce apare in viata de zi cu zi. Rautatea oamenilor apare in diverse situatii, trecand prin scoala, interactionand cativa ani cu persoane de varsta ta, zic eu ca te calesti pt anumite probleme ce apar in viata. Cum ti s-ar parea daca copilul tau crescut ca o floricica se spanzura la 20 de ani ca o fata l-a parasit dupa o relatie de 2-3 sapt?

      • Comentariu scris de CarmenB
        Publicat la data de 19.10.2010, ora 9:48 pm

        @Ovidiu De curiozitate ti-am citit biografia si era exact ce m-am asteptat: unul din zecile de pasionati de programare care descopera ca Facultatea de Automatica si Calculatoare este o scoala de inginerie si nu una de programatori.

        Iti inteleg frustarea insa problema vine de la alegerea gresita, ca a multor altora, a facultatii. Problema in Romania este lipsa de comunicare la nivel de licee a optiunilor de cariera. In plus, ideea gresita ca toti trebuie sa terminam o facultate.

        Sunt o absolventa a acelei facultati si ceea ce am luat din facultate este in primul rand este modul de a rezolva o problema. In plus, sunt multe alte lucruri pe care in practica ar fi fost mai dificil sa le aflu. Insa ele sunt folositoare doar atunci cand vrei sa lucrezi ca inginer de automatizari sau cercetator.

        Sunt multe lucruri care s-ar putea face mai bine la scoala insa nu cred ca scoala de acasa poate sa suplineasca intotdeuna scoala publica. Totul depinde de ce vrei sa faci.

      • Comentariu scris de Ovidiu
        Publicat la data de 20.10.2010, ora 12:52 pm

        @Cristina, nu cred că am făcut o alegere greșită. Mie așa mi s-a “vândut” facultatea – ca fiind “the place to be” dacă vrei să devii programator sau în general să lucrezi în IT. Am constatat rapid că nu e cazul. Eșecul nu a fost al meu, ci al facultății care n-a putut să-mi livreze informațiile de care aș fi avut nevoie pentru meseria pe care mi-am ales-o.

        În plus, cred că mergem prea departe cu discuția. Nu s-a sugerat nici în articol, nici de către mine, că ar trebui să eliminăm complet toate formele de învățământ. Am dat deja exemplul cu medicul. Dar, în foarte multe domenii, cred că este ok să ți se permită să obții cunoștințele prin orice metodă.

        Dau un exemplu cu care sunt foarte familiar: certificările IT. Scopul acestor diplome este să certifice că X are anumite cunoștințe. X are opțiunea de a urma cursuri la oricare din ofertanții de training sau să învețe singurel. Examenul însă se dă într-o cadru organizat și supravegheat atent de entitatea care certifică. Elevul are libertate totală, iar cel care se uită pe diplomă (angajatorul) are certitudinea că evaluarea este obiectivă.

        Deci se poate.

      • Comentariu scris de Ovidiu
        Publicat la data de 20.10.2010, ora 1:11 pm

        @Mihai, nu știu care-i procentul. Cred că-i mai mare, dar asta este irelevant. Vorbind strict de anteprenoriat, trebuie să ai și talent, nu doar cunoștințe. Dintre persoanele pe care le cunosc eu, toți au reușit să facă în viată ce și-au propus, fie că a fost o afacere, un job foarte bine plătit într-o corporație sau un loc liniștit, de unde pot ieși la pensie. Dar toți sunt mulțumiți de ceea ce au, pentru că a fost alegerea lor, luată în deplină cunoștință de cauză.

        Iar gândirea asta le-a format-o familia și, într-o măsură mai mică, cercul de prieteni, nu școala. După părerea mea, școala ar trebui să-ți dea informații de care ai nevoie și să-ți dezvolte logica de “problem solving” pentru domeniul respectiv. Nu să te învețe cum să relaționezi cu fetele. Dacă ai un copil de 20 de ani și se spânzură pentru o fată, ai eșuat ca părinte, indiferent de modalitatea de învățare pe care ai adoptat-o.

        Repet, cine se așteaptă ca școala să EDUCE, e într-o mare eroare. Educația se face oricum acasă, iar învățatul se face, fiecare după cum poate sau preferă: la școală, acasă singurel, cu meditator particular.

    • Comentariu scris de bolovanul
      Publicat la data de 19.10.2010, ora 1:28 pm

      hei! home schooling nu inseamna ca acelui copil ii este interzis sa se duca la cluburi de dans, teatru, arte martiale, volei sau mai stiu eu ce. si nimeni nu ar interzice acelui copil sa participe la olimpiade, sau alte concursuri scolare.

      testele alea lunare, trimestriale si anuala au rostul de a “oficializa” studiile facute acasa.

      oare de ce este asa rau ca unii oameni isi asuma responsabilitatea pentru copii lor? de ce nu le acceptam libertatea lor de alegere si le bagam pe gat “adevarul” nostru?

      • Comentariu scris de Ovidiu
        Publicat la data de 19.10.2010, ora 6:59 pm

        @florin, da, sunt antreprenor, și chiar a fost totul ok. Am abandonat facultatea când am realizat că este o pierdere de vreme. Iar până acum nu am găsit motiv să mă înscriu la alte forme de studiu formale, am mai urmat câteva cursuri punctuale care mă interesau și de unde am putut învăța ceva.

