Pro si Contra | 12.4.2010
Cu sau fara copii? Aceasta e intrebarea
Trendul childfree e vechi, zice-se, din anii ’60. E vorba de acei parinti care nu au copii si nici vagi ganduri sa faca vreodata. TOTB vrea sa afle care sunt avantajele si dezavantajele crescutului unei odrasle.
de Cosmin Popan
La 28 de ani, faptul ca nu esti inca insurat poate devini o mica tragedie pentru ceilalti din partea de tara din care vin eu (undeva in judetul Salaj; poate fi orice sat din Romania, no problem). Merg rar acasa (de 2-3 ori pe an), dar imi aud cel putin din 2-3 locuri (vecini si invariabil rude) intrebarea aia, jumatate sugubata, jumatate a naibii de pertinenta: “N-ai venit si tu cu o fata acasa?”
Nu vreau sa ma gandesc ce rafale de intrebari isi iau fetele din acelasi leat cu mine cand pasesc pe vatra stramoseasca. Sau care stau acolo 365 de zile pe an si inca nu-s la casa lor, cum se zice.
E un trend tot mai des vehiculat cel al necrescutului de copii. Ratiunile sunt dintre cele mai diverse, fiecare dintre ele usor sau greu de combatut pana la urma. Vacantele linistite. Iesitul sambata seara pana la ore imposibile in oras. Opt ore de somn pe noapte. Oportunitati de cariera nestirbite. Impact cat mai redus asupra mediului. GINK, in traducere “green inclinations, no kids”, e sintagma preferata a celor care sunt de parere ca un copil in minus inseamna poluare mai putina.
De cealalta parte se afla parintii convinsi ca un copil, doi sau trei le pot lumina viata. Si nu doar a lor, ci a tuturor celor din jur. Si care au cel putin la fel de mare dreptate ca si primii.
TOTB a pornit o dezbatere bunele si relele crescutului de copii. Mihnea Maruta, fost redactor-sef la Cotidianul si tata a trei fete minunate, se afla fata in fata cu Georgiana Ilie, tot jurnalist, dar si trainer specializat in relatarea despre tendintele demografice. Georgiana a fost totodata si asistent de comunicare in cadrul Fondului ONU pentrui Populatie.
Fragment de tata
de Mihnea Maruta, jurnalist
Am de scris pana maine un text in care sa aduc argumente de ce e bine si frumos sa ai copii, asa ca le-am trimis iarasi cu patura in fata blocului. Au mai fost si dimineata, cand batea soarele pe aleea unde sunt parcate masinile. Isi pun patura pe mica fasie de iarba si „fac plaja”. „Nu racim, tati, nu e ud pamantul. Parintii astia…”
De cateva zile, si-au ales un loc chiar langa strada, pe un damb de pamant, de unde ii pot vedea pe toti cei care trec pe trotuar. Stau acolo si povestesc despre „iubirile” lor. „Chestii intime”, asa mi-au zis la masa de pranz.
Cea mica se da mare ca e „populara”. Mi-a destainuit educatoarea, ca pe un secret de iatac, ca e curtata de vreo trei-patru baieti care se straduiesc, care mai de care, s-o pupe. Ea le zambeste tuturor, ii pune sa-i pupe mana, iar ei se executa. Ii cam joaca pe degete, zice educatoarea, cu o incantare femeiasca. Nu stiu nici ea, nici pretendentii de la gradi ca a mea cea mica „iubeste” un baiat care i-a fost coleg de grupa anul trecut, si care acum e intr-a-ntaia. E convinsa ca si el, cat o fi de scolar, tot la ea se gandeste. Azi, la masa, m-a intrebat: „Tati, daca un baiat si o fata se casatoresc si sunt de aceeasi varsta, o sa moara in aceeasi zi?”.
