India prin ochii unei bucurestence. Versuri Beatles pe pereti de ashram

Am inchiriat o motocicleta pentru o zi intreaga cu tot cu driver. Pretul mi s-a parut foare bun – 600 rupii (aproximativ 40 de lei). Aveam de gand sa vad doua temple din niste zone greu accesibile si o cascada renumita. Soferul a uitat sa imi spuna ca pentru a ajunge la cascada va trebui sa facem un trekking de doi kilometri printr-o zona de grohotis, asa ca, fiind foarte cald afara si nestiind nimic despre locurile in care trebuia sa ajungem, am plecat incaltata cu o pereche de sandale, evident total neadecvate pentru munte, trekking si grohotisuri. Citeste aici intreaga poveste

India prin ochii unei bucurestence. Rishikesh: Cursuri de yoga si ospitalitate tibetana

O cheama Mihaela si a terminat candva facultatea de geografie. A vazut Europa, China si Hong Kong. Este angajata la o firma de soft din Bucuresti, asa ca majoritatea timpului si-l petrece la birou. Acum se afla insa intr-o calatorie in India, pe care o descrie cu bunele si cu relele ei si de unde ne trimite constant ganduri si poze. Dupa un prim contact nereusit cu un ashram, Mihaela s-a inscris la un curs de yoga de 6 zile, a incercat un masaj traditional de reflexoterapie si a baut un ceai alaturi de o familie de tibetani care au impresionat-o prin simplitatea si bunatatea lor.

Text scris de Mihaela (cititoare TOTB)

Citeste aici intreaga poveste

India prin ochii unei bucurestence. Primul contact cu un ashram

O cheama Mihaela si a terminat candva facultatea de geografie. A vazut Europa, China si Hong Kong. Este angajata la o firma de soft din Bucuresti, asa ca majoritatea timpului si-l petrece la birou. Acum se afla insa intr-o calatorie in India, de unde ne trimite constant ganduri si poze, legate astazi de primul contact cu un ashram.

Text scris de Mihaela (cititoare TOTB) Citeste aici intreaga poveste

India prin ochii unei bucurestence. La poarta Taj Mahalului

O cheama Mihaela si a terminat candva facultatea de geografie. A vazut Europa, China si Hong Kong. Este angajata la o firma de soft din Bucuresti, asa ca majoritatea timpului si-l petrece la birou, insa acum se afla intr-o calatorie in India, unde si-a planificat o sedere la un ashram si de unde ne trimite ganduri si poze. Astazi, din regiunea Agra – Jaipur.

Text scris de Mihaela (cititoare TOTB) Citeste aici intreaga poveste

India prin ochii unei bucurestence

O cheama Mihaela si a terminat candva facultatea de geografie. A vazut Europa, China si Hong Kong. In rest, este angajata la o firma de soft din Bucuresti, asa ca majoritatea timpului si-l petrece la birou. Are 40 de ani, dar nu suficient de multi incat sa nu mai creada in visuri. Va fi in India intre 29 septembrie si 22 ocotombrie, o mare parte din aceasta excursie fiind planificata pentru regiunea Rishikesh, mai precis intr-un ashram renumit al zonei – Parmath Niketan. Ne va trimite constant poze si ganduri din aceasta zona spirituala a Indiei. Citeste aici intreaga poveste

Cum sa schimbi sistemul cu putina insistenta. Saga unei bicicliste hartuite de paznicii unui mall

In urma cu o saptamana, credeam ca nu voi mai trece niciodata pe la Sun Plaza, dupa ce niste agenti de paza m-au hartuit fiindca am vrut sa-mi leg bicicleta de un stalp din fata mall-ului. Astazi am aflat ca paznicii au fost sanctionati, unul dintre ei fiind chiar concediat, iar saptamana viitoare se inaugureaza parcarea pentru biciclete. Si tot azi am fost primul client care a vizitat tunelul de acces la metrou al mall-ului, lung de 180 de metri, insotita cu mare amabilitate de Alex Mocanu, manager operational Sun Plaza, si de Mihai Izarian, manager de securitate la firma de protectie si paza Securitas. Dar, sa o luam cu inceputul.