        Câștig mult mai mult de 3000 de euro pe lună, dar muncesc mult pentru banii ăștia. Dacă fac calculul, probabil că aș putea munci doar 4 ore și să câștig aproape 3000, daci ți-aș putea răspunde cu da la întrebare.

        Clienții nu se calcă în picioare la ușă, dar mi se întâmplă frecvent să refuz contracte sau să renunț la clienți care nu sunt suficient de profitabili.

        Fac exact ceea ce vreau, când vreau, cât vreau și trăiesc mai mult decât decent. Și îmi permit luxul de a avea o gândire proprie și de a-mi face propriile reguli.

        Nu am încă copii, dar atunci când o să am o să am grijă să-i educ să gândească pentru ei și să nu fie slugi.

        Tu poți să zici același lucru?

      • Comentariu scris de Mihai
        Publicat la data de 19.10.2010, ora 9:40 pm

        Orice activitate extra o poate face si la scoala normala, totusi, asta inseamna ceva de genul 4h/sapt (daca nu-l bagi la un sport de performanta de mic). Orele de scoala cred ca sunt undeva la 20-35h/sapt (la liceu parca erau macar 6h/zi)? Si cum un ciclu scolar are 4 ani, ai destul timp sa legi prietenii de durata. Poti sa zici ca se intampla la fel de des si in activitatile extra?

  20. Comentariu scris de Tweets that mention De ce imi invat copiii acasa » Think Outside The Box -- Topsy.com
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 12:47 pm

    [...] This post was mentioned on Twitter by joci.ro, cecilia maruta. cecilia maruta said: acest articol m-a pus pe ganduri serios: http://think.hotnews.ro/de-ce-imi-invat-copiii-acasa.html [...]

  21. Comentariu scris de Ana
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 3:22 pm

    Experienta mea de copil la o scoala de cartier din clasa 1a pana in a4a a fost terorizanta. De la baietii needucati care ridicau fustele fetitelor si le imbranceau, la injuraturi si tot felul de comportamente nesociale. Am avut noroc ca am reusit sa fiu mutata la o asa zisa scoala de grad 0 ca sa pot cat de cat avansa. Acum la maturitate privind ce se intampla in si cu sistemul de invatamant de la gradinita si pana la facultate as da orice ca copilul meu sa nu treaca prin aceleasi experiente pe care le-am avut eu : lipsa de la ore a profesorilor, jignirile de la acestia ( mi se reprosa in clasa a 8a ca am parul ondulat…), incapacitatea multor profesori de a fi interesati de efectuarea unor ore de calitate (am ajuns pana la a nu suporta orele de chimie si fizica din cauza profesorilor incapabili) apoi se adauga mediul … colegii care fiecare vin cu lipsa lor de educatie de acasa…. si o varsa asupra celorlalti… Ma uit acum la copii de gradinita… brutali, de o rautate iesita din comun si ma intreb sa scap de copilul meu si sa-l arunc acolo? Si ce iese din el? Ma uit la cei din jurul meu care au facut deja aceasta alegere… si ce au primit in schimb…. tot felul de idei nastrusnice de la tot felul de sisteme private… ( adica iti lasa copilul sa adoarma pe gresie in timp ce ceilalti copii se joaca in jurul lor… pentru simpla motivatie ca … un copil nu ar trebui sa doarma la pranz…) in plus un copil ce la ora 18 este epuizat nu mai poate nici macar comunica cu parintii si ceea ce mai ramane de facut este somnul pana a doua zi. (cine creste si educa acesti copii? parintii???)Nu stiu daca aceasta este o evolutie a sistemului de invatamant… dar stiu ca pentru cei care isi permit vocational, financiar, si sentimental trebuie sa fie alegerea lor. Suntem oameni liberi deci trebuie sa putem alege. Daca exista cuiva caruia nu-i convine… este problema lui. Asa zisa socializare facuta in mod obligat si cu grupuri de persoane care iti poti influenta copilul la o varsta asa de frageda nu este pentru toata lumea. Cantitatea si calitatea si modul de primire a informatiilor de catre copii se poate face altfel. Iar pentru cei ingrijorati ca angajatorii nu ii vor baga in seama…. glumiti domnilor… nu a interesat pe nimeni unde am facut eu facultatea…. nici liceul… ce sa mai zic ca de gradinita si scoala generala…. nu a pasat nimanui. Cred ca ar fi fost mai interesati cat de ieftin pot sa ma vand. Si apoi companii mari multinationale nu te intreaba ce ai terminat … ca ar fi simplu… probabil ca atunci G si M ar primi oameni numai de la Harvard… dau mii de teste sa te mai chinuie putin… ca si cum… nimic nu conteaza… ei sunt cei mai in masura sa il gaseasca pe cel mai destept…