Mijlocia e, pana una-alta, cazul fericit. „Iubitul” ei e si preferatul celorlalte fete din „grup”, insa a mea sustine ca e „aleasa”. Baiatul a fugit numai dupa ea la ceva joc de la ora de sport si, cand a prins-o, a strans-o tare in brate. Iar mai nou isi trimit biletele, printre care s-ar gasi si dovada incontestabila a reciprocitatii. Nu vrea sa mi le arate, asa cum isi fereste si proaspatul „jurnal intim”, deci trebuie sa o cred pe cuvant. Ce ma bucura e ca baiatul pare a fi printre cei mai buni din clasa. La invatatura, fireste, doar sunt parinte.
Cea mare complica lucrurile si sufera. A tot visat la un fost coleg de gradinita, care o apara cand se lega vreun altul de ea si care i-a adus odata, de ziua ei, o inimioara de plus, rosie. (Pe undeva, prin genele fetelor, trebuie ca exista si una care tresare la gesturile de cavalerism.) El e la alta scoala si nu-l mai intalneste decat rareori, la gradinita, cand mergem s-o luam pe cea mica – are si el un frate mezin, dar mai mult decat sa o salute rece, nu face nimic. (Probabil ca si asta il mentine interesant, daca ma gandesc mai bine.)
Cert e ca ochii care nu se prea vad… au lasat cale libera unui coleg de clasa. Ni-l lauda ca e mai destept decat altii. E si unul dintre putinii care citesc carti, ceea ce mi-l facea simpatic, recunosc. Pare a fi liderul baietilor, insa e cam violent, inclusiv cu ea. O vreme, dupa ce incasase un pumn in burta de la el, a continuat sa-l menajeze, dar dupa niste discutii la cina, cu noi, pare ca a inteles: un baiat care da intr-o fata, chiar daca asta ar putea fi modul lui de a-i arata ca o place si chiar daca, eventual, nu face decat sa aduca la scoala mania pe care o aduna acasa, nu e bun. Pacat de mintea lui. Ca urmare, acum vreo doua saptamani ne-a spus ca si l-a scos de la inima, pentru ca nu se potoleste, chiar daca ea l-a rugat. Deci, momentan, cea mare e intr-o pauza. Dezamagita.
Tocmai mi-a dat un sms, de afara, ca s-a facut frig si ca ar veni acasa. (I-am luat telefon in ianuarie, cand a implinit 10 ani; numai ea si inca o colega ramasesera fara…). Celelalte doua ar mai sta sa se distreze dac-ar fi dupa capul lor, dar nu le mai pot lasa, ca vine ploaia. Ies la geam si le strig. Imediat o sa sune la interfon: „Noo-ooi…”. Sper sa se joace in camera lor, sa ma pot apuca in liniste de textul despre copii.
Buthanul, un exemplu de urmat
de Georgiana Ilie, jurnalist si trainer specializat in relatarea despre tendintele demografice
Astazi, indicele fertilitatii in Romania este de 1,3 in randul femeilor cu varsta cuprinsa intre 15 si 49 de ani. Asta inseamna ca in aceasta perioada a vietii, o femeie din Romania naste, in medie, 1,3 copii. Cifra de fata vorbeste mult mai bine despre tendinta si fenomenul despre care discutam decat o face, de exemplu, rata de natalitate, care, in Romania, a fost de 10,3 in 2008.
Rata de fertilitate de 1,3 a fost, de altfel, constanta in ultimii 20 de ani, de cand nu mai exista interdictie asupra avortului si asupra metodelor contraceptive. Aceeasi rata s-a inregistrat si inainte de 1966.
Trebuie stiut ca toate tarile dezvoltate, cu exceptia SUA, au fertilitate mica, in conditiile in care rata normala pentru a se asigura inlocuirea populatiei trebuie sa fie de 2,1. Acest indice se regaseste insa doar in tari foarte sarace, precum Afganistan, unde o femeie naste 16-17 copii.
Nu avem nevoie de politici pro natalitate sau unele pecuniare. Copiii trebuie sa vina pentru ca parintii si-i doresc, nu pentru ca acestia primesc bani ca sa ii aiba. Fericirea persoanei nascute, sansele ulterioare in viata, toate decurg din acest lucru. De aceea, solutiile pe viitor sunt revitalizarea economiei si cresterea PIB-ului, mai degraba decat incurajarea directa a nasterilor.
