Cuba 2010: Cubanezii si cubanezele – atat cele care se pufaie, cat si cele imbracate sumar

Am ales cubanezele pentru a incepe povestirea legata de Cuba. Avem doua tipuri de cubaneze: cele care se pufaie si cele imbracate sumar. O sa zabovesc un pic asupra celor care se fumeaza. In intreaga Cuba, trabucurile se gasesc relativ usor, insa sunt foarte scumpe –5 euro unul OK, in jur de 10 euro unul de top si circa 2 euro unul adevarat, facut de tarani in casele lor. Trabucurile nu sunt in Cuba ce sunt pentru noi. Cubanezii sunt prea saraci pentru a se bucura de ele prea mult, iar cubanezele sunt prea turistice pentru a se putea atinge vreodata de cele branduite. Citeste aici intreaga poveste

Mali Blues: Ingredientele pentru o zi tipica reusita in Africa. Ghid practic

Hogonul este unul dintre cele mai importante personaje de pe vale. Desi fiecare sat are un sef (ereditar) sau un sfat al batranilor, hogonul este liderul spiritual. In zona, sunt mai multi hogoni, dar cel din satul Arou este cu adevarat seful suprem (de altfel, unul din ghizii nostrii fiind din Arou nega ca ar fi mai multi hogoni decat cel din Arou, desi mai erau cativa in cateva sate). De altfel, am vizitat un hogon fara a-l vedea efectiv… el locuieste izolat intr-o cladire, el luand legatura cu restul lumii printr-un kadana (gardian al hogonului)… eu l-am vazut insa pe hogonul din Sanga pe ecranul videocamerei, folosindu-ma din plin de zoomi…

Text scris de Dumitru Razvan Cezar (Imperator) Citeste aici intreaga poveste

Portocala Mecanica la Radio Guerrilla: despre cycle chic si emaniciparea femeilor

Lunea asta ati avut parte de cea de-a doua editie a rubricii Portocala Mecanica de la Radio Guerrilla. Am vorbit despre ce inseamna sa fii cycle chic, despre cum se vede lumea de pe bicicletele din Copenhaga si despre cum nu trebuie sa ne blindam neaparat cu haine demne de Tour de France pentru a traversa centrul Bucurestiului in drum spre serviciu.

de Cosmin Popan

Citeste aici intreaga poveste

Incursiune in Cuba reala si salbatica

Mihai Pop, un roman care lucreaza in domeniul fuziunilor si achizitiilor si care are ca pasiuni aviatia militara, istoria, muzica, somnul prelungit, inotul, ciclismul si blogging-ul a petrecut doua saptamani, la inceputul lui noiembrie, alaturi de sotia sa, in „Cuba reala si salbatica”. Experientele traite acolo, inca vii in mintea sa, le descrie pe blogul personal si le impartaseste si cu cititorii TOTB. „Ne-am facut timp si program, ne-am gasit disponibilitatile banesti si mentale si ne-am aruncat in Cuba”, scrie Mihai in prima postarea pe acest subiect. „Si nu in Cuba aia din afis, in Cuba turistica, in cea care aduce a all-inclusive, cu un aer excentric, ci in Cuba reala, salbatica, saraca, ignoranta, impotenta, nationalista, infometata si comunista”.

Text scris de Mihai Alexandru Pop (autorul blogului Lumea de la fereastra lui Mihai) Citeste aici intreaga poveste

Mali Blues: Pentru o experienta cu adevarat africana

Africa nu seduce prin cine stie ce orase spectaculoase sau monumente incredibile create de mana omului. Africa seduce prin peisaje, prin pamantul ei rosu incins, prin animalele salbatice si prin civilizatia rurala… Africa nu a avut cine stie ce imperii care sa construiasca palate somptuoase sau monumente de importanta religioasa – aceste orase sunt doar cateva – Djenne in Mali, Stonetown in Zanzibar, eventual bisericile din Lalibela Etiopiei sau Cape Town, unul din putinele orase coloniale reusite ale continentului negru. Africa inseamna civilizatia rurala, lumea satelor, traditiile animiste, munca pamantului… Iar daca aceste sate gazduiesc o cultura unica, pastrata cu strasnicie si un peisaj natural deosebit, atunci acesta este locul perfect pentru a simti Africa… Unul din aceste locuri este Pays Dogon, in Mali !