  22. Comentariu scris de florin
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 4:10 pm

    Motivatia doamnei Oprean mi se pare cel putin gresita: nu imi trimit copiii la scoala pt. ca nu vreau sa ma despart de ei. Mai devreme sau mai tarziu asta se va intampla si cred ca este bine sa fie pregatiti sa cunoasca si persoane mai putin amabile ca membrii familiei.
    Ne place sau nu experienta socializarii inseamna si confruntarea cu ipostazele neplacute ale vietii sociale. Cred ca toti am avut experiente neplacute in gradinita sau scoala, dar acestea ne-au pregatit de ceea ce a urmat. Din pacate viata nu este un camp de flori populat de Feti Frumosi si Ilene Cosanzene, ba chiar am putea spune ca sunt mai multi zmei si vrajitoare.
    Imi amintesc si acum momentele urate petrecute la gradinita si am avut tendinta de-am feri copiii de aceasta experienta, dar mi-am dat seama ca fac o greseala si chiar sunt multumit de ce invata copiii acolo si de modul cum se comporta.
    Personal cred ca homeschoolingul este aplicabil limitat si raman la parerea ca sistemul de invatamant oficial (sigur poate fi imbunatatit) este cel bun, cu atat mai mult cu cat un parinte nu poate avea toate competentele.De exemplu eu, in afara unei totale lipse de simt pedagogic, nu voi putea niciodata sa-mi invat copiii muzica si desenul si asta la clasele mici.
    Nu stiu cum se va descurca un parinte la clasele gimnaziale si la liceu unde materia este mult mai diversa. Profesorii, buni sau rai, au urmat totusi o pregatire si si-au ales meseria pt. ca aveau un minim de inclinatie pt. asa ceva. Sincer nu vad o persoana cu inclinatii literare predand fizica si nici un artist plastic predand biologie. Pe de alta parte trebuie sa avem un minim de competente generale pt. a sti pe ce lume traim.
    Este foarte adevarat ca nu am folosit direct 90% din ceea ce am invatat de-alungul anilor, dar cu siguranta m-a ajutat inteleg mai bine situatiile in care eram pus, sa vin in contact cu oamenii potriviti , sa abordez oameni care aveau alte profesii, preocupari si interese de cat mine si in final sa savurez si altceva decat portia zilnica de viata cenusie.
    Pentru toate acestea trebuie sa fiu recunoscator profesorilor mei mai buni si mai slabi.

  23. Comentariu scris de Sorina Oprean
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 6:07 pm

    Va multumesc pentru comentarii. Multe dintre cele in contra educatiei acasa sunt asemanatoare cu cele facute si in Spania de-a lungul anilor si nu pornesc decat din prejudecata si nestiinta, caci majoritatea celor care au scris nu cunosc nici o familie care educa acasa, deci efectiv nu stiu cum sunt copiii educati in acest fel.
    Intr-adevar, nu avem de ce sa ne justificam fata de nimeni, dar pana la urma rezultatele sunt la vedere: copiii mei sunt mai mult decat sociabili, autonomi si independenti din multe puncte de vedere si extrem de colaboratori cand e cazul, dar si cu doza lor de individualitate, personalitate si puncte de vedere diferite.
    Vorbesc si scriu spaniola la perfectie (mult mai bine decat multi prieteni locali scolarizati de aceeasi varsta sau mai mari), vorbesc si limba romana, desi nu o stapanesc la acelasi nivel, majoritatea prietenilor lor evident sunt spanioli, desi au prieteni si in Romania, si se descurca foarte bine in ambele tari.
    Sunt perfect independenti cand e vorba sa umble prin oras, sau acasa, cand e nevoie sa ramana singuri; dealtfel stiu sa isi gateasca de la varstele de 11, respectiv 9 ani, caci nu numai ca i-am incurajat in acest sens, ci si ei au dorit sa fie autonomi din acest punct de vedere. Stiu sa se descurce fara probleme si in privinta altor lucruri legate de viata lor personala si colaboreaza zilnic la treburile casei. Au o multime de cunostinte, de toate varstele si nivelurile sociale si se simt in largul lor in majoritatea situatiilor normale ale vietii de zi cu zi. Le place sa citeasca, sa investigheze pe contul lor, sa intrebe – mai ales, SA INTREBE – sa caute raspunsuri, sa caute drumuri noi…
    Sunt sanatosi, veseli, muncitori, creativi, afectuosi, independenti cand e cazul… oare nu e asta ceea ce dorim pentru copiii nostri, noi, toti parintii?
    Au si defectele lor, ca noi toti, de altfel – nimic deosebit in ei.
    Am dorit sa ii invat limba mea materna pentru ca nu am vrut sa ii privez de o alta cultura care le putea veni gratis prin mine. Am cunoscut multi copii de romani plecati in strainatate – “copii” care deja erau adulti – care mi s-au plans, cu durere chiar, ca parintii lor nu au vrut sa ii invete limba romana, ca au fost egoisti si si-au pastrat limba si cultura doar pentru ei (unul din ei fiind cunoscutul violoncelist Matt Haimovitz, evreu nascut dintr-o familie de evrei-romani). E evident ca cei care se mira ca am dorit sa pot comunica cu copiii mei in limba mea materna nu cunosc prea bine viata de emigrant si nici nu apreciaza prea mult valoarea unei culturi, fie ea si din Balcani!
    Nu mi-e rusine ca sunt romanca si cred ca Romania are o cultura care merita sa fie transmisa copiilor. Si apoi mai e ceva, un lucru pe care poate il ignora multi dintre cei care au scris aici: pe mine limba romana m-a ajutat foarte mult sa invat si alte limbi – spaniola, franceza, italiana. Am avut norocul sa il cunosc pe Alexandru Cioranescu, cunoscutul profesor si scriitor care locuia in Tenerife pe vremea aceea. In 93 am coincis in Bucuresti si la comentariul meu ca sotul meu nu reusea sa invete limba romana el mi-a raspuns mirat “sa stii ca limba romana e o limba foarte grea din punct de vedere gramatical; acolo unde limba spaniola are 5 reguli, cea franceza are 10 si limba romana are 20!!”
    O limba nu neaparat trebuie sa serveasca doar unor scopuri concrete de comunicare intotdeauna; in cazul nostru ne este de mare ajutor sa intelegem legatura intre mai multe limbi romanice si ne da si mai multa usurinta in a invata si a gasi logica intre multe reguli gramaticale ale acestor limbi.