In 2003, cand au fost initiate cele mai vizibile politici pro natalitate din ultimii ani (concediu de maternitate 2 ani, respectiv 3 ani pentru copii cu probleme, si o suma lunara de 800 de lei acordata lunar mamelor, indiferent de salariu) numarul de copii nu a sporit simtitor: aproximativ 5.000 pe an. Dupa 2004 si 2005, desi beneficiile au fost aceleasi, rata a scazut semnificativ si s-a ridicat din nou in 2008, cand s-a schimbat legea pentru a le da si mamelor cu venituri mari indemnizatii proportionale. E important de mentionat ca aceste masuri au efect numai pe termen foarte scurt si nu schimba tendinta generala de imbatranire a populatiei, iar sporul populatiei este in continuare negativ.
Daca pana in 1989, romanii aveau o imagine a unei familii cu doi copii, azi cele mai multe familii ajung sa creasca un singur copil, desi la nivel declarativ tot doi copii sustin ca isi doresc. Iar la aceasta decizie contribuie nu doar apectele financiare si sociale; factorii sunt mult mai complecsi.
In Buthan, fericirea este indice al PIB-ului. Asa ar trebui sa fie si in Romania.
Cu sau fara copii?
- PRO (76%, 347 Votes)
- CONTRA (24%, 113 Votes)
Total Voters: 458
Loading ...
Publicat la data de 13.4.2010, ora 4:31 pm
Citind, realizezi ca, de fapt, totul tine de optiuni, ca de altfel intreaga noastra viata.
Nu trebuie insistatt la infinit pe faptul ca suntem fiinte facute pentru procrearea, pentru ca nu este o calitate a evolutiei speciei umane, este un dat al oricaror specii. La specia umana, intervine in plus optiunea alegerii ratioanle si in cunostiinta de cauza.
Nimeni nu a facut apel in postarile de mai sus si de implicatiile pe care le are aparitia unui copil in viata de cuplu, in intimitatea unor oameni intre care exista sentimente profunde. Exista si alegerea de a nu face copii pentru a te dedica partenerului, mai ales cand l-ai intalnit la o varsta mai avansata, dupa ani de cautari. Exista si optiunea de a nu face copii, atunci cand respecti alegerea unui partener care are copii din alta relatie. Exista nenumarate optiuni
Asa cum bine relatat exista bucuria adusa de un copil, de reusitele acestuia, de afectiunea impartasita, exista si familii ruinate de drama unei maladii incurabile a unui copil, pentru care viata ia o turnura neasteptata, si familii destabilizate de alunecarea copilului spre droguri la varsta adolescentei, lucruri pe care le poti stapani prin educatie sau pe care nu le poti influenta nicicum.
Totul tine de optiune, nu are sens sa condamnei pe cei care fac sau pe cei care nu fac, fiecare este responsabil de existenta lui.
Publicat la data de 13.4.2010, ora 5:19 pm
Pana la 27 de ani nici nu ma gandeam la casatorie sau copii. M-am casatorit la 33, iar acum la 35 sunt insarcinata cu primul copil. Sper sa nu fie prea tarziu pentru al doilea. Cateodata ma gandesc cu regret ca era mai bine daca la varsta asta aveam deja ambii copii, dar nu a fost sa fie …
Copii pot fi o binecuvantare sau o pacoste in functie de cum stii sa ii educi si sa ii cresti. Cine nu isi doreste copii, mai bine sa nu ii faca. Trebuie sa fie insa siguri, ca nu ii vor dori la o varsta la care va fi prea tarziu.
Nu vom fi parinti perfecti, dar putem invata din greselile parintilor nostri si a altora din jur.
Publicat la data de 13.4.2010, ora 6:01 pm
Daca eram chinez nu imi puneam intrebarea asta, daca eram negru nici atat, daca eram arab la 4 femei cat as fi avut dreptul, ar fi fost si pacat. Dar sunt alb, oare am evoluat sau involuat? Am ajuns prea filozof sau prea tulburat? Oricum daca ma mai intreb mult voi fi o raritate.