de Maria Adriana Popa Citeste aici intreaga poveste

Varza

Eram in iarna din clasa a VI-a, intr-o dimineata de joi, inaintea orei de desen. In incercarea de a ajunge punctual la ora, am alunecat si mi-am prins antebratul drept sub propria greutate. Rezultatul: o mana tumefiata si tremuranda, care se chinuia sa tina pensonul in mana, intr-un act dramatic de auto-depasire a limitelor durerii. Pentru ca eram un tocilar notoriu, nu voiam sa aud de repaus si interventie medicala. Speram sa treaca de la sine. Speram asta alaturi de o colega de clasa care mi-a indicat si solutia miraculoasa: foaia de varza. Dar nu murata, ci verde. In toiul iernii!

de Ionut Codreanu (jurnalist)

Acasa, i-am spus mamei despre varza-panaceu. Daca nu avea sa functioneze, abia atunci urma sa mergem la un doctor. Surprinzator, mama a fost suficient de iresponsabila incat sa imi asculte dorinta si, mai mult de atat, chiar a facut rost de o mana de foi de varza verde. Cum spuneam, in toiul iernii. Am tinut bandajul improvizat cu Brassica oleracea in jur de 6 ore. Seara, mana mea era nou-nouta. De fapt, era o mana veche de vreo 13 ani. Citeste aici intreaga poveste

Crezi ca protectia mediului e “privilegiul” tarilor dezvoltate? Gandeste-te inca o data

De cate ori ati auzit argumentul “Protectia mediului e pentru bogati, d-le. Nu oricine si-o permite…”? Un cititor a tinut sa ne arate ca nu e chiar asa. Ecologia si respectul nu sunt conditionate de tara sau de statutul economic, ci mai degraba de vointa, de cultura si de individ. Asta am aflat si noi. Daca in Romania anului 2010 inca multi zic ca reciclarea nu este pentru noi, ca nu suntem destul de pragatiti, cei din Bhutan, una dintre cele mai sarace tari ale lumii, sunt pregatiti. Cel putin asa arata poza.

M.Cs. si Imperatortravel (foto) Citeste aici intreaga poveste

Triatlonistul Ciprian Balanescu, aflat in drum spre Jocurile Olimpice: “Multumesc!”

Practic un sport care in Romania este foarte putin cunoscut: triatlonul. Nu doar din acest motiv e un sport unde nu ai parte de multe aplauze, iar incurajarile sunt sporadice,  cel mult la finis sa se mai intample asa ceva. In plus, triatlonul nu e nici spectaculos precum fotbalul, sa zicem, nu e nici un sport de echipa care sa incante multimile.

de Ciprian Balanescu Citeste aici intreaga poveste

Turismul in Roșia Montana este o alternativa

Venind dinspre Alba Iulia inspre Roșia Montana, treci prin satuce rare si sarace, așa cum vezi prin mai toata Romania. Ba parca și mai și. Oamenii iși ara bucata de pamant cu plugul tras de un cal, apasand din greu pe coarnele de fier ale uneltei. In Zlatna te izbește culoarea dealurilor: rosii, de parca ar fi de pe Marte, cu cativa pomi subțiri, razleți. Sunt vechile halde de steril, care acum se acopera incet de vegetatie. La cateva sute de metri distanta, halde rosietice noi-noute iti dau frisoane.

de Luminita Corneanu

Dupa ce lași in urma Zlatna, drumul incepe sa șerpuiasca prin padure și tot urca. Altitudinea crește, urechile incep sa pocneasca. Odata ajuns in Bucium, satul vecin cu Roșia Montana, ai impresia ca acolo timpul s-a oprit in loc de multa vreme. Drumul e asfaltat doar in Bucium-sat; mai departe, in Bucium Șasa și Bucium Poieni, te aventurezi pe pamant gol. Neverosimile care cu boi urca pe langa tine incet, ducand spre case te miri ce lucruri trebuitoare gospodariei. Pe pajiști, in inalțimi, se zarește, mic, cate-un palc de animale. Casele sunt modeste. E țara lemnului, utilizat din plin, in construcții, la incalzit, la imprejmuiri. Telefoanele mobile mai curand nu funcționeaza. Nu e semnal. Dupa primul sfert de ora de debusolare, realizezi ca de-abia de-aici incolo incepe cu adevarat liniștea. Citeste aici intreaga poveste