    Evident, nu sunt profesoara si nici nu stiu tot ce se preda in licee. Dar aici am doua intrebari cheie: 1. chiar e nevoie sa invatam TOT ce se preda in scoala si liceu?? cum am spus mai sus mie nu mi-au folosit mai mult de jumatate din “informatiile” pe care eram nevoiti sa le memoram sau sa le tocam in mod inutil la vremea respectiva. Si 2. chiar credeti ca scoala detine exclusivitatea in raspandirea cunostintelor academice sau de alt tip? Vorbim aici de un monopol al scolii asa cum o cunoastem, ca institutie? E vorba de o “dictatura” educativa a scolii? chiar asa de saraci am devenit in materie de educatie?
    Nu stiu, am 44 de ani, am trait toata copilaria si adolescenta in comunism, in dictatura – fug de ea cat pot caci nu cred ca am avut prea multe de castigat de pe urma ei.
    Celor care vorbesc despre “pregatirea pentru greu in viata” a copiilor si cred ca asa se pregatesc copiii pentru dificultatile pe care le vor intalni ca adulti nu pot decat sa le raspund ca nu doresc ca copiii mei sa invete sa fie agresivi. Nu doresc sa invete sa fie rai, nu doresc sa invete sa fie rechini, intr-adevar. Nu cred ca bataile, umilintele si rautatile cunoscute la o varsta frageda ii pregatesc pe cei mici pentru mai tarziu. Nu cred decat ca ii inraiesc si ii invata sa perpetueze la nesfarsit aceasta rautate. Dupa aceasta regula, ar fi mai simplu sa ii batem noi direct acasa (caci vorba aia, un lucru facut de un adult e mai bine facut decat de alti copii, in definitiv) si sa ii “pregatim” pentru “greul” vietii de mai tarziu. Tot dupa regula asta, ar trebui sa luam plantele cultivate cu grija in sere si sa le scoatem iarna, la frig, sa se “caleasca”, in felul asta ar creste mai puternice.
    Oamenii care vorbesc in felul asta ignora complet, cum am mai spus si in articol, felul in care evolueaza creierul omenesc, felul in care se formeaza raspunsurile emotionale ale mamiferelor, complexitatea valorilor non-cognitive care se transmit in diferitele medii afective sau agresive… Din pacate toti se bazeaza pe prejudecatile lor, mai mult decat pe investigatii sau exemple in carne si oase.
    Si nu, nu suntem o familie religioasa, nu educam acasa din acest motiv, avem pur si simplu motive pedagogice si etice (explicate in articol).

    Inca o data, nu e vorba aici de idoneitatea acestui model educational, intrucat e deja demonstrat si prin practica si prin cronologie ca functioneaza perfect si nu am nevoie sa ma justific in fata nimanui pentru alegerea lui. E vorba de a fauri cu adevarat o democratie in care toti putem alege cel mai bun sistem educational – din punctul NOSTRU de vedere, al parintilor, al responsabililor legali – pentru copiii nostri.

    De altfel, va mai las cu cateva intrebari care pot ilustra perfect felul in care acceptam monopolul educativ al statului in asa fel incat il si aparam!
    De ce nu li se cere parintilor sa isi trimita copiii la cantine de stat ca sa fie alimentati acolo, in mod “stiintific si corect”, pe motiv ca ei nu ar sti sa ii alimenteze bine? De ce nu li se cere parintilor care vor sa ii alimenteze acasa sa arate ca au urmat un curs special de gatit si de manipulare a alimentelor?
    Va imaginati cum ar fi? Va imaginati protestele pe tot globul pamantesc?
    E evident ca eu sunt perfect capabila, ca mama, sa imi alimentez copii in asa fel incat sa ajunga adulti sanatosi si voinici, INDIFERENT de felul in care am invatat eu sa gatesc. Si e evident ca, daca nu ar fi asa, copiii mei ar muri de foame sau ar fi subnutriti si, in consecinta, bolnavi pe viata, din cauza asta… caci, vorba aia, fara educatie putem supravietui, dar fara mancare murim de inanitie in cateva saptamani. De ce nu ne ducem la o cantina controlata de stat copiii pe motiv ca acolo ar fi mai bine alimentati si ingrijiti? Incotro ne indreptam? inspre lumea romanului lui Aldous Huxley?
    Eu nu doresc asa ceva. Doresc ca lumea sa evolueze si sa evolueze in mai bine si pentru asta trebuie schimbat ce nu functioneaza acum, aici; imi pregatesc copiii pentru aceasta schimbare.
    Sper ca si scoala sa faca parte din aceasta schimbare, nu doresc sa dispara, ar fi insa de dorit sa evolueze pe masura societatii in care traim, sa ofere servicii cu adevarat nepretuite pentru familii si, in general, pentru copii, sa ii formeze in lumina stiintei, a armoniei si a colaborarii cu adevarat – nu numai pe hartie.
    Insa pana atunci, cum deocamdata nu se remarca nici o schimbare in acest sens, imi permit sa preiau eu responsabilitatea educarii a doua fiinte omenesti care mi-au sosit in familie acum 15, si respectiv, 13 ani, caci nu numai ca legea ma sprijina, ci ma si obliga sa o fac! Caci daca ar fi sa astept pana se schimba angrenajele sistemului, deja copiii mei vor fi bunici sau poate chiar strabunici.
    Si nu asta doresc eu, ca parinte, pentru copiii mei.