Publicat la data de 13.4.2010, ora 7:05 pm
Ion a spus: “Si asta e valabil la mai toate tarile bogate: cu cat esti mai bogat, cu atat ajungi mai comod: un copil sau niciunul. Cum bine zicea cineva: Europa se sinucide lent si cu un mare plictis.. dar nu-i nimic, avem cel putin chef de dezbateri. Cu alea o sa ramanem.”
@ion
Spui ca Europa se sinucide lent. O fi asta un semn al trezirii la realitate, un efect al evolutiei lungi a popoarelor europene. Astazi si-au dat seama – ma refer la medie – ca nu-i mare scofala sa mai aduci un copil pe lumea asta plina de suferinta. Si varul patruped stie sa procreeze. Lasam procreerea pe mana africanilor si tziganilor. Probabil astia mai au energie suficienta de consumat. Oricum viitorul este al unui metis universal, un amalgam de rase. Si apoi ce mai conteaza de la a 4-a generatie incolo? Ce mai reprezinta 1/8 sau 1/16 din tine? Uitati-va ce prapastie de comunicare, de intelegere, de afinitate exista intre un strabunic si un stranepot. Sunt aproape niste straini. Diluarea genei se simte. Suntem chiar si inconstient niste egoisti. Niste mamifere bipede constiente. Dar avem pretentia ca suntem responsabili. Unde e responsabilitatea in a turna plozi fara numar? Sa ajungem 10-20 de miliarde in 10 ani? Cu ce-i hranim? Cu E-uri, pesticide si plastic? Sa se umple de cancere la varste tinere sau de boli cronice pentru a fi toata viata un sclav pe plantatie ce topaie pseudofericit in patrulaterul: job>banci>fisc>pharma? Apropo de hrana, filmuletul asta s-ar putea sa va puna pe ganduri: http://think.hotnews.ro/video-filmare-secreta-de-la-o-ferma-de-oua-din-sua.html
Nu, multumesc, in acesta lume stramba, lacoma, smintita si brutala eu nu voi aduce inca un om pentru a se zbate in durere si suferinta.
____________________
Ana a spus: “ma intreaba pe mine o cunostinta (cu n joburi schimbate prin banci si firme de consultanta, orientat numai inspre distractii si chefuri etc.), “Cam cat mai costa pe luna un copil” (?!).”
@Ana
Si crezi ca un copil creste cu aer? Ti se pare deplasata intrebarea? Pai atunci sa facem ca pe vremea lui bunicu’ cate 7-8 plozi per familie si abia apoi ne gandim cu ce-i hranim sau imbracam, ca de invatat nici vorba sa depaseasca clasele obligatorii… de unde bani in sistemul asta de invatamant cupid de le trebuie meditatii de la gradinita caci profesorii nu le predau nimic in orelel alea obligatorii tocmai pentru a-si mai trage cate un gheseft dupa program. Si tine minte de la mine un lucru dureros de adevarat: intotdeauna parintii ii vor pregati pe copii ptr o lume care va muri. O lume trecuta, lumea lor, a parintilor. Pe cei tineri, doar auto-invatarea ii va face capabili sa supravietuiasca onorabil in viitor.
________________
Alexandru a spus: “Ganditi-va la cei nascuti in ghetouri, in frig, mizerie si sortiti bolilor si unei vieti sub-umane. Ganditi-va la ei si la cat de fericiti sunt…
Chiar e obligatoriu sa ai copii?”
@Alexandru
Discutia asta despre “e bine cand esti sarac sa faci copii? sau cand esti bogat?” imi aminteste despre o replica din filmul Orient-Expres a lui Sergiu Nicolaescu dupa romanul “Printul”(evident Printul era un om instarit, cinic, singur):
“ –Se spune ca Printul, intrebat fiind de un preot de la parohie daca da bani pentru un orfelinat de copii saraci, a raspuns:
- Ce bine se va face acolo?