Text scris de Dumitru Razvan Cezar (Imperator) Citeste aici intreaga poveste

Paris, orasul prea important sa-si faca reclama. Partea a II-a

Parisul este o constelatie de repere vizuale si culturale familiare. Nu poti strabate mai mult de doua-trei strazi fara a intalni fie silueta cunoscuta din filme sau reviste a vreunui monument de arhitectura, fie un muzeu care gazduieste opere fundamentale ale artei clasice sau moderne, fie un magazin de renume global, fie vreo cafenea, club, casa de moda, hotel sau restaurant hiper-cunoscute.

de Andrei Egli Citeste aici intreaga poveste

Paris, orasul prea important sa-si faca reclama

Ce se poate spune despre orasul cel mai cunoscut din lume? Cum poti face slalom printre locuri comune, fapte deja stiute, istorii ras-raspovestite si clisee omniprezente? Vom incerca sa o facem in randurile urmatoare.

De Ioan-Andrei Egli Citeste aici intreaga poveste

Mali Blues – Calatori in inima Africii: Australianca ce doarme pe acoperisurile hotelurilor si octogenarii nomazi

O cheama Kathy, are 19 ani si este din Australia. Calatoreste singura prin Africa de cateva luni si mai are cateva saptamani pana se va intoarce acasa. Atunci va implini opt luni de cand calatoreste pe continentul negru. Il cheama Frank, are 63 ani si e din Amsterdam. Are un bagaj cat un rucsac de scolar si exploreaza Africa de Vest de aproape doua luni, singur. Sunt un grup de canadieni care bat spre 80 de ani. Anul trecut au fost in Nepal, anul asta au luat la pas Mali… Sunt doar cativa din cei mai interesanti calatori pe care i-am intalnit pe drumuri maliene.

Text scris de Dumitru Razvan Cezar (Imperator) Citeste aici intreaga poveste

Mali Blues – Djenne, orasul efemer din mijlocul Nigerului

Sa nu credeti ca Bamako este un oras in care tot poporul umbla pe jos cu vreun bagaj pe cap. Sunt destule masini si mult mai multe motociclete. Asta inseamna ca la orele de varf ale diminetii, soselele care duc spre podurile de peste Niger sunt la fel de congestionate ca si la Bucuresti. Dupa ce ne-am cam tarait in spatele numeroaselor Land Cruisere printre care se strecurau motocicletele , am reusit sa ajungem pe podul Regelui Fahd (al Arabiei Saudite, care a finantat acest pod). De altfel, Mali chiar investeste in infrastructura – un al treilea pod este in constructie in Bamako (construit de chinezi), iar recent s-a semnat un contract pentru construirea unor linii de tramvai care sa preia o parte din traficul mini-bus-urilor de transport in comun. Iesirea din Bamako ma surprinde cu o sosea de o calitate foarte buna, cum putine sunt probabil in Africa… De altfel, principalele sosele din Mali sunt excelente (mana chinezilor…)

Text scris de Dumitru Razvan Cezar (Imperator) Citeste aici intreaga poveste

Impostorul moare, impostura continua…

Poate că m-aş fi abţinut să scriu acest articol, dacă, la nici 6 ore după moartea lui Adrian Păunescu, nu aş fi văzut o deşănţată şi oribilă paradă a imposturii şi a falsului intelectual pe care televiziunile au afişat-o, atât prin propriii realizatori, cât şi prin vocile unor indivizi care nu au nici o legătură cu cultura română, sau cultura, în general…

de Mihnea  Bildariu

Adrian Păunescu – poet naţional, Adrian Păunescu – disident anti-comunist, Adrian Păunescu – erou şi geniu, iată vorbe care m-au făcut să-mi fie greaţă de îngrozitoarea lipsă de valori în care se scaldă acest popor. Două afirmaţii m-au făcut să cred că mă aflu într-un film absurd. Prima, aceea că, citez, „chiar dacă a scris ode lui Ceauşescu, Păunescu a scris împotriva regimului comunist”. Dacă generalul care a ordonat să se tragă la Timişoara a ajuns ministrul Apărării, mai apoi, ce ne miră?…A doua, că Adrian Păunescu s-ar putea să fie mai mare chiar şi decât Eminescu, şi că ar trebui să se declare o zi de doliu naţional la moartea sa. Eu cred că Păunescu s-ar putea să fie mai mic chiar şi decât Ada Milea, să zicem, iar doliu naţional se acordă personalităţilor cu certe calităţi, ce au influenţat întreaga societate. Nu poeţilor obsedaţi de cantităţi… Citeste aici intreaga poveste