  24. Comentariu scris de spartan
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 7:06 pm

    Excelent!

    1. Pe langa educatia academica scoala mai are un rol: acela de a planta in copil ideea de obedienta, de reguli, de program. Prin asta se doreste educarea lui pentru a deveni un muncitor (muncitor inseamna si intelectualul care munceste) serviabil, supus, DEPENDENT de societate pentru a trai. Probabil din cauza ca nu se doreste existenta unor indivizi prea destepti si prea independenti si descurcareti in Romania nu e permis acest sistem.

    2. Daca nu stiati deja. Se pare ca au fost romani care au castigat drept de azil in State sau in alte tari tocmai pe motivul ca in Romania nu este posibila educatia acasa a propriului copil.

    3. Multi dintre cei carei postam aici (25-45 ani) am prins vremurile in care in scoala mai era si respect si disciplina si oarecare siguranta. Acum??
    Profesorii sunt carpe de sters pe jos – unii chiar merita – copilul face ce vrea, mai ales daca are tati bani, siguranta nu mai exista (vezi cazul de la Craiova), programele se schimba precum ministrii invatamantului camasile, deci…de ce nu o alternativa pentru cei care doresc acest lucru

  25. Comentariu scris de mmaria
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 7:42 pm

    excelent argumentat mai sus, felicitari. deasemenea felicitari pt curajul de a va educa copiii acasa. sunt intru totul de acord cu dumneavoastra si nu pot sa spun decat ca imi trimit copiii cu teama la scoala, acolo unde, in general, profesorii nu imi vad copiii decat ca pe inca unul in multimea de copii din fata catedrei. sunt iarasi de acord ca sa ii pregatesti pe copii pt viata sociala care ii asteapta ca viitori adulti nu inseamna deloc sa ii invat sa devina agresivi, neempatici, nesimtiti, fara respect si cate si mai cate. ba din contra. doar ca un exemplu, si eu si sotul meu consideram ca lucrurile cu adevarat importante pe care le stim nu le stim datorita faptului ca ni le-a insirat la tabla vreun profesor in scoala. concluzie: exista si in romania familii care ar dori sa faca HS cu copiii lor. noi suntem una dintre ele.

  26. Comentariu scris de Mihai
    Publicat la data de 19.10.2010, ora 10:58 pm

    Sincer, nici n`am avut rabdare sa citesc tot articolul, inca din prima jumatate mi`am dat seama ca respectiva autoare foloseste un limbaj de tip “reclama” ca sa zic asa… nu stiu daca are vreun beneficiu sau vreun castig de pe urma respectivelor asociatii dar un lucru pt. mine cel putin este foarte clar: NU poti oferi unui copil educatia necesara acasa pt. a`l pregati pt. urmatoarele nivele de studiu. Tare as vrea sa vad cum respectiva mamica isi invata fiul,care sa presupunem ca este clasa a8`a, elementele introductive in C++ sau de pilda teancurile de formule la geometrie sau analiza, cu demonstratii, cu exemple… Probabil ca dansa vrea sa formeze din copilul ei un eventual filosof si atat. Sunt de acord, sistemul de invatamant are neajunsuri,dar asta nu inseamna ca este neaparat daunator asa cum ne relateaza dansa. Daca copilul tau are ghinionul in viata sa mai dea si de profesori care sa spunem ca nu sunt neaparat o autoritate in domeniu, asta nu inseamna ca vei avea un copil prost pregatit sau insuficient pregatit. Sa fim sinceri nu stiu ce aport au invatatorii si profesorii pana in clasa a 7-a a 8-a…abia in liceu micutii dvs. dau piept cu profesorii adevarati, cei care ii vor forma pe parcurs, dar pana atunci ei ar trebui sa`si fi format o capacitate de evaluare a profesorului, isi dau si ei seama de nivelul de pregatire al acestuia, mai vorbesc si ei cu colegii, mai cauta si ei pe net,prin librarii,mai SOCIALIZEAZA si ei…doar nu vrei sa ii bage profesoru` ala cu forta in cap ecuatii diferentiale sau integrale etc. ideea este ca cel mai mare efort copilul il face astfel formandu`si caracterul si dezvoltandu`si intelectul. Parerea mea e ca toti profesorii, mai mult sau mai putini pregatiti isi fac datoria: vin la ore, pun pe tabla ce au de predat…mai dau un ex. doua, suficient cat sa invete copilasul. Nu mai dati vina pe profesori chiar asa…mai intai uitati`va in propria curte si apoi aratati cu degetu`. Cu stima, o seara buna tuturor (20 ani Bucuresti, student)

    • Comentariu scris de Cristina
      Publicat la data de 19.10.2010, ora 11:46 pm

      Se vede aroganta atit de intilnita peste tot. Doar pentru ca tu nu crezi ca se poate face scoala la domiciliu, nu inseamna ca nu se poate.