- Pai, se vor ajuta copiii saraci si orfani!
- A, nu, nu dau bani, nu ma siliti sa fac opere inumane! Pentru ca inuman este sa cresti copiii saraci, sa-i faci mari, sa-i obligi sa traiasca si dupa aia sa moara in saracie! Nu, nu ma siliti pe mine la acte inumane! Lasati copiii saraci sa moara!”
Si daca asta nu-i de ajuns, recomand Emil Cioran – Tratat de descompunere, capitolul “Refuzul de a procrea”. E un dus rece pentru visatori si hiperoptimisti.
Publicat la data de 13.4.2010, ora 7:08 pm
Ion a spus:
@ion
Spui ca Europa se sinucide lent. O fi asta un semn al trezirii la realitate, un efect al evolutiei lungi a popoarelor europene. Astazi si-au dat seama – ma refer la medie – ca nu-i mare scofala sa mai aduci un copil pe lumea asta plina de suferinta. Si varul patruped stie sa procreeze. Lasam procreerea pe mana africanilor si tziganilor. Probabil astia mai au energie suficienta de consumat. Oricum viitorul este al unui metis universal, un amalgam de rase. Si apoi ce mai conteaza de la a 4-a generatie incolo? Ce mai reprezinta 1/8 sau 1/16 din tine? Uitati-va ce prapastie de comunicare, de intelegere, de afinitate exista intre un strabunic si un stranepot. Sunt aproape niste straini. Diluarea genei se simte. Suntem chiar si inconstient niste egoisti. Niste mamifere bipede constiente. Dar avem pretentia ca suntem responsabili. Unde e responsabilitatea in a turna plozi fara numar? Sa ajungem 10-20 de miliarde in 10 ani? Cu ce-i hranim? Cu E-uri, pesticide si plastic? Sa se umple de cancere la varste tinere sau de boli cronice pentru a fi toata viata un sclav pe plantatie ce topaie pseudofericit in patrulaterul: job>banci>fisc>pharma? Apropo de hrana, filmuletul asta s-ar putea sa va puna pe ganduri:
http://think.hotnews.ro/video-filmare-secreta-de-la-o-ferma-de-oua-din-sua.html
Nu, multumesc, in acesta lume stramba eu nu voi aduce inca un om pentru a se zbate in durere si suferinta.
Ana a spus:
@Ana
Si crezi ca un copil creste cu aer? Ti se pare deplasata intrebarea? Pai atunci sa facem ca pe vremea lui bunicu’ cate 7-8 plozi per familie si abia apoi ne gandim cu ce-i hranim sau imbracam, ca de invatat nici vorba sa depaseasca clasele obligatorii… de unde bani in sistemul asta de invatamant cupid de le trebuie meditatii de la gradinita caci profesorii nu le predau nimic in orelel alea obligatorii tocmai pentru a-si mai trage cate un gheseft dupa program. Si tine minte de la mine un lucru dureros de adevarat: intotdeauna parintii ii vor pregati pe copii ptr o lume care va muri. O lume trecuta, lumea lor, a parintilor. Pe cei tineri, doar auto-invatarea ii va face capabili sa supravietuiasca onorabil in viitor.
Alexandru a spus:
@Alexandru
Discutia asta despre e bine cand esti sarac sa faci copii? sau cand esti bogat?, imi aminteste despre o replica din filmul Orient-Expres a lui Sergiu Nicolaescu dupa romanul “Printul”(evident Printul era un om instarit, cinic, singur):
Si daca asta nu-i de ajuns, recomand Emil Cioran – Tratat de descompunere, capitolul “Refuzul de a procrea”. E un dus rece pentru visatori si hiperoptimisti.