      Nu stiu cum se face, dar sint milioane de copii care fac homeschool si totusi nu auzi nici o facultate sa se plinga ca acesti copii sint nepregatiti pentru “urmatoarele nivele de studiu”.

      Nimeni nu arata cu degetul. parintii care vor sa-si educe copiii acasa vor s-o faca fara interventia statului in viata lor. Ce e gresit cu asta?

  27. Comentariu scris de Sorina Oprean
    Publicat la data de 20.10.2010, ora 12:04 am

    Inca un detaliu care poate ca nu a fost descris clar: copiii educati acasa nu stau numai in casa. Toti cei pe care ii cunosc, ori vin in contact cu copii vecini ori merg la activitati extra-scolare unde deaseamenea sunt in contact cu alti copii.
    Socializarea se realizeaza fara probleme – tocmai socializarea e lucrul cel mai usor de rezolvat in privinta asta!

    Si nu, nu am nici un beneficiu de pe urma asociatiei din care fac parte; poate nu sunteti la curent cu felul de a functiona al unei asociatii – e vorba de o organizatie non-guvernamentala – suntem noi, membrii ei, cei care platim o cotizatie anuala (ca in orice asociatie) si suntem tot noi cei care pierdem nopti ca sa ajutam alte familii cu probleme legale sau de alt tip.
    Nu exista nici un beneficiu afara poate de bucuria de a-i ajuta pe altii sau de a vorbi despre ceva pasionant cum e educatia copiilor tai.
    Mihai, nu stiu pe ce te bazezi cand afirmi atat de categoric ca nu poti oferi unui copil educatia necesara acasa, e ca si cum mi-ai spune ca trebuie sa mancam zilnic la restaurant pentru ca acasa nu avem nivelul suficient pentru a gati mancaruri sofisticate.
    Evident ca nu le avem, intrebarea e: E NEVOIE SA GATIM MANCARURI TIP HAUTE CUISINE PENTRU NOI ZILNIC?? Si daca e sa fiu sincera, e SANATOS sa mancam asa in fiecare zi?
    Ba chiar mai rau: suntem convinsi ca la restaurant ne dau cu adevarat o mancare de calitate, la fel ca cea pe care o putem prepara acasa?? Nu cumva ni se spune ca ni se da omleta facuta cu oua cand de fapt ea este facuta cu praf de ou liofilizat?
    Cu riscul de a ma repeta: nu pretind ca altii sa faca ce fac eu, nu pretind sa dispara scolile; singurul lucru pe care il cer e sa fiu privita ca o persoana normala (chiar daca fac parte dintr-o minoritate) si sa imi fie recunoscut dreptul de a alege ce e mai bun pentru copiii mei. Faptul ca mie nu imi place sistemul actual conventional nu inseamna ca nu e in schimb bun pentru altii care il folosesc cu asiduitate, si, in nici un caz, nu s-a pus problema sa ii fie interzis sa il mai foloseasca si de acum inainte, o fac pe propria raspundere.
    Un alt exemplu de alegere diferita e vegetarianismul. Nimeni nu are vreo indoiala in ziua de azi ca sa fii vegetarian e o optiune absolut normala si sanatoasa, si majoritatea persoanelor nu pun sub semnul intrebarii aceasta alegere, si nici nu intra in discutii absurde despre avantajele sau dezavantajele
    alimentatiei carnivore sau vegetariene, se accepta ca valide amandoua variantele.
    Va las cu un citat care poate ne face sa reflectam pe toti: “All truth passes through three stages. First, it is ridiculed. Second, it is violently opposed. Third, it is accepted as being self-evident.” Arthur Schopenhauer (1788 – 1860)

  28. Comentariu scris de hatru
    Publicat la data de 20.10.2010, ora 12:52 am

    Un singur aspect as vrea sa semnalez: indiferent de argumentele pro sau contra HS consider ca ar fi drept ca fiecare sa fie lasat sa aleaga calea pe care o gaseste potrivita. Deci o schimbare in legislatia romana ar fi binevenita.In fegatura cu fondul discutiei: discutia e mult prea serioasa si vasta ca sa poata fi expediata intr-un simplu comentariu. Totusi sunt mirat ca nimeni nu a seszat un aspect care imi pare ca sare pur si simplu in ochi: fiecare doreste binele copilului sau, nimeni nu l-ar aduce pe-o cale rea , sunt convins ca alegerea unei optiuni sau a alteia ar fi facuta dupa multa gandire si mai ales cu inima indoita in legatura cu justetea alegerii facute. Asa ca daca ceva nu merge cred ca acel cineva ar renunta la varianta aleasa in favorea celeilalte. Totul e ca parintele sa poata fi lasat sa aleaga.

  29. Comentariu scris de George
    Publicat la data de 20.10.2010, ora 1:31 am

    1. Pe vremea cind am fost elev, am fost intotdeauna terorizat de batausi. Societatea de la scoala nu este ca societatea de la locul de munca, pentru ca daca la locul de munca te bate unul o data, e dat afara si pa, si poate il mai ia si politia zi-l baga la zdup. La scoala, fiind invatamint obligatoriu, nu au ce sa-i faca. Si practic dindu-ti copilul la scoala il arunci intr-o jungla care NU SE ASEAMANA cu societatea reala.

    In general, parintii ce aleg scoala de acasa se iau legatura cu alti parinti cu elevi scoala de acasa, iar copiii lor socializeaza impreuna. Daca unul dintre copii este bataus, parintele copilului respectiv este constrins sa ia masuri, altfel copilul si parintele vor fi exclusi din grupul respectiv.

    2. Sotia mea a fost scolita acasa de la gradinita pina la sfirsitul liceului. A intrat la o universitate buna cu bursa (la aceasi la care a fost si creatorul Wikipedia). Acum lucreaza pe cont propriu si se descurca de minune din punct de vedere social.

    Da, i-a fost mai greu la inceput, primul an la universitate a fost un soc, etc. dar acum totul e OK. Una dintre probleme e ca parintii ei nu s-au ocupat de socializare (au mers pe principiu ca fratii si surorile trebuie sa fie prietenii tai).

    De asemenea, cu studiile stiintei sta mai rau, fiindca manualul ei de stiinte era bazat pe Predica de pe Munte a lui Isus. Dar recupereaza, nu-i bai.

    3. Daca ai INVATAT ceva la scoala (nu doar ai stat in banca), si chiar ai aprofundat, inseamna ca poti sa predai mai departe acel ceva. De fapt, cea mai buna metoda sa inveti ceva cu adevarat e sa incerci sa explici acel lucru altcuiva — pina si profesori universitari mi-au spus asta.

    Cu scoala de acasa exista si posibilitatea ca unul dintre copiii mai mari sa-i invete pe cei mai mici. Astfel cel mare aprofundeaza materia mult mai bine si are si experienta cu predatul si o pozitie de responsabilitate. Si nu-i problema cu cel mai mic — intotdeauna se gaseste o alta familie cu scoala de acasa care are copii mai mici.

    Deci nu inteleg argumentul cu “suntem noi in stare sa invatam copilul?” — daca nu sunteti in stare, e pentru ca nu ati invatat destul de bine voi cind erati voi pe bancile scolii.

    4. Copiii bilingvi/trilingvi/n-lingvi sunt in general mai inteligenti, si recomand ca oricind exista posibilitatea sa va cresteti copilul cu mai multe limbi materne sa o faceti, fie ca acea limba le va folosi sau nu (desi poate nu e cel mai fericit exemplu, esperanto este una din limbile MATERNE ale lui Gyorgy Soros).

    In concluzie, eu ii voi oferi copilului optiunea de a alege. Ii voi explica opiniile mele asupra scolii normale si scolii de acasa, cit si ale sotiei, vom explica pro si contra, si daca vrea la scoala il ducem, daca vrea acasa il scolim acasa, daca se razgindeste ii oferim optiunea sa schimbe.

    Felicitari pentru un articol excelent!

    • Comentariu scris de Daniel
      Publicat la data de 20.10.2010, ora 8:20 am

      @George – Mi-a facut placere sa citesc marturia vietii voastre (sistem public si sistem la domiciliu). Din cate inteleg este vorba de ATI/IBLP. As dori sa discutam mai indeaproape unele lucruri. Ma gasesti pe grupul yahoo homeschool_ro, “dan c”. Multumesc!

  30. Comentariu scris de Cristina
    Publicat la data de 21.10.2010, ora 4:07 am

    Sint curioasa citi dintre cei care sint impotriva educatiei la domiciliu au intilnit copii educati folosind aceasta metoda si citi dintre acestia nu reusesc sa se integreze in societate.

    Abia atunci cei care sint impotriva pot avea o parere valida.

  31. Comentariu scris de Razboi întru Cuvânt » Ultima tradare catre FMI: romanii care muncesc vor fi sclavii unei tari bananiere, dar… ultra-informatizate/ GUVERNUL ECONOMIC EUROPEAN, O REALITATE TOT MAI IMINENTA, APLICAND STRATEGIA “BATUL SI MORCOVUL”/
    Publicat la data de 21.10.2010, ora 3:19 pm

    [...] [Think outside the box]: De ce imi invat copiii acasa (analiza importanta semnata de de Sorina Oprean, Spania (Membru al Directivei Asociatiei pentru [...]

  32. Comentariu scris de Daniel
    Publicat la data de 22.10.2010, ora 1:22 pm

    Stimati cititori,

    Ma bucur de multitudinea comentariilor, ceea ce arata un interes sustinut pentru HS! Desigur, parerile sunt impartite, motivatiile, de asemenea.

    Pentru a fi rigurosi ar trebui sa facem diferenta in “a ne spuen opinia” si a “emite judecati: e bun sau nu”. S-a remarcat ca aceia care nu au avut contact indeaproape cu mediul HS, nu se califica sa critice (si poate nici sa aprobe). Ceea ce pot face este sa opinez sau sa intrebe! Este legitim, onest si normal. Peste aceasta este exces de zel, atot-stiinta, teorie, … de toate :)

    Ma adresez cu precadere celor care impartasesc credinta stramoseasca, anuntandu-i despre apropiata Conferinta despre Educarea Acasa si Familia Crestina – felul in care se sustin si impletesc cele doua. Acolo veti avea ocazia sa puneti intrebari, sa primit raspunsuri si sa interactionati direct cu persoane care practica HS in Romania!

    http://www.HomeSchooling.ro

  33. Comentariu scris de Aurora
    Publicat la data de 24.10.2010, ora 3:09 pm

    In primul rand te felicit draga Sorina pentru curajul dar si forta morala de care ai dat dovada alegand acest mod de scolarizare a propriilor tai copii.Cred ca te si invidiez un pic pentru aceasta legatura de suflet pe care ai reusit s-o creezi in familia ta,mai ales intre tine ca mama si copiii tai. Cred ca a trai intr-o tara straina ti-a oferit si aceasta alegere,nu stiu daca in Romania ai fi reusit acest lucru,mai sigur este ca nu ai fi scapat de regulile impuse de societatea noastra.