Publicat la data de 13.4.2010, ora 7:12 pm
later edit:
dintr-o eroare nu a aparut replica din filmul orient Expres si nici citatele din comentarii…iata secventa din film:
@Alexandru
Discutia asta despre “e bine cand esti sarac sa faci copii? sau cand esti bogat?” imi aminteste despre o replica din filmul Orient-Expres a lui Sergiu Nicolaescu dupa romanul “Printul”(evident Printul era un om instarit, cinic, singur):
“ –Se spune ca Printul, intrebat fiind de un preot de la parohie daca da bani pentru un orfelinat de copii saraci, a raspuns:
- Ce bine se va face acolo?
- Pai, se vor ajuta copiii saraci si orfani!
- A, nu, nu dau bani, nu ma siliti sa fac opere inumane! Pentru ca inuman este sa cresti copiii saraci, sa-i faci mari, sa-i obligi sa traiasca si dupa aia sa moara in saracie! Nu, nu ma siliti pe mine la acte inumane! Lasati copiii saraci sa moara!”
Publicat la data de 13.4.2010, ora 8:03 pm
“e vorba de acei parinti care nu au copii si nici vagi ganduri sa facva vreodata”
Cum or fi ajuns parinti, numai autorul articolului stie!
Publicat la data de 13.4.2010, ora 8:41 pm
scriu din situatia unui parinte , care neputind avea propriul copil, a adoptat, pe la 34 de ani
sentimentul cind mi-a zimbit prima data sau atunci cind ride la mine e de neegalat.
bucuria pe care ti-o aduce un copil depaseste cu mult orice oboseala , nevoi materiale sau alte dificultati care vor apare inerent.
so , don’t be afraid
Publicat la data de 13.4.2010, ora 11:51 pm
Spune autorul :”E un trend tot mai des vehiculat cel al necrescutului de copii.”
O fi vre-un “trend” si sa iti tai o mana, sau un picior si inca n-am alfat noi., pana nu ne spune vre-un modernist de 28 de ani, cu cercel in ureche…
Fraieri mai pot fi unii… noroc ca regnul animal nu are moralizatori care de dragul “mediului inconjurator”, sa le bata la cap sa nu mai procreeze. Ajungem azi-maine ca in Planeta maimutelor, daca mai ascultam de astia!
Publicat la data de 14.4.2010, ora 6:14 pm
Cred ca ideea ratei scazute a natalitatii dupa 2005 este falsa. Ridicarea numarului nasterilor in perioada 2006-2009 a fost prea evidenta pentru a ramane doar o statistica (era destul sa iesi la ora 10 pe orice strada si dadeai peste cateva tinere mame cu carucior) , si a produs consecinte asupra vietii sociale de la noi. In aceeasi perioada foarte multi cetateni s-au casatorit si au pus-o de un mic credit acolo, lucru care multora le-a iesit pe nas la spargerea balonului creditarii, cu tot regretul, si tot atunci “liberalismul” (in sensul folosit de Sarah Palin al cuvantului) epocii 1999-2005 s-a dus pe copca. O simpla analiza a articolelor si comentariilor din presa scrisa si electronica arata cum s-au schimbat ideile oamenilor obisnuiti despre casatorie, sex, munca, relatii, consum, si in acelasi timp arata ce presiune sociala se exercita asupra celor care nu se conformeaza, presiune care inainte de 2005 era foarte slaba.
In mod ciudat, in acelasi timp a disparut aproape complet umorul caracteristic romanesc legat de casatorie, soacre, sefi, colegi etc, de parca Dorelului nostru i-ar fi venit peste noapte ideea ca mariajul e sfant si de neatins, sefii sunt oameni de onoare si demni de respect, iar locul de munca e biserica. Abia dupa mai multe luni de criza a inceput situatia sa revina la cea dinainte.