    Cat priveste aplicarea si integrarea tuturor in acest tip de scolarizare,nu cred ca este valabil pentru toate cazurile.Depinde in primul rand de meseria mamei….si de alegerea ce o are de facut in propria sa viata
    .
    Tu ai avut avantajul de a sta acasa si atunci ai reusit chiar sa realizezi un gen de “hobby” din sistemul educational adoptat si care ti-a creat deasemenea multe alte conditii de dezvoltare si spirituala in acelas timp.

    In conditiile actuale insa si in intreaga lume,majoritatea femeilor aleg sa profeseze o meserie ..unele din dorinta de a face ceva pentru sufletul lor (de exemplu,eu am facut un “hobby” din meseria mea de medic,cum bine stii..),altele isi doresc o independenta fata de veniturile sotului,altele vor sa ajunga in top-ul societatii, etc…etc…

    Cred ca pe de alta parte intervine si “talentul” pedagofic al fiecaruia..nu suntem toti dotati cu un astfel de “har”..se stie ca a fi un bun pedagog si invatator sau profesor, necesita extrem de multa rabdare dar si alte calitati care pot sau nu sa fie prezente in firea noastra.

    Desigur ca idealul ar fi ca mamele sa stea acasa si sa-si educe singure copiii…cam asa era de altfel si traditia in vremea Daciei strabune dar si a Romaniei ante-belice,nu? Dar si in acele timpuri existau scoli,insa net deosebite de cele de azi,cum bine stim cu totii..

    Dar acest tip de scolarizare “home-schooling” cred ca ar fi necesar doar pana la un moment dat..totusi nu suntem noi in stare sa suplinim chiar toate materiile predate in cadrul invatamantului liceal,ar fi o exagerare din partea noastra sa pretindem ca reusim sa ne invatam copiii absolut toate materiile ce se predau in scoli. pentru realizarea unei pregatiri pre-universsitare dar si pentru consolidarea cunostintelor de cultura generala.

    Cred ca cele 4 clase primare pot fi realizate acasa dar..atat,mai ales in societatea actuala in care informatia curge rapid (prin mijloacele moderne de comunicare ca inernetul si toate aparaturile electronice aflate la indemana tuturor) informatiile fiind in plus si atat de complexe…

    Oricum,sunt de parere ca femeile ar trebui sa-si utilizeze mai corect liberul lor arbitru in alegerea de a fi mame sau nu…Nu este posibil sa faci perfect si meserie si sa cresti si copii,undeva trebui sa dai mai putin din propria ta forta si …asta o spun din propria mea experienta dar nu inseamna ca daca o femeie doreste sa profeseze nu poate sa aibe si copii.

    Se poate reusi un chilibru si este de dorit ca “profsionistele” sa acorde atentie sporita si legaturii sufletesti cu copiii,acordand din timpul lor nevoilor copiiilor..cu un efort suplimentar se poate dar ,,nu este inca si idealul! Nu trebuie sa renunte nimeni si la viata sa personala,ca individ,atat sufleteasca cat si…trupeasca (zambet!)..si ambele necesita deasemenea timp destul.nu?

    Este insa deosebit de necesar sa se acorde o mai mare atentie educatiei copiiilor de catre familia in care traiesc si se dezvolta…La ora actuala copiii sunt lasati de majoritatea parintilor (ambii in “campul muncii”) in grija scolii si dascalilor care din pacate nu mai sunt ca cei de odinioara…

    Numai atunci cand spiritul materialist si goana dupa avere si putere va dispare, abia atunci se va reveni la acel “triunghi spiritual” al satelor romanesti de alta data cand invatatorul,preotul si medicul erau intr-adevar “Elita” dar si dovedeau prin comportarea lor ca sunt o categorie superioara,
    din elita spirituala reala..

    Acum acest lucru a disparut si in acest context cred ca este de datoria femeilor ce au copii si vor sa se ocupe de educatia lor,sa o faca dupa modelul tau,Sorina draga dar,,,pentru cele 4 clase primare cred ca este de ajuns,nu?

    Inca odata felicitari pentru implinirea vietii tale si mai ales pentru alegerea corecta facuta in conditiile particulare de trai intr-o tara straina.Ai reusit si ai dovedit acea inteligenta care tine mai ales si de……emisferul drept,cel responsabil atat cu muzica (zambet!) dar si cu tot ceea ce numim drept capacitati para-normale,avand astfel intuitia extraordinara de alegere a celei mai bune metode de educatie a propriilor tai copii si de ajutorare a acelor persoane care au nevoie de indrumare si sfaturi corecte in viata.

    Iti doresc sa continui aceasta activitate atat de luminoasa si umanitara…

    cu drag,
    Aurora

Lasa un comentariu