E amuzant cum “duduirea economiei” sub regimul Tariceanu a reusit sa schimbe moravurile sociale asa cum n-a reusit Ceausescu cu tot aparatul de stat, militia, Securitatea, TVRul, ziarele, profesorii si alte baionete cu creier pe care le-a avut la dispozitie
Publicat la data de 14.4.2010, ora 8:25 pm
copiii trebuie facuti la timp, din dragoste si cu doi parinti alaturi, nu neaparat casatoriti, desi indicat pentru psihicul si educatia piticilor; acum, copiii se planifica, totul tine de bugete, de saracie, de CARIERA, de rate, copiii au un singur parinte, nu mai au bunici etc… e trist, dar adevarat
copiii sunt nevinovati, vin pe lume si atat; parinti de multe ori iresponsabili se gandesc DUPA ce vor face;
nu toata lumea este facuta pentru a avea copii, oricat ii doreste; si decat sa-i aduci pe lume si sa nu poti avea grija de ei, mai bine nu; exista o lume intreaga in jur si, da, exista si gandul trist al imbatranirii in singuratate; asta e, viata; e simpla, naturala, noi o complicam
votez copiii, atunci cand ne fagaduim ca vom face totul, pentru a le oferi ceea ce merita; iar daca nu, si suntem corecti cu noi insine, in mod sigur avem rude, prieteni etc cu copii, ne putem bucura de prezenta lor si de compania lor tot timpul; doar ca nu sunt ai nostri, nu-i asa?
Publicat la data de 15.4.2010, ora 9:10 am
Sa nu v-aud la batranete ca vreti pensii de la stat.
Sau ca v-ati saturat de imigranti.
Sau ca sunt prea multi ne-romani.
Publicat la data de 15.4.2010, ora 10:22 am
CUM au ajuns acei PARINTI care nu vor sa aiba vreodata copii ,PARINTI ?
))))
Publicat la data de 15.4.2010, ora 10:01 pm
Adica taica popa. Ce la popa nu i se mai spune si parinte?
Publicat la data de 16.4.2010, ora 11:02 am
Din intelepciunea populara, despre copii: “Cine are sa si-i creasca cine nu sa nu-i doreasca.”
Optiunea de a avea sau nu copii este atat de personala si relativa incat dezbaterea ei mi se pare a afi o poveste fara sfarsit.
Daca mai inainte de vreme fiecare truditor isi facea copii pentru a avea ajutoare mai in vremurile noastre procreerea a inceput sa devina o optiune personala, de cele mai multe ori nemotivata material. Ceea ce ma distreaza si ingrijoreaza in aceeasi masura sunt comentariile de genul ca daca cei de “rasa pura” nu nu mai procreaza atunci cei oameni de categoria a doua (tigani, colorati, etc.) vor ajunge sa-i domine prin numar, si astfel scazand calitatea societatii multilateral dezvoltate.
Asa ajung la concluzia ca ceea ce numim noi evolutie este doar un vis frumos si foarte indepartat pentru ca aducand pe lume copii numai pentru a avea cine sa ne plateasca pensiile sau lucra pamantul nu ne departeaza cu nimic de gandirea Evului Mediu Timpuriu.
Dar totusi am speranta ca in cele cateva mii de “evolutie” am reusit sa intelegem ca alegerea de a avea copii este una foarte personala si izvorata din iubirea pentru aproape si nu dintr-un calcul meschin, care de cele mai multe ori s-a dovedit a nu fi nici macar realist.
Publicat la data de 16.4.2010, ora 10:02 pm
@gf
sunt de acord cu tine, desi nu sunt parinte nici macar de copil adoptat…nu ma simt in stare – mai ales ca inca nu mi s-a zis, nu poti TU avea copii. Sunt convinsa ca e de neegalat senzatia, intrebarea mea pt toti care scriu aici este – nu suntem simpli egoisti cand aducem pe lume copii? Eu am incercat anul trecut si am esuat lamentabil – poate o sa mai incerc, poate nu – dar intrebarea asta ma bantuie mereu, de cand gandul procrearii bantuie aerul din jurul meu
oricum, mult respect celor care si-au asumat raspunderea si merg mai departe!
Publicat la data de 19.4.2010, ora 5:58 am
[...] multe dintre deciziile romanilor de a creste sau nu un copil. Amandoi au scris cate un text pentru dezbaterea “Cu sau fara copii”. Iar cititorii TOTB completeaza tabloul parintelui